9 Decembrie, 2019

Drepturi pentru militari, recunoscute la CCR

Prin Decizia nr. 323/2019, CCR a admis că sunt neconstituționale reglementările legale care înlătură cadrele militare în activitate de la beneficiul acordării concediului pentru îngrijirea copilului cu handicap în vârstă de până la 18 ani.

Decizia nr. 323/2019 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 595 din 19 iulie 2019. 

CCR a avut de soluţionat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate și ale art. 15 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, excepție ridicată direct de Avocatul Poporului. 

Instituţia Avocatului Poporului a arătat că dispozițiile legale care înlătură cadrele militare în activitate de la beneficiul acordării concediului pentru îngrijirea copilului cu handicap în vârstă de până la 18 ani sunt de natură să aducă atingere prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor și la ocrotirea sănătății. Argumentele invocate de Avocatul Poporului pornesc de la principiul prevalenței interesului superior al copilului cu handicap în vârstă de până la 18 ani în raport cu interesul public izvorât din statutul special generat de apartenența la o anumită categorie socioprofesională a părintelui asigurat. Diferența de tratament juridic dintre categoriile de asigurați în sistemul public în recunoașterea și garantarea unor drepturi de asigurări sociale nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, fiind, prin urmare, încălcat principiul egalității în drepturi. Avocatul Poporului recunoaște că există și trebuie să existe o diferență între cadrele militare și alte categorii de personal, sub aspectul condițiilor de încadrare, al atribuțiilor, al incompatibilităților, al drepturilor și interdicțiilor, însă această diferență de tratament nu trebuie să se oglindească și în ceea ce privește beneficiul unei forme de asigurare socială, cu implicații grave asupra sănătății minorului cu handicap în vârstă de până la 18 ani. Considerentele avute în vedere de legiuitor nu sunt îndeajuns de puternice pentru a justifica în mod obiectiv și rațional instituirea unui tratament diferențiat între cadrele militare, pe de o parte, și celelalte categorii de asigurați. În stabilirea concediului și a indemnizației aferente pentru îngrijirea copilului cu handicap de până la 18 ani, legiuitorul a avut în vedere nevoia copilului de a primi îngrijiri medicale din partea părinților. În concluzie, pentru argumentele expuse, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. 

Şi reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Astfel, s-a făcut trimitere la cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 90/2005, în sensul că, în calitate de asigurați, cadrele militare în activitate nu se deosebesc de celelalte categorii de asigurați, astfel că instituirea unui tratament juridic diferențiat, care îi privează pe aceștia de beneficiul unei forme de asigurare socială prevăzute de lege pentru toate persoanele asigurate, apare ca fiind discriminatorie. Prin urmare, în calitate de asigurați, cadrele militare în activitate trebuie să beneficieze de aceleași drepturi ca și ceilalți asigurați, iar tratamentul juridic diferențiat criticat pe calea excepției de neconstituționalitate reprezintă o încălcare a art. 16 din Constituție. Mai mult, dispozițiile de lege criticate au în vedere și un drept al copilului, fiind o măsură de protecție pentru minorul cu handicap, astfel că art. 16 din Constituție este încălcat și din această perspectivă. Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede interzicerea discriminării. De asemenea, în Convenția pentru apărarea drepturilor copilului, statele părți recunosc dreptul copilului de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate posibilă, drept care nu poate fi asigurat prin interzicerea posibilității părintelui de a îngriji sănătatea copilului său, din considerente ce țin de apartenența la anumite categorii socioprofesionale. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate

Sunt avute în vedere dispozițiile art. 61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.074/2005, aprobată prin Legea nr. 399/2006. Curtea observă că Avocatul Poporului nu critică întregul conținut al art. 61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, ci doar ultima teză, respectiv sintagma “cu excepția personalului militar în activitate, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special“. Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial nr. 155 din 20 iulie 1995. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005:

“Prevederile prezentei ordonanțe de urgență sunt aplicabile și persoanelor care își desfășoară activitatea în ministerele și instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică și securitate națională, cu excepția personalului militar în activitate, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special.”;

- Art. 15 alin. 2 din Legea nr. 80/1995:

“Cadrele militare în activitate, femei și bărbați, au dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 7 ani, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.” 

Considerentele pentru care CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate

- Dispozițiile O.U.G. nr. 158/2005 reglementează dreptul persoanelor asigurate la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate.

- Deși dreptul la concediu și indemnizația pentru îngrijirea copilului bolnav consacrat de art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 se acordă părintelui, ca urmare a îndeplinirii condițiilor legale de stagiu de cotizare stabilite de art. 7 din același act normativ, reglementarea vizează, în realitate, nevoile de ocrotire a sănătății copilului, constituindu-se, prin urmare, și ca o expresie a prevederilor art. 34 din Constituție.

- Cu toate acestea, având în vedere statutele profesionale speciale cărora se supun cadrele militare active, polițiștii și funcționarii publici, în care sunt prevăzute drepturi și obligații specifice acestor categorii socioprofesionale, dispozițiile art. 61 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 stabilesc că drepturile reglementate de acest act normativ nu se aplică acestora.

- Dispozițiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 80/1995, reglementând situația cadrelor militare în activitate, prevăd însă dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 7 ani, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.

- Drepturile acordate sunt limitate în comparație cu cele prevăzute pentru celelalte categorii de asigurați ce intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, rezultând astfel un tratament juridic diferențiat, fundamentat pe criterii ce țin de apartenența la o anumită categorie socioprofesională.

- Existența unui regim juridic distinct pentru această categorie socioprofesională trebuie interpretată, prin urmare, atât în sensul instituirii unor interdicții ori restrângeri ale exercițiului unor drepturi permise altor categorii socioprofesionale – așa cum sunt interdicțiile și incompatibilitățile reglementate de art. 28-31 din Legea nr. 80/1995 -, al stabilirii unor obligații specifice – așa cum sunt cele prevăzute de art. 8 din aceeași lege -, cât și al prevederii unor drepturi menite să compenseze toate aceste măsuri restrictive, precum și riscurile cărora se supun cadrele militare în activitatea desfășurată.

- Cu toate acestea, Curtea amintește că legiuitorul a apreciat că, asemenea celorlalte categorii de asigurați, cadrele militare în activitate trebuie să beneficieze de dreptul la concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav. Ceea ce diferă este perioada pentru care se acordă aceste drepturi.

- Referitor la această diferență de tratament juridic, Curtea reține că dreptul la concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului cu handicap, pentru afecțiunile intercurente, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani, presupune perioade succesive de absență a părintelui asigurat de la îndeplinirea îndatoririlor profesionale. Or, așa cum s-a arătat mai sus, cadrul militar activ se află în serviciul națiunii, al interesului general, ceea ce implică acceptarea unor restrângeri ale drepturilor individuale, restrângeri acceptate odată cu alegerea carierei militare.

- Curtea amintește că dreptul la concediu și indemnizație pentru îngrijirea copilului bolnav vizează, totodată, ocrotirea sănătății copilului. În măsura în care restrângerea exercițiului unor drepturi ale cadrului militar poate fi privită ca fiind o consecință a alegerii voluntare a carierei militare, nu aceeași concluzie se poate desprinde și în ceea ce privește afectarea sănătății copilului cu handicap, împrejurare care, în cele mai multe cazuri, este imposibil de prevăzut.

- Mai mult, dacă în anumite situații, interesul public al societății poate prevala asupra drepturilor și intereselor particulare, un asemenea raport nu mai poate fi conceput atunci când servirea interesului public are drept consecință afectarea acelor drepturi care garantează însăși existența biologică a individului, așa cum sunt dreptul la sănătate și dreptul la viață. În opinia Curții, crearea condițiilor și încurajarea părinților să participe la îngrijirea sănătății propriilor copii apare ca cea mai firească și logică măsură, de vreme ce aceștia sunt cei mai implicați din punct de vedere afectiv și cei mai capabili să recepteze și să vină în întâmpinarea nevoilor specifice ale copilului.

- În concluzie, Curtea constată că dispozițiile art. 61 teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, respectiv sintagma “cu excepția personalului militar în activitate, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special“, și ale art. 15 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 sunt contrare atât art. 16 alin. (1), cât și celor ale art. 34 și art. 47 alin. (2) din Constituție. De asemenea, Curtea apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la dispozițiile art. 4 și 24 din Convenția cu privire la drepturile copilului și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Ai nevoie de Decizia nr. 323/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu