25 August, 2019

ÎCCJ a decis referitor la cheltuielile de executare care trebuie avansate de către un creditor

Potrivit unui comunicat de presă de pe site-ul instanței supreme (www.scj.ro), la data de 23.05.2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a luat o noua decizie privind dezlegarea unei chestiuni de drept în materie civilă.

Astfel, prin Decizia ÎCCJ nr. 15/23.05.2016 pronunțată în dosarul nr. 562/1/2016  ÎCCJ– Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă a admis sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 23057/300/2014, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că:

“a) În interpretarea dispoziţiilor art. 371 indice 7  alin. (1), (2) şi (4) din Codul de procedură civilă de la 1865 şi a dispoziţiilor art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000, procesul-verbal întocmit de către executor, privind cheltuielile de executare care trebuie avansate de către creditor, constituie titlu executoriu împotriva acestuia.

b) Dispoziţiile art. 371 indice 7 din Codul de procedură civilă de la 1865 nu au caracter imperativ cu privire la modalitatea în care executorul îşi poate recupera cheltuielile de executare, pe baza procesului-verbal ce constituie titlu împotriva creditorului sau a convenţiei încheiate cu acesta”.

Art. 371 indice 7 din Codul de procedură civilă de la 1865:

(1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activităţi care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activităţile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.

(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ţinut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.

(3) Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

(4) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, procesul-verbal constituie titlu executoriu.

Art. 39 alin. (3) din Legea nr. 188/2000

(3) Executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti de plata anticipată a onorariului.

Menționăm că, după redactarea considerentelor şi semnarea deciziei mai sus menționate, Decizia ÎCCJ nr. 15/23.05.2016 va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Potrivit art. 521 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. 

Ce trebuie să înțeleagă cititorul din decizia instanței supreme mai sus amintite?

Deși creditorul (ca parte care solicită punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, având în vedere că acesta nu a reușit să convingă debitorul să execute de bună voie dispozițiile cuprinse în hotărârea respectivă) este obligat să avanseze biroului executorului judecatoresc cheltuielile necesare în scopul începerii executării silite, totuși, executorul judecătoresc investit cu soluționarea respectivei executări silite nu poate condiţiona creditorului punerea în executare a hotărârii judecătoreşti respective de plata anticipată a onorariului cuvenit executorului respectiv.

Instanța supremă a considerat că dispoziţiile art. 371 indice 7 din Codul de procedură civilă de la 1865 mai sus amintite nu au caracter imperativ cu privire la modalitatea în care executorul îşi poate recupera cheltuielile de executare având în vedere și faptul că, potrivit legii, de principiu cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit; astfel, debitorul care nu a executat de bună voie dispozițiile cuprinse într-o hotărâre judecătorească are obligația să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare şi până la data realizării obligaţiei stabilite în titlul executoriu. Există însă și excepții când debitorul nu va fi obligat să suporte cheltuielile de executare efectuate în dosarul execuțional și anume atunci când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.

Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, iar procesul-verbal astfel întocmit constituie titlu executoriu împotriva creditorului în ceea ce privește cheltuielile de executare care trebuie avansate de către acesta.

Așadar, având în vedere caracterul facultativ al dispoziţiilor art. 371 indice 7 din Codul de procedură civilă de la 1865, este recomandabil ca un creditor interesat în executarea unei hotărâri judecătoreşti să negocieze cu executorul judecatoresc ales onorariul pe care îl va avansa acestuia pentru demararea dosarului execuțional; odată stabilit acest onorariu, executorul judecătoresc va întocmi procesul-verbal privind cheltuielile de executare (ca atare inclusiv onorariul executorului judecătoresc), iar odată întocmit procesul-verbal respectiv acesta constituie titlu executoriu împotriva creditorului pentru cheltuielile de executare datorate executorului respectiv.

Ai nevoie de Noul Cod de procedură civilă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu