14 Noiembrie, 2019

Este constituțională aplicarea a 6 puncte penalizare pentru depășirea vitezei maxime admise cu 41-50 km/h?

Prin Decizia nr. 668/2017 (decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 109/05.02.2018), cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a României (CCR) a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată și a constatat că prevederile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (OUG  nr. 195/2002) privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale, în raport cu criticile formulate. 

Care a fost obiectul excepţiei de neconstituţionalitate analizate de CCR ?

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate l-au constituit dispoziţiile art.  108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670/03.08.2006, cu modificările și completările ulterioare),  dispoziții potrivit cărora:

(1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (…) d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte (…)

3. depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;”. 

Care au fost criticile formulate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate?

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul a arătat că dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, care reglementează aplicarea sancțiunii complementare contravenționale constând în 6 puncte de penalizare pentru depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus,  încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și la căile de atac, prin aceea că nu permit dimensionarea sancțiunii complementare de către agentul constatator, în funcție de constatarea unor circumstanțe specifice producerii respectivei contravenții. 

Care au fost motivele pentru care CCR a decis că excepţia de neconstituţionalitate respectivă este neîntemeiată?

CCR a reținut că dispozițiile de lege criticate nu au mai format, punctual, obiectul controlului de constituționalitate, însă instanța de contencios constituțional a mai analizat critici de neconstituționalitate asemănătoare, formulate față de alte texte din OUG nr. 195/2002 care reglementau, de asemenea, contravenții și sancțiunile contravenționale – principale și complementare – corespunzătoare respectivelor contravenții la regimul circulației rutiere (…).

Astfel, cu privire la critica referitoare la reglementarea, prin lege, a aplicării unei sancțiuni complementare, CCR a arătat, de exemplu, prin Decizia nr. 224/2014, precitată, că, în cazul săvârșirii unor contravenții la regulile de circulație rutieră, reglementarea prin lege, pe lângă sancțiunea principală – amenda, și a uneia sau mai multor sancțiuni complementare nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale invocate, aceste sancțiuni având drept scop înlăturarea stării de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, astfel cum indică art. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv “asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului”.

Prin Decizia nr. 489/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50/21 .01.2014, CCR a reținut că aceleași obiective de protejare a integrității fizice a persoanelor justifică și sancționarea contravențională a faptei de a depăși viteza maximă admisă cu 10-20 km/h pentru anumite sectoare de drum [prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 și 4 din ordonanța de urgență criticată]. Aplicarea corespunzătoare a amenzii, precum și a unui anumit număr de puncte penalizatoare pentru depășirea limitei de viteză maximă admisă este rezultatul direct al încălcării normelor legale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, ca interes public general ocrotit de normele Constituției. Așa fiind, apare ca justificată reglementarea, prin lege, a sancțiunii complementare constând în aplicarea unui număr variabil de puncte de penalizare, în funcție de gravitatea faptei.

În ceea ce privește aprecierea de către instanța de judecată sau de către agentul constatator a numărului de puncte de penalizare aplicate în cazul săvârșirii contravenției prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 arătăm că nici nu se justifică o astfel de apreciere, din moment ce respectiva contravenție se înscrie în anumiți parametri obiectivi, precis determinați prin lege, și anume depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv. Dimpotrivă, aplicarea unitară, ope legis, cu titlu de sancțiune complementară, a unui anumit număr de puncte de penalizare, în funcție exclusiv de gravitatea faptei, în cazul de față aceasta fiind reprezentată de diferența dintre regimul de viteză legal și cel constatat cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, înlătură orice posibilitate de intervenție arbitrară sau apreciere subiectivă. Astfel, CCR a reținut că reglementarea ope legis a numărului de puncte aplicabil pentru săvârșirea fiecăreia dintre contravențiile prevăzute la art. 108 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 reprezintă o garanție solidă a respectării egalității de tratament juridic, în sensul art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, având în vedere că regulile privind circulația pe drumurile publice se adresează tuturor participanților la trafic, iar, pentru săvârșirea aceleiași fapte contravenționale, autorii acesteia trebuie să se supună acelorași rigori stabilite de legiuitor, fiindu-le aplicabile, în consecință, aceleași sancțiuni.

În ceea ce privește susținerile referitoare la lipsa controlului judecătoresc asupra aplicării sancțiunilor complementare, CCR a observat că, potrivit art. 118 din OUG nr. 195/2002, “(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta. (2) Plângerea suspendă executarea amenzilor și a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia până la data pronunțării hotărârii judecătorești.” Prin urmare, pe durata procesului având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului- verbal de constatare și sancționare a contravenției, este suspendată, din momentul depunerii plângerii, inclusiv sancțiunea complementară, în cazul art. 108 alin. (1) lit. d) pct. 3 fiind vorba despre aplicarea celor 6 puncte pentru depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Pe baza probelor administrate în cauză, instanța va verifica legalitatea și autenticitatea datelor consemnate în procesul-verbal contestat, iar, în cazul în care constată abateri de la dispozițiile legale incidente sau consemnări neconforme cu realitatea, va dispune anularea procesului-verbal, așadar, și anularea sancțiunii complementare.

În concluzie, CCR nu poate reține susținerile autorului excepției cu privire la nesocotirea dreptului de acces la instanță, a dreptului la un proces echitabil sau a dreptului la apărare. Mai mult, CCR a observat că textul legal criticat conține norme de drept material, substanțial, fără a avea implicații la nivel procesual, astfel că nu se poate susține încălcarea, în mod direct, a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (…).

Ai nevoie de Ordonanța de urgență nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu