21 Iulie, 2019

Există noi prevederi neconstituționale în Statutul cadrelor militare?

De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 541 din 02.07.2019 a fost publicată Decizia CCR nr. 332 din 21.05.2019 și menţionăm faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 02.07.2019) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. n) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 

Care este conținutul textelor legale menționate de CCR în Decizia nr. 332 din 21.05.2019? 

Art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995: “Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații: [...] n) după punerea la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informații clasificate, atunci când nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după limitare.”;

Art. 85 alin. (2) din Legea nr. 80/1995: “Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), e), f), i1), l), m) și n), la propunerea consiliilor de onoare, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. i) și j), iar, în celelalte condiții, la propunerea comandanților unităților din care fac parte, înaintată ierarhic.” 

Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate? 

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 alin. (1) privind principiul egalității în fața legii, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă. 

Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa? 

Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că, din analiza actelor dosarului, reiese că autorul excepției a fost trecut în rezervă, prin Ordinul nr. 7/24.01.2014, emis de Ministrul Apărării Naționale, pentru retragerea certificatului de acces la informații clasificate de un anumit nivel de secretizare.

Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea Ordinului nr. 7 din 24.01.2014, reclamantul a criticat și nelegalitatea actelor pregătitoare emiterii ordinului de trecere în rezervă și a invocat critici vizând procedurile ulterioare punerii la dispoziție.

Reclamantul – autor al excepției de neconstituționalitate – susține că retragerea certificatului de acces la informații clasificate de un anumit nivel de secretizare i-a fost comunicată printr-o adresă a Direcției contrainformații și securitate militară din 29.07.2013. Ulterior, i-a fost comunicat numărul deciziei prin care s-a dispus retragerea certificatului de acces la informații clasificate de un anumit nivel de secretizare, decizie pe care a atacat-o la Curtea de Apel București (Dosar nr. x/2014 – cerere de suspendare a executării și Dosar nr. x/2014 – cerere de anulare).

Mai arată că decizia Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat – ORNISS nu a fost motivată și că ceea ce a generat trecerea sa în rezervă “a fost – aparent – greșeala că ar fi facilitat scurgerea de informații clasificate către persoane neautorizate”.

Reclamantul arată că, în acest temei, s-a solicitat retragerea certificatului de securitate și, subsecvent, punerea la dispoziție a sa, apoi trecerea în rezervă.

Analizând actele normative aplicabile în speță, CCR a constatat că, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, cadrele militare sunt în serviciul națiunii și se pot afla în una dintre următoarele situații: a) în activitate, când ocupă o funcție militară. Calitatea de cadru militar în activitate se menține și pe timpul cât acestea sunt eliberate din funcții pentru a urma diferite forme de pregătire în interesul serviciului, sunt suspendate din funcții, precum și atunci când sunt puse la dispoziție: în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere; pentru cazurile de boală stabilite prin hotărâre a Guvernului; pe timpul cât sunt în captivitate [...]; b) în rezervă, când nu ocupă o funcție militară, dar întrunesc condițiile prevăzute de lege pentru a fi chemate să îndeplinească serviciul militar ca rezerviști concentrați sau mobilizați, iar la nevoie, în calitate de cadre militare în activitate; c) în retragere, când, potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru îndeplinirea serviciului militar. Dispozițiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 reglementează ipotezele în care ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz. Alin. (2) al articolului menționat prevede că trecerea în rezervă sau direct în retragere se face, după caz, din oficiu, la propunerea consiliilor de onoare sau la propunerea comandanților unităților din care fac parte, înaintată ierarhic. Textul de lege criticat, respectiv art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995, reglementează trecerea în rezervă sau direct în retragere, după caz, în ipoteza în care, după punerea la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informații clasificate, nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după limitare.

CCR a reținut că accesul la informațiile clasificate este permis numai în cazurile, în condițiile și prin respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12.04.2002. Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din această lege, persoanele care vor avea acces la informații clasificate secrete de stat vor fi verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații. De asemenea art. 28 din Legea nr. 182/2002 prevede că accesul la informații secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații scrise, eliberate de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat – ORNISS, autorizație care se eliberează pe niveluri de secretizare, în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. Durata de valabilitate a autorizației este de până la 4 ani. În această perioadă verificările pot fi reluate oricând. Potrivit art. 28 alin. (5) din Legea nr. 182/2002, neacordarea autorizației sau retragerea motivată a acesteia determină de drept interdicția de acces la informații secrete de stat. În sensul Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 585/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 05.07.2002, noțiunea de “autorizație de acces la informații clasificate” reprezintă documentul eliberat cu avizul instituțiilor abilitate, de conducătorul persoanei juridice deținătoare de astfel de informații, prin care se confirmă că, în exercitarea atribuțiilor profesionale, posesorul acestuia poate avea acces la informații secrete de stat de un anumit nivel de secretizare, potrivit principiului necesității de a cunoaște; noțiunea de “certificat de securitate” semnifică documentul eliberat persoanei cu atribuții nemijlocite în domeniul protecției informațiilor clasificate, respectiv funcționarului de securitate sau salariatului din structura de securitate, care atestă verificarea și acreditarea de a deține, de a avea acces și de a lucra cu informații clasificate de un anumit nivel de secretizare; noțiunea de “verificare de securitate” reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse de autoritățile desemnate de securitate, conform competențelor, pentru stabilirea onestității și profesionalismului persoanelor, în scopul avizării eliberării certificatului de securitate sau autorizației de acces la informații clasificate.

Referitor la critica de neconstituționalitate ce vizează încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, autorul excepției susține că textele de lege criticate sunt neclare și lipsite de previzibilitate, sub următoarele aspecte: durata punerii la dispoziție; titularul obligației și titularul dreptului de a identifica o funcție corespunzătoare gradului militar și pentru care să fie suficient noul nivel de acces la informații clasificate; structurile care trebuie verificate pentru a obține informații cu privire la o funcție corespunzătoare; existența unei funcții corespunzătoare la momentul verificării sau inclusiv existența într-un viitor previzibil, limitat ca durată, a unei asemenea funcții (pentru motive precum: intrarea în vigoare la o dată viitoare certă a unui nou stat de funcții deja aprobat, eliberarea certă a unei funcții prin împlinirea vârstei maxime permisă de lege pentru serviciul militar activ etc.).

Referitor la critica autorului privind lipsa de claritate și previzibilitate a textelor de lege criticate, CCR a reținut că, potrivit jurisprudenței sale privind art. 1 alin. (5) din Constituție, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10.01.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19.02.2014, paragraful 225). În acest sens CCR a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 06.07.2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17.08.2010, Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 02.06.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16.08.2011, Decizia nr. 1 din 11.01.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23.01.2012, sau Decizia nr. 447 din 29.10.2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 01.11.2013).

În speță, CCR a constatat că militarul căruia i s-a redus nivelul de acces la informații clasificate este pus la dispoziție, potrivit legii, iar, în ipoteza în care nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după limitare, potrivit art. 85 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, poate fi trecut în rezervă sau direct în retragere, după caz. CCR a reținut că, potrivit art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 80/1995, “Situația ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în activitate, care sunt puși la dispoziție, se soluționează după cum urmează: a) pentru cei puși la dispoziție în vederea încadrării sau trecerii în rezervă ori în retragere, în termen de cel mult 3 luni. În cazuri excepționale, cu aprobarea ministrului apărării naționale, acest termen poate fi prelungit cu încă cel mult 3 luni. Pe timpul cât se află în această situație, cei în cauză îndeplinesc atribuțiile stabilite de comandanții unităților militare la a căror dispoziție sunt;”. Astfel, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate – potrivit cărora nu este reglementată durata punerii la dispoziție – nu sunt întemeiate. De altfel, numai în ipoteza în care, după punerea sa la dispoziție, nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după limitare, militarul poate fi trecut în rezervă sau direct în retragere, după caz, potrivit art. 85 alin. (1) din Legea nr. 80/1995.

Aplicând jurisprudența CCR la cauza de față, Curtea a constatat că faptul că legea nu prevede explicit obligația compartimentului de resurse umane de a identifica, într-o perioadă rezonabilă explicit precizată, funcții deja libere corespunzătoare noului nivel de acces la informații clasificate sau funcții care se vor elibera la o dată certă și într-o perioadă rezonabilă concret determinată, chiar la nivelul întregului minister, nu poate conduce la neconstituționalitatea textelor de lege criticate din perspectiva lipsei de claritate și de previzibilitate.

Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Constituție, prin îngrădirea dreptului la muncă, deoarece textele de lege criticate ar permite desființarea raporturilor de muncă în mod arbitrar, CCR a constatat că și aceasta este neîntemeiată. Potrivit textelor de lege criticate, trecerea în rezervă sau direct în retragere se face doar după punerea la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informații clasificate și numai atunci când nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după limitare.

În jurisprudența sa referitoare la art. 41 alin. (1) din Constituție, CCR a reținut, prin Decizia nr. 545 din 07.12.2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 25.01.2005, că acest text constituțional nu poate fi interpretat în sensul că, oricând, orice persoană poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea și calificarea corespunzătoare ori fără a face dovada că a obținut avizul, autorizația sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, și acest lucru. Obținerea acestor avize, autorizații sau atestări este motivată de specificul fiecărei profesii sau meserii care presupune o calificare corespunzătoare, precum și anumite aptitudini pe care cel ce dorește să exercite acea meserie sau profesie trebuie să le aibă, tocmai pentru îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă ales. Totodată, prin Decizia nr. 41 din 24.01.2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24.02.2006, CCR a stabilit că, de principiu, instituirea, prin lege, a unor condiții pentru ocuparea unor funcții sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă și la alegerea profesiei.

Având în vedere acestea, nu se poate susține că textele de lege criticate ar permite desființarea raporturilor de muncă în mod arbitrar, deoarece trecerea în rezervă sau direct în retragere se face doar în caz de limitare a nivelului de acces la informații clasificate și numai atunci când, după punerea la dispoziție, nu se identifică o funcție corespunzătoare noului nivel de acces la informații clasificate. Totodată, CCR a reținut că, pe perioada punerii la dispoziție, persoana în cauză beneficiază de drepturile salariale, potrivit legii, iar instituția militară are obligația de face demersuri pentru identificarea unei funcții corespunzătoare noului nivel de acces la informațiile clasificate.

În ceea ce privește critica referitoare la discriminarea negativă interzisă de art. 16 alin. (1) din Constituție, autorul excepției susține că faptele imputabile pot fi contestate de militarul despre care se presupune că le-a săvârșit, în cadrul procedurilor disciplinare, potrivit cărora militarul se poate apăra și își poate expune apărările, punctele de vedere, însă, în cazul faptelor neimputabile, niciun text de lege nu permite asemenea proceduri, cu consecințele negative deja explicate. Referitor la încălcarea principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, CCR a statuat, în mod constant, în jurisprudența sa, că acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 08.02.1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16.03.1994).

Dispozițiile de lege criticate – potrivit cărora militarul poate fi trecut în rezervă sau în retragere, după caz, în ipoteza în care, după punerea la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informații clasificate, nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după limitare – nu conțin nicio normă discriminatorie și nu instituie niciun privilegiu cu privire la un drept sau o libertate fundamentală.

Cu privire la critica referitoare la faptul că militarul nu cunoaște regulile după care se desfășoară procedura avizării (acordării), retragerii sau revalidării autorizației de acces la informații clasificate, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil și nici opozabil, CCR a constatat că, pe de-o parte, aceste aspecte reprezintă eventuale critici aduse prevederilor Legii nr. 182/2002, care reglementează cazurile, condițiile și procedura de acces la informațiile clasificate, lege care, însă, nu constituie obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate. Pe de altă parte, așa cum susține chiar autorul excepției, prin cererea de chemare în judecată, împotriva deciziei prin care i s-a retras certificatul de acces la informații clasificate de un anumit nivel, a formulat plângere prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat și a formulat cerere de suspendare a executării acestei decizii la Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal.

De altfel, CCR a mai reținut că, în același sens, s-a pronunțat recent asupra dispozițiilor art. 85 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 80/1992, prin Decizia nr. 126 din 28.02.2019, nepublicată la data pronunțării prezentei decizii.

În final, cu privire la solicitarea autorului excepției de neconstituționalitate de a se analiza, în mod suplimentar, încălcarea art. 53 din Constituție, privind restrângerea exercițiului unui drept sau al unei libertăți fundamentale, CCR a constatat că nu poate primi această solicitare, întrucât, potrivit jurisprudenței sale, temeiurile excepției de neconstituționalitate sunt cele precizate prin încheierea de sesizare a instanței de judecată în fața căreia a fost invocată excepția, astfel că în fața CCR nu pot fi invocate alte temeiuri ale excepției decât cele stabilite prin încheierea de sesizare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1313 din 04.10.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 06.01.2012, sau Decizia nr. 272 din 23.05.2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 04.09.2013).

Ai nevoie de Decizia nr. 332/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu