18 Iunie, 2019

ÎCCJ : Răspunderea patrimonială a salariatului față de actul Curții de Conturi

Potrivit unui comunicat de presă de pe site-ul instanței supreme (www.scj.ro), de dată relativ recentă, adică la data de 03.06.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a luat o decizie privind un recurs în interesul legii în materie civilă, decizie pe care o considerăm de interes pentru cititorii noștri. 

Astfel, prin Decizia nr. 19 din 03.06.2019 în dosarul nr. x/2019 Completul competent să judece recursul în interesul legii în materie civilă a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanța şi, în consecinţă, a stabilit că: 

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 8 şi 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat, şi a dispoziţiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv a art. 2526 din Codul civil, actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plăţii către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului. 

De menţionat că, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

După redactarea considerentelor şi semnarea deciziei mai sus menționată, aceasta se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Care este conținutul textelor legale menționate de instanța supremă în Decizia nr. 19 din 03.06.2019

Art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii: (1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: (…) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator; 

Art. 8 din Decretul nr. 167/1958: Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea.

Dispozițiile alineatului precedent se aplică prin asemănare și în cazul îmbogățirii fără just temei. 

Art. 12 din Decretul nr. 167/1958: În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. 

Art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011: Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează:(…) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. 

Art. 2526 din Codul civil: Când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestație devine exigibilă. 

Ce trebuie să înțeleagă cititorul din decizia instanței supreme mai sus amintită? 

Prin Decizia nr. 19 din 03.06.2019 instanța supremă a stabilit că începutul termenului de prescripţie extinctivă a acţiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului nu curge de la data actului de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuţii de control (prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligaţia de a acţiona pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plăţii către acesta a unei sume de bani necuvenite), ci trebuie avute în vedere prevederile art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii – 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevederile art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011- 3 ani de la data producerii pagubei, precum și prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 – data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea si ale art. 2526 din Codul civil - data la care fiecare prestație devine exigibilă/data la care ultima prestație devine exigibilă.

Ai nevoie de Codul muncii? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu