Tribunalul (Curtea de primă instanţă) din Luxemburg a anulat decizia Comisiei prin care statele membre care au aderat la Uniune în 2004 au fost obligate la plata unor sume legate de eliminarea excedentelor de produse agricole aflate pe teritoriul lor la data aderării.
O astfel de plată către bugetul comunitar este contrară actului de aderare a acestor state – s-a arătat în hotărâre pronunţate în cauzele iniţiate de Polonia, Slovacia, Republica Cehă şi Lituania, împotriva Comisiei.
În cadrul extinderii Uniunii Europene care a condus la aderarea, la 1 mai 2004, a zece noi state membre, Uniunea şi respectivele state au deschis negocieri cu privire la situaţia juridică a excedentelor de produse agricole – cu alte cuvinte, stocurile din aceste produse aflate în liberă circulaţie la data aderării pe teritoriul noilor state membre care depăşesc cantitatea ce ar putea fi considerată că reprezintă un report normal de stocuri.
Potrivit Actului de aderare din 2003, toate excedentele – private sau publice – trebuie eliminate pe cheltuiala noilor state membre, Comisia trebuind să adopte dispoziţiile necesare în acest sens.
În anul 2007, Comisia a adoptat, în temeiul dispoziţiilor acestui act, o decizie în care a cuantificat excedentele aflate la 1 mai 2004 pe teritoriul noilor state membre şi a stabilit sumele care pot fi imputate acestor state „în contul eliminării acelor cantităţi”. Astfel, aceasta a impus plata către bugetul comunitar a următoarelor sume, calculate în funcţie de volumul excedentelor pentru fiecare produs agricol în cauză: Polonia – 12 449 000 euro, Slovacia – 3.634.000 euro, Republica Cehă – 12.287.000 euro, Lituania – 3.181.000 euro.
Ulterior, Polonia, Slovacia, Republica Cehă şi Lituania au introdus fiecare o acţiune în anularea acestei decizii.
Prin hotărârile pronunţate pe 29 martie a.c., Tribunalul a anulat decizia Comisiei.
Tribunalul constată, mai întâi, că, în temeiul Actului de aderare din 2003, Comisia trebuie să implementeze un sistem care permite să se asigure fie prevenirea perturbărilor provocate de desfacerea excedentelor pe piaţa internă, fie compensarea efectelor economice ale acestor perturbări. În temeiul acestui sistem, excedentele aflate la 1 mai 2004 pe teritoriul noilor state membre sunt în principiu retrase de pe piaţa internă (în special prin export sau prin distrugere). Este de competenţa Comisiei să decidă dacă retragerea va fi efectuată de aceste state membre sau de Comunitate, care ar repercuta în acest caz costul asupra statelor membre menţionate.
În continuare, Tribunalul arată că sistemul de eliminare a excedentelor prevăzut în decizia atacată nu este întemeiat pe distrugere sau pe export. Este vorba despre un sistem prin care excedentele se pot integra în mod definitiv pe piaţa internă după 1 mai 2004 şi care determină noile state membre să plătească la bugetul comunitar o sumă care reflectă costul care ar fi trebuit să fie suportat din acest buget în cazul în care Comunitatea ar fi finanţat exportul acestora. Tribunalul concluzionează că sumele prevăzute în decizia atacată nu reprezintă contribuţii financiare prevăzute în actul de aderare pentru acoperirea cheltuielilor de eliminare a excedentelor, ci simple plăţi în favoarea Comunităţii puse în sarcina noilor state membre.
Tribunalul respinge argumentele Comisiei potrivit cărora măsura prevăzută în decizia atacată este totuşi singura care poate garanta realizarea obiectivului urmărit prin actul de aderare.
În primul rând, acesta consideră că, deşi excedentele aflate la 1 mai 2004 pe teritoriul noilor state membre au putut fi absorbite de piaţa internă înainte de adoptarea deciziei atacate, eliminarea prevăzută în actul de aderare poate fi efectuată prin distrugere sau prin export.
În al doilea rând, caracterul oneros al organizării unui astfel de sistem de eliminare a excedentelor nu poate conduce la concluzia potrivit căreia actul de aderare trebuie interpretat ca prevăzând adoptarea unei măsuri diferite (precum impozitarea unei sume).
În al treilea rând, Tribunalul constată că eliminarea excedentelor, prin distrugere sau prin export, contribuie la corectarea perturbărilor economice legate de existenţa excedentelor pe teritoriul noilor state membre la data aderării, chiar după ce desfacerea excedentelor pe piaţă a avut loc. Astfel, eliminarea excedentelor poate să provoace o creştere a cererii pe piaţa internă pentru produsele agricole în cauză şi, prin urmare, să compenseze, în tot sau în parte, efectul negativ al existenţei excedentelor asupra stabilităţii pieţelor în cauză.
*
O menţiune de procedură: împotriva deciziei Tribunalului se poate declara recurs la Curte, numai pentru motive de drept, în termen de două luni de la comunicarea acesteia.
