22 Octombrie, 2019

Dreptul consumatorului la repunerea în conformitate a bunului cumpărat la distanță

O recentă hotărâre a Curţii de Justiţie a UE răspunde la întrebări de clarificare privind dreptul consumatorului la repunerea în conformitate a bunului, gratuit, într‑un termen rezonabil și fără niciun inconvenient semnificativ, precum şi despre loculi în care consumatorul are obligația de a pune un bun cumpărat la distanță la dispoziția vânzătorului pentru repunerea sa în conformitate. 

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 3 din Directiva nr. 44/1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Christian Fülla, pe de o parte, și Toolport GmbH, societate de drept german, pe de altă parte, în legătură cu o cerere de rambursare a prețului de cumpărare a unui cort, cu titlu de exercitare de către domnul Fülla a dreptului său la rezoluțiunea contractului de vânzare. 

La 8 iulie 2015, domnul Fülla a cumpărat de la Toolport, prin telefon, un cort cu dimensiunile de 5 x 6 metri.

- După livrarea respectivului cort la domiciliul domnului Fülla, acesta din urmă a constatat neconformitatea sa și, prin urmare, a solicitat societății Toolport repunerea în conformitate a cortului la domiciliul său. Domnul Fülla nici nu a returnat cortul către Toolport, nici nu s‑a oferit să facă acest lucru.

- În ceea ce o privește, Toolport a respins reclamațiile domnului Fülla referitoare la neconformitatea cortului menționat, considerându‑le nefondate. În același timp, nu i‑a precizat domnului Fülla că era necesară transportarea cortului până la sediul său și nici nu s‑a oferit să suporte în avans cheltuielile de transport.

- Părțile nu au discutat, în acest stadiu, despre locul repunerii cortului în conformitate. În plus, contractul încheiat între părți nu conținea prevederi cu privire la acest subiect.

- În aceste împrejurări, domnul Fülla a solicitat rezoluțiunea contractului și rambursarea prețului de cumpărare al acestui cort, în schimbul restituirii acestuia.

Întrucât Toolport nu a dat curs acestei cereri, domnul Fülla a introdus acţiune în justiţie, la Tribunalul Districtual din Norderstedt, Germania.

- În cadrul procedurii în fața acestei instanțe, Toolport a susținut, pentru prima dată, că sediul său era locul repunerii în conformitate a bunului în cauză.

- Potrivit instanței de trimitere, stabilirea locului repunerii în conformitate a bunului în cauză este esențială pentru a determina dacă domnul Fülla a dat societății Toolport posibilitatea de a proceda la repararea sau la înlocuirea acestui bun sau un „termen rezonabil”, în sensul articolului 3 alineatul (5) din Directiva 1999/44, pentru a putea pronunța rezoluțiunea contractului în conformitate cu această dispoziție.

Având anumite îndoieli cu privire la aplicarea Directivei europene, inclusiv în raport de dreptul german aplicabil, Tribunalul Districtual din Norderstedt a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

1) Articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf din Drectiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că un consumator trebuie să predea întotdeauna întreprinderii de la care a cumpărat la distanță bunul de consum la locul în care se află bunul pentru a putea obține repararea sau înlocuirea bunului?

2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare:

Articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că un consumator trebuie să predea întotdeauna întreprinderii de la care a cumpărat la distanță bunul de consum la sediul întreprinderii pentru a putea obține repararea sau înlocuirea bunului?

3) În cazul unui răspuns negativ la a doua întrebare:

Care sunt criteriile care rezultă din articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf din Directiva 1999/44 pe baza cărora se stabilește locul în care consumatorul trebuie să predea întreprinderii de la care a cumpărat la distanță bunul de consum pentru a putea obține repararea sau înlocuirea bunului?

4) În cazul în care locul în care consumatorul trebuie să predea întreprinderii de la care a cumpărat la distanță bunul de consum în vederea inspectării acestuia și a remedierii unei executări defectuoase este – întotdeauna sau într‑un caz concret – sediul întreprinderii:

Faptul că consumatorul trebuie să suporte în avans cheltuielile de transport dus‑întors este compatibil cu articolul 3 alineatul (3) primul paragraf coroborat cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 1999/44 sau rezultă din obligația de «reparare cu titlu gratuit» că vânzătorul trebuie să acorde un avans?

5) În cazul în care faptul că locul în care consumatorul trebuie să predea întreprinderii de la care a cumpărat la distanță bunul de consum în vederea inspectării acestuia și a remedierii unei executări defectuoase este – întotdeauna sau într‑un caz concret – sediul întreprinderii și obligația consumatorului de a suporta în avans cheltuielile de transport este compatibilă cu articolul 3 alineatul (3) primul paragraf coroborat cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 1999/44:

Articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf coroborat cu articolul 3 alineatul (5) a doua liniuță din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că consumatorul care doar a indicat întreprinderii viciul bunului nu are dreptul la rezoluțiunea contractului dacă nu s‑a și oferit să transporte bunul la sediul întreprinderii?

6) În cazul în care locul în care consumatorul trebuie să predea întreprinderii de la care a cumpărat la distanță bunul de consum în vederea inspectării acestuia și a remedierii unei executări defectuoase este – întotdeauna sau într‑un caz concret – sediul întreprinderii, însă obligația consumatorului de a suporta în avans cheltuielile de transport nu este compatibilă cu articolul 3 alineatul (3) primul paragraf coroborat cu articolul 3 alineatul (4) din Directiva 1999/44:

Articolul 3 alineatul (3) al treilea paragraf coroborat cu articolul 3 alineatul (5) a doua liniuță din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că consumatorul care doar a indicat întreprinderii viciul bunului nu are dreptul la rezoluțiunea contractului dacă nu s‑a și oferit să transporte bunul la sediul întreprinderii?” 

Cu privire la întrebările preliminare

- Prin intermediul primelor trei întrebări, care au fost analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (3) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că locul în care consumatorul are obligația să pună un bun cumpărat la distanță la dispoziția vânzătorului pentru repunerea sa în conformitate în temeiul acestei dispoziții este întotdeauna locul în care se află acest bun sau, în cazul unui răspuns negativ, este întotdeauna locul în care se află sediul vânzătorului sau, în cazul unui răspuns negativ, ce criterii reies din această dispoziție pentru a stabili respectivul loc.

- Prin intermediul celei de a patra întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatele (2)-(4) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că dreptul consumatorului la o repunere în conformitate, „gratuit”, a bunului cumpărat la distanță acoperă obligația vânzătorului de a plăti în avans cheltuielile de transport al acestui bun spre sediul respectivului vânzător în vederea repunerii în conformitate menționate.

- Prin intermediul celei de a cincea și al celei de a șasea întrebări, care au fost analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă dispozițiile articolului 3 alineatul (3) coroborate cu cele ale articolului 3 alineatul (5) a doua liniuță din Directiva 1999/44 trebuie interpretate în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, consumatorul care a informat vânzătorul cu privire la neconformitatea bunului cumpărat la distanță, fără a pune totuși respectivul bun la dispoziția vânzătorului la sediul acestuia în vederea repunerii sale în conformitate, are dreptul la rezoluțiunea contractului ca urmare a unei lipse a despăgubirii într‑un termen rezonabil. 

Soluţiile date de CJUE

1) Articolul 3 alineatul (3) din Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretat în sensul că statele membre rămân competente pentru a stabili locul în care consumatorul are obligația să pună un bun cumpărat la distanță la dispoziția vânzătorului pentru repunerea sa în conformitate, în temeiul acestei dispoziții. Acest loc trebuie să fie de natură să asigure o repunere în conformitate gratuit, într‑un termen rezonabil și fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, ținând seama de natura bunului și de scopul pentru care consumatorul a solicitat bunul în cauză. În această privință, instanța națională are obligația să efectueze o interpretare conformă cu Directiva 1999/44, inclusiv, dacă este cazul, să modifice o jurisprudență consacrată dacă aceasta se întemeiază pe o interpretare a dreptului național incompatibilă cu obiectivele acestei directive.

2) Articolul 3 alineatele (2)-(4) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că dreptul consumatorului la o repunere în conformitate, „gratuit”, a bunului cumpărat la distanță nu include obligația vânzătorului de a plăti în avans cheltuielile de transport al acestui bun spre sediul respectivului vânzător în vederea repunerii în conformitate menționate atât timp cât plata în avans a acestor cheltuieli de către consumator nu constituie o sarcină de natură să îl descurajeze să își invoce drepturile, aspect a cărui verificare este de competența instanței naționale.

3) Dispozițiile articolului 3 alineatul (3) coroborate cu cele ale articolului 3 alineatul (5) a doua liniuță din Directiva 1999/44 trebuie interpretate în sensul că, într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, consumatorul care a informat vânzătorul cu privire la neconformitatea bunului cumpărat la distanță al cărui transport spre sediul vânzătorului risca să prezinte pentru acesta un inconvenient semnificativ și care a pus acest bun la dispoziția vânzătorului la domiciliul său pentru repunerea sa în conformitate are dreptul la rezoluțiunea contractului ca urmare a unei lipse a despăgubirii într‑un termen rezonabil în cazul în care vânzătorul nu a luat nicio măsură adecvată pentru a repune în conformitate bunul menționat, inclusiv cea de a informa consumatorul cu privire la locul în care acest bun trebuie să fie pus la dispoziția sa pentru respectiva repunere în conformitate. În această privință, revine instanței naționale sarcina ca, prin intermediul unei interpretări conforme cu Directiva 1999/44, să garanteze dreptul acestui consumator la rezoluțiunea contractului. 

- Hotărârea CJUE din 23 mai 2019 în cauza C‑52/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în procedura Christian Fülla împotriva Toolport GmbH -

Ai nevoie de Legii nr. 299/2007? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu