21 Noiembrie, 2019

Încălcarea dreptului de autor generată de o conexiune la internet accesibilă membrilor de familie ai titularului (II)

O lucrare protejată prin drepturi de autor a ajuns în domeniul public, fără acordul proprietarului,  iar pârâtul avea fișiere partajate şi conexiune la internet accesibilă membrilor familiei sale. 

Am prezentat aici , recent, o speță care aduce şi elemente de drept național, în condițiile în care Directiva europeană nu poate – în acest domeniu – să intervină prea mult în dreptul național.

La momentul publicării materialului pe LegeStart avem la dispoziție opinia înaintată Curții de Justiție a UE de către Avocatul general, ca element de sprijin pentru formularea deciziei finale de către Curte. În prezent, avem şi hotărârea CJUE care, de data aceasta, este mult mai fermă. Iată la ce concluzie a ajuns Curtea de Justiție:

Titularul unei conexiuni la internet prin intermediul căreia s-au săvârșit încălcări ale dreptului de autor prin partajarea de fișiere nu poate fi exonerat de răspundere indicând pur și simplu un membru de familie care avea posibilitatea de acces la această conexiune“.

Titularii de drepturi trebuie să dispună de o cale de atac efectivă sau de mijloace care să permită autorităților judiciare competente să dispună comunicarea informațiilor necesare

Reamintim, pe scurt, problema care a generat întrebări preliminare la CJUE.

Editura germană Bastei Lübbe a solicitat Tribunalului Regional din München I obligarea domnului Michael Strotzer la plata unei despăgubiri financiare deoarece o carte audio pentru care deține drepturile de autor și drepturile conexe a fost pusă la dispoziție unui număr nelimitat de utilizatori ai unei platforme de schimb pe internet spre descărcare (peer-to-peer) prin intermediul conexiunii la internet care aparține domnului Strotzer.

Domnul Strotzer contestă faptul că ar fi încălcat el însuși drepturile de autor. În plus, arată că și părinții săi, care locuiesc în aceeași casă, aveau acces la această conexiune, fără a da mai multe precizări cu privire la momentul la care a fost utilizată respectiva conexiune de către părinții săi și la natura acestei utilizări. Potrivit Tribunalului Regional din Munchen, din jurisprudența Curţii Federale germane de Justiție, reiese că, având în vedere dreptul fundamental la protecția vieții de familie, o astfel de apărare este suficientă în dreptul german pentru a exclude răspunderea titularului conexiunii la internet.

Landgericht München I solicită, în acest context, Curții de Justiție să interpreteze dispozițiile din dreptul Uniunii privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală.

Prin hotărârea pronunțată în data de 18 octombrie în cauza C-149/17, Curtea răspunde că dreptul Uniunii se opune unei legislații naționale (precum cea în discuție în litigiul principal, interpretată de instanța națională competentă), în temeiul căreia răspunderea titularului unei conexiuni la internet prin intermediul căreia s-au săvârșit încălcări ale dreptului de autor prin partajarea de fișiere nu poate fi angajată în cazul în care acesta indică un membru de familie care avea posibilitatea de acces la această conexiune, fără a da mai multe precizări cu privire la momentul la care a fost utilizată respectiva conexiune de către acest membru de familie și la natura acestei utilizări.

Potrivit Curții, trebuie găsit un just echilibru între diferite drepturi fundamentale, și anume dreptul la o cale de atac efectivă și dreptul de proprietate intelectuală, pe de o parte, și dreptul la respectarea vieții private și de familie, pe de altă parte.

Un astfel de echilibru lipsește atunci când se acordă o protecție cvasiabsolută membrilor de familie ai titularului unei conexiuni la internet, prin intermediul căreia au fost săvârșite încălcări ale dreptului de autor prin partajarea de fișiere.

Astfel, dacă instanța națională sesizată cu o acțiune în răspundere nu poate să solicite, la cererea persoanei interesate, dovezi privind membrii de familie ai părții adverse, atunci devine imposibilă stabilirea pretinsei încălcări a drepturilor de autor, precum și identificarea autorului respectivei încălcări, și, pe cale de consecință, s-ar aduce o atingere gravă dreptului fundamental la o cale de atac efectivă și dreptului fundamental de proprietate intelectuală, de care beneficiază titularul drepturilor de autor.

Situația ar fi însă diferită dacă, pentru a evita o ingerință considerată inadmisibilă în viața de familie, titularii de drepturi ar putea dispune de o altă cale de atac efectivă, care le-ar permite de exemplu, în acest caz, să obțină stabilirea răspunderii civile a titularului conexiunii la internet în cauză.

În plus, revine, în ultimă instanță, Tribunalului Regional din München sarcina să verifice existența, dacă este cazul, în dreptul intern vizat, a unor alte mijloace, proceduri și căi de atac care ar permite autorităților judiciare competente să dispună furnizarea informațiilor necesare pentru a stabili, în circumstanțe precum cele în discuție în litigiul principal, încălcarea dreptului de autor, precum și pentru a identifica autorul acesteia din urmă.

Reamintim că reglementările europene în discuție sunt  Directiva nr. 29/2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, precum și Directiva nr. 48/2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.


comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu