Dobânzi, penalităţi de întârziere şi penalităţi de nedeclarare (I)

Ne oprim asupra acestei teme, în serialul nostru privind modificările aduse la Codul de procedură fiscală prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/2017, publicată în Monitorul oficial nr. 708/2017.
 
Reguli generale
Înainte de semnala completările, reamintim principile aplicabile în materie.
  1. Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor fiscale principale, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.
  2. Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.
  3. Pentru diferenţele de obligaţii fiscale stabilite prin declaraţii de impunere rectificative sau decizii de impunere, nu se datorează obligaţii fiscale accesorii pentru suma plătită în contul obligaţiei fiscale principale, dacă, anterior stabilirii obligaţiilor fiscale, debitorul a efectuat o plată, iar suma plătită nu a stins alte obligaţii. Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în situaţia în care debitorul a efectuat plata obligaţiei fiscale, iar declaraţia de impunere a fost depusă ulterior efectuării plăţii.
  4. Dobânzile şi penalităţile de întârziere se stabilesc prin decizii, cu excepţia situaţiei în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, creanţe fiscale accesorii sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele se calculează de către organul de executare silită şi se consemnează într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului.
 
Completările aduse de O.G. nr. 30/2017 reglementează faptul că, în cazul creanţelor administrate de A.N.A.F., obligaţiile fiscale accesorii se vor comunica contribuabilului/plătitorului diferenţiat, în funcţie de vechimea, cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii şi starea juridică a acestuia pentru orientarea acestora spre recuperarea sumelor cu valori semnificative, care să acopere şi cheltuielile generate de emiterea şi comunicarea deciziilor prin care se individualizează obligaţiile fiscale accesorii.

Textul astfel inserat prevede: “Comunicarea deciziilor referitoare la obligaţiile fiscale accesorii în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central se realizează în funcţie de vechimea, cuantumul obligaţiilor fiscale accesorii şi starea juridică a contribuabilului. “

În faza de proiect, MFP propunea introducerea în ordonanţa a precizărilor potrivit cărora prin ordin al presedintelui A.N.A.F. să se reglementeze faptul că pentru contribuabilii aflaţi in diverse stări juridice, respectiv, inactivi sau insolvabili cu venituri şi bunuri urmăribile mai mici decât cuantumul obligaţiilor fiscale, comunicarea deciziilor de calcul al obligaţiilor fiscale accesorii să se realizeze o singură dată pe an, urmand ca la iesirea din această stare juridică să se actualizeze obligaţiile fiscale accesorii şi să se aplice regula generală de administrare.

În forma finală, completarea adusă de ordonanţă prevede, scurt, că procedura de aplicare privind comunicarea deciziilor privind obligaţiile accesorii se aprobă prin ordin al preşedintelui ANAF.

În sfârşit, mai reţinem aici şi completarea potrivit căreia dobânzile şi penalităţile de întârziere pot fi actualizate anual, prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de evoluţia ratei dobânzii de referinţă a BNR.
 
Dobânzi
Ca să ajungem la modificările aduse, reluăm regulile generale:
  • Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
  • Nivelul dobânzii este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.
  • Prin excepţie de la regula generală, se datorează dobânzi după cum urmează:
    • a) pentru creanţele fiscale stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire, inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;
    • b) pentru obligaţiile fiscale datorate de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmăribile, până la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate potrivit prevederilor art. 265 alin. (4), urmând ca de la data trecerii obligaţiilor fiscale în evidenţa curentă să se datoreze dobânzi.
Modificarea de la lit.b) de mai sus a fost făcută pentru a reglementa faptul că dobânzile se datorează de la data ieşirii din starea de insolvabilitate fără venituri şi bunuri urmăribile.
 

Art. 265. – Conduita organului fiscal în cazul insolvabilităţii şi al deschiderii procedurii insolvenţei potrivit Legii nr. 85/2014

(4) În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare silită iau măsurile necesare de trecere din evidența separată în evidența curentă și de executare silită.

 
Dobânzi în cazul impozitelor administrate de organul fiscal central pentru care perioada fiscală este anuală
Completarea adusă prin O.G. nr. 30/2017  prevede că dispoziţiile existente, aici, în C. proc. fiscală sunt aplicabile şi în cazul contribuţiilor sociale. Iată care sunt aceste dispoziţii.

1. Pentru neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale reprezentând impozite pentru care perioada fiscală este anuală, se datorează dobânzi după cum urmează:
  • a) în anul fiscal de impunere, pentru obligaţiile fiscale stabilite, potrivit legii, de organul fiscal central sau de contribuabili, inclusiv cele reprezentând plăţi anticipate, dobânzile se calculează din ziua următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sau, după caz, până în ultima zi a anului fiscal de impunere, inclusiv;
  • b) pentru sumele neachitate în anul de impunere potrivit lit. a), dobânzile se calculează începând cu prima zi a anului fiscal următor până la data stingerii acestora, inclusiv;
  • c) în cazul în care obligaţia fiscală stabilită prin decizia de impunere anuală sau declaraţia de impunere anuală, după caz, este mai mică decât cea stabilită prin deciziile de plăţi anticipate sau declaraţiile depuse în cursul anului de impunere, dobânzile se recalculează, începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală sau declaraţia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător;
  • d) pentru diferenţele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală sau declaraţiei de impunere anuală, dobânzile se datorează începând cu ziua următoare termenului de scadenţă prevăzut de lege. În cazul impozitului pe venit, această regulă se aplică numai dacă declaraţia de venit a fost depusă până la termenul prevăzut de lege. În situaţia în care declaraţia de venit nu a fost depusă până la termenul prevăzut de lege, dobânda se datorează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere.
2. Prevederile de la pct. 1 se aplică şi în cazul în care contribuabilii nu-şi îndeplinesc obligaţiile declarative, iar creanţa fiscală se stabileşte de organul fiscal central prin decizie, precum şi în cazul declaraţiei depuse potrivit art. 107 alin. (5). În acest caz, în scopul aplicării regulii de la lit. a), creanţa aferentă unei perioade fiscale, stabilită de organul fiscal central, se repartizează pe termenele de plată corespunzătoare din anul de impunere, cu excepţia cazului în care obligaţiile fiscale au fost stabilite în anul fiscal de impunere.

Art. 107. - Stabilirea din oficiu a creanţelor fiscale ca urmare a nedepunerii declaraţiei de impunere

(5) Contribuabilul/Plătitorul poate depune declaraţia de impunere pentru creanţele fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere emisă potrivit alin. (1), în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei, sub sancţiunea decăderii, chiar dacă acest termen se împlineşte după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili creanţe fiscale. Decizia de impunere se anulează de organul fiscal la data depunerii declaraţiei de impunere.

 
3. În cazul în care, în cadrul unei proceduri de control fiscal, organul fiscal central stabileşte diferenţe de impozit suplimentare, dobânzile se calculează la diferenţa de impozit începând cu prima zi a anului fiscal următor celui de impunere.

Ai nevoie de Ordonanța nr. 30/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală? O poți obține în varianta actualizată, în format .PDF sau MOBI apăsând AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu