Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 690 din 11 septembrie 2015 (M.Of. nr. 690/2015).
În vigoare de la 14.09.2015
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare,
Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. Domeniu de reglementare
Prezenta hotărâre stabileşte normele de aplicare a prevederilor cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Statut, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor.
Art. 2. Definiţii
(1) În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) actele cercetării – orice act încheiat în cadrul procedurii disciplinare;
b) persoana în drept – persoana competentă să acorde recompense, să aplice atenţionări fără parcurgerea procedurii disciplinare sau să dispună cercetarea prealabilă;
c) poliţistul desemnat – poliţistul care efectuează cercetarea prealabilă, potrivit art. 59 alin. (3) – (5) din Statut;
d) poliţistul asistent – poliţistul care, la cererea poliţistului cercetat, îl asistă în cadrul procedurii disciplinare, în condiţiile art. 58^3 alin. (4) şi (5) din Statut.
(2) În sensul alin. (1) lit. b), prin persoana competentă să acorde recompense ori să aplice atenţionări fără parcurgerea procedurii disciplinare se înţelege persoana care are competenţa de numire a poliţistului, şeful ierarhic superior al acesteia care are competenţă de gestiune a resurselor umane sau, după caz, şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat sancţiunea disciplinară, identificată potrivit art. 54 alin. (1^1) şi (1^2) din Statut.
(3) În sensul alin. (1) lit. b), prin persoana competentă să dispună cercetarea prealabilă se înţelege persoana identificată potrivit art. 59 alin. (2) din Statut, astfel:
a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat, inclusiv de împuternicire pentru îndeplinirea atribuţiilor unei funcţii de conducere;
b) şeful unităţii ierarhic superioare celei în care este încadrat poliţistul cercetat care are competenţă de gestiune a resurselor umane;
c) şeful unităţii la care poliţistul este delegat sau detaşat;
d) şeful instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul urmează cursuri sau susţine examene de carieră;
e) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.
CAPITOLUL II
Recompensarea poliţiştilor
Art. 3. Acordarea recompenselor
(1) Recompensarea se realizează în scopul recunoaşterii publice a meritelor poliţistului care se evidenţiază în mod deosebit în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi a misiunilor, precum şi pentru motivarea personalului în vederea obţinerii unor rezultate superioare în activitatea profesională.
(2) Recompensele se acordă cu obiectivitate, în mod echitabil şi principial.
(3) Recompensa se aduce, de regulă, la cunoştinţa personalului structurii din care face parte poliţistul recompensat.
Art. 4. Competenţe de acordare a recompenselor
Recompensele prevăzute de Statut se acordă de persoana în drept, din proprie iniţiativă sau la propunerea şefilor poliţistului care nu au competenţă de numire în funcţie a acestuia.
Art. 5. Elemente de analiză
Elementele care pot fi avute în vedere la formularea propunerilor de recompensare a poliţistului, de către şefii prevăzuţi la art. 4, fără a se limita la acestea, sunt:
a) comportamentul exemplar şi conduita profesională generală a poliţistului;
b) rezultate deosebite în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
c) faptele poliţistului care au adus prestigiu instituţiei în societate;
d) implicarea în activităţi profesionale desfăşurate în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului;
e) posibilitatea ca recompensa acordată să stimuleze poliţistul în obţinerea unor rezultate mai bune în activitatea sa profesională.
Ai nevoie de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!
Util!