15 Septembrie, 2019

Încadrararea în activităţi miniere pentru stabilirea condiţiilor de pensionare

Activitatea desfășurată în cadrul unităților de prospecțiuni geologice sau de exploatări în subteran nu poate fi considerată activitate desfășurată în “unitate minieră” și încadrată în condiții speciale de muncă.

Astfel s-a pronunţat Înalta Curte de Casație și Justiție, la sesizarea formulată de Avocatul Poporului referitor la o problemă de drept. 

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare sesizarea formulată de Avocatul Poporului referitor la următoarea problemă de drept:

Interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 3 pct. 1 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se stabili dacă activitatea desfășurată în cadrul unităților de prospecțiuni geologice sau de exploatări în subteran este considerată activitate desfășurată în «unitate minieră» și poate fi încadrată în condiții speciale de muncă.“ 

Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 263/2010:

“Art. 30. -

(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:

a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;

(…)”

Legea nr. 85/2003:

“Art. 3. -

În înțelesul prezentei legi, termenii folosiți se definesc după cum urmează:

1. activitate minieră – ansamblul de lucrări privind prospecțiunea, explorarea, dezvoltarea, exploatarea, prepararea/prelucrarea, concentrarea, comercializarea produselor miniere, conservarea și închiderea minelor, inclusiv lucrările aferente de refacere și reabilitare a mediului;

(…)” 

Problema de drept care a generat practica neunitară

În raport cu hotărârile judecătorești care au stat la baza promovării recursului în interesul legii, autorul sesizării a arătat că examinarea jurisprudenței la nivel național relevă faptul că instanțele de judecată nu au un punct de vedere unitar în ceea ce privește problema de drept supusă dezlegării, fiind identificate două orientări:

- Într-o primă orientare s-a apreciat că activitatea desfășurată în cadrul unor unități care desfășoară activități miniere într-un perimetru de exploatare sau explorare ce presupun lucrul în subteran (foste întreprinderi de prospecțiuni și explorări geologice) intră în sfera noțiunii de “activitate minieră”, prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2003 și, ca atare, trebuie să fie considerată muncă desfășurată în condiții speciale, conform art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010.

● S-a susținut în sprijinul acestei orientări că, în lipsa unor dispoziții legale exprese, prin care activitatea în discuție să fie exclusă din sfera activității miniere, nu se poate restrânge domeniul de aplicare al art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 doar la activități de exploatare de cărbuni și minerale, cu atât mai mult cu cât actul normativ în cauză nu definește noțiunea de activități miniere.

● De asemenea, s-a reținut că, în concordanță cu dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, coroborate cu dispozițiile art. 158 alin. (1) din același act normativ, unitățile miniere fac parte din locurile de muncă în condiții speciale, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran, deși nici Legea nr. 263/2010 și nici Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unic de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, cu completările ulterioare, nu definesc unitatea minieră.

- Într-o altă orientare s-a considerat că activitatea în subteran nu este o activitate desfășurată într-o unitate minieră, așa cum prevede expres legea, legiuitorul înțelegând să reglementeze distinct această activitate și nu ca activitate minieră; s-a reținut că perioada în care reclamantul, angajat în cadrul unei societăți comerciale, a lucrat în subteran a fost inclusă de către legiuitor, în condițiile speciale prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, iar nu în condițiile speciale prevăzute de lit. a) a aceluiași text de lege.

● În susținerea acestei soluții s-a reținut că nu poate fi considerată “mină” sau “unitate minieră” o întreprindere care are ca obiect de activitate explorări geologice sau realizarea de construcții subterane, chiar dacă aceasta presupune și muncă în subteran.

● S-a susținut că, în cuprinsul prevederilor pct. 1 al anexei nr. 1 la Ordinul ministrului muncii și ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății și al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării (act abrogat prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare), se face o delimitare între diversele categorii de activități încadrate în grupa I de muncă, respectiv între activități desfășurate în “mine” și activități care se desfășoară în subteran, în cu totul alte unități/întreprinderi care nu pot fi “mine”, existând o diferență observabilă între sintagmele “activitate minieră” și “unitate minieră”.

- Pornindu-se de la această delimitare a activităților desfășurate în subteran, făcută prin Ordinul nr. 50/1990, se arată că sintagma “unitate minieră”, prevăzută la art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 se referă la “minele” stipulate în cuprinsul pct. 1 al anexei nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, și nu la alte unități care desfășoară muncă în subteran. 

Decizia ÎCCJ şi considerente juridice

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept  a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și a stability următoarele:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 3 pct. 1 din Legea minelor nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare, activitatea desfășurată în cadrul unităților de prospecțiuni geologice sau de exploatări în subteran nu poate fi considerată activitate desfășurată în “unitate minieră” și încadrată în condiții speciale de muncă. 

Pentru a se pronunţa astfel, ÎCCJ a expus considerente din care reţinem, succinct, pe cele care urmează.

- În esență, problema de drept ce constituie obiectul sesizării este aceea dacă dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 permit unor persoane care au lucrat la angajatori ce derulau activități în subteran să solicite încadrarea activității desfășurate în condiții speciale de muncă, calificând locul de muncă drept o unitate minieră, prin interpretarea in extenso, în acest sens, a dispozițiilor art. 3 pct. 1 din Legea minelor nr. 85/2003.

- În concret, este vizată situația persoanelor care au lucrat sub imperiul Legii nr. 3/1977 (în vigoare până la 1.04.2001), al Legii nr. 19/2000 și al Legii nr. 263/2010, în cadrul unităților de prospecțiuni geologice sau de construcții hidrotehnice, cărora li s-a recunoscut, în baza Ordinului nr. 50/1990, până la 1.04.2001, grupa I de muncă și care solicită recunoașterea muncii desfășurate în condiții speciale, cu efect retroactiv, potrivit art. 158 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, asupra întregii perioade de activitate, pentru a beneficia de reducerea vârstei de pensionare prevăzute pentru un stagiu complet în aceste condiții.

- A fost reținută spre analiză exclusiv jurisprudența neunitară care tratează situația unităților de prospecțiuni geologice, pentru care se solicită încadrarea în dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, întrucât pentru alte unități care, în realizarea obiectului lor de activitate, execută lucrări în subteran, cum este unitatea de construcții hidrotehnice, situația este reglementată expres de art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2013. Această dispoziție prevede că, în sensul legii, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3. Or, în anexa nr. 2 este reglementată, la pct. 3, “activitatea desfășurată în subteran la construcții hidrotehnice de tuneluri, de galerii, precum și de centrale electrice subterane, la exploatări din cariere prin tuneluri și galerii”, dispoziție ce se coroborează cu pct. 40 din anexa nr. 3 la lege, unde Societatea Hidroconstrucția – S.A. este menționată explicit. Împrejurarea că încadrarea în art. 30 alin. (1) lit. a) ar putea fi mai favorabilă pentru lucrător, în ceea ce privește condițiile de pensionare, decât cea prevăzută de art. 30 alin. (1) lit. e) nu poate atrage competența unei instanțe de a schimba încadrarea determinată prin parcurgerea unei proceduri speciale administrativ- jurisdicționale, astfel cum, de altfel, a apreciat Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii în Decizia nr. 12 din 23 mai 2016.

- Prin urmare, pentru unitățile cu activitate în subteran, care sunt prevăzute în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, încadrarea în condiții speciale de muncă se face potrivit art. 30 alin. (1) lit. e) din lege, astfel că argumentele autorului sesizării, prezentate mai sus, la cap. IV – paragrafele 14-16, excedează limitelor problemei de drept obiect al sesizării.

 În ceea ce privește situația unităților de prospecțiuni geologice, este important de menționat că regimul juridic al încadrării unei activități în alte condiții decât cele normale a cunoscut distincții în funcție de dispozițiile legale aplicabile.

- Odată cu adoptarea Legii nr. 19/2000 și, ulterior, a Legii nr. 263/2010, Ordinul nr. 50/1990 a fost abrogat, renunțându-se la încadrarea activităților în grupe de muncă în favoarea unei noi reglementări care definea condițiile speciale, respectiv deosebite de muncă și prevedea criterii legale pentru încadrare.

- Pentru activitatea în subteran, noua legislație a supus procedurii de avizare (anexa nr. 2 pct. 3-5 din Legea nr. 263/2010) activitatea desfășurată în subteran la construcții hidrotehnice de tuneluri, de galerii, precum și de centrale electrice subterane, la exploatări din cariere prin tuneluri și galerii; activitatea desfășurată în subteran la lucrări de construcții, întreținere și reparații de tuneluri, de căi ferate, drumuri, precum și galeriile aferente, cu adâncimi mai mari de 8 m; precum și activitățile desfășurate în subteran în cadrul metroului.

- Spre deosebire de Hidroconstrucția, institutele de prospecțiuni geologice nu au urmat procedura prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, de avizare a activităților desfășurate în vederea încadrării în condițiile speciale de muncă, pentru recunoașterea activității derulate ca fiind în condiții speciale, în baza dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, salariații acestora solicitând încadrarea în dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. a) din această lege, exclusiv în considerarea calificării angajatorului ca fiind o unitate minieră, în sensul dispozițiilor acestui ultim text de lege indicat, deși nu rezultă că, în perioada în care aceștia derulau respectiva activitate, angajatorul lor ar fi fost recunoscut ca atare și ar fi achitat cotele de contribuții majorate pentru condițiile speciale de muncă.

- Legea pensiilor nu cuprinde o definiție legală a noțiunii de unitate minieră, astfel că titularul sesizării și instanțele de judecată s-au raportat, în mod greșit, la legislația primară și secundară care reglementează activitatea de exploatare minieră.

- Din coroborarea normelor ce reglementează obiectul de activitate al acestui tip de societăți cu definițiile legale date noțiunilor de activitate minieră, mină și unitate minieră rezultă că unitățile de prospecțiuni geologice nu pot fi asimilate unei unități miniere din industria extractivă, care exploatează resursele minerale, vizată de dispozițiile art. 30 alin (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010, unitatea minieră, în sensul acestei legi, nefiind o simplă formă de organizare a unei exploatări exercitate de orice titular de licență, ce implică și o componentă de activitate în subteran, ci însăși persoana juridică ce are ca obiect de activitate exploatarea minieră propriu-zisă.

- Prin urmare, procesul de identificare a unităților miniere beneficiare ale dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 nu se poate raporta la definiția cuprinsă în legislația secundară, care se referă exclusiv la modalitatea de organizare a unei exploatări din punct de vedere tehnic, și nu la persoana juridică ce operează extracția resursei minerale.

- În măsura în care legiuitorul intenționa să definească beneficiarii art. 30 alin (1) lit. a) din Legea nr. 263/2010 doar în funcție de natura activității, raportându-se la activitatea în subteran sau la activitatea minieră desfășurată de orice titular de licență ori permis, ar fi statuat în acest sens, iar activitatea în subteran, indiferent de forma de desfășurare – prospecțiune, explorare, exploatare – ar fi fost inclusă, raportat doar la criteriul timpului de lucru, în această categorie. Însă legiuitorul a vizat unitățile miniere ca angajatori, și nu ca sferă de activitate, ceea ce exclude o interpretare extinsă, prin asimilare, la alți angajatori.

 Decizia nr. 9/2019 a ÎCCJ privind examinarea sesizării formulate de Avocatul Poporului  a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 459 din 7 iunie 2019.

Ai nevoie de Decizia nr. 9/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu