În  vederea calculării drepturilor de pensie, nu puţine sunt nemulţumirile, ajunse în instanţe, privind încadrarea grupei de muncă. Redăm mai jos o astfel de situaţie, cu argumentele pentru care CCR a respins critica de neconstituţionalitate privind reglementările în discuţie în litigiul principal. 

La data sesizării CCR cu excepția de neconstituționalitate, dispozițiile Legii nr. 19/2000 și ale Legii nr. 226/2006 nu mai erau în vigoare, fiind abrogate prin art. 196 lit. a) și m) din Legea nr. 263/2010. Curtea este, însă, obligată prin lege să supună controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. 

Critica de neconstituţionalitate şi motivarea acesteia

Curtea de Apel Pitești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 și art. 2 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și ale art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de C.S. și alții cu prilejul soluționării apelului formulat de Oltchim - S.A. împotriva Sentinței civile pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, următoarele:

- dispozițiile de lege criticate restrâng posibilitatea ca, pe baza unor probe, să se poată constata de către instanța de judecată existența unor meserii la anumite societăți care se încadrează în condiții speciale de muncă și care nu au fost menționate în anexele la Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 și nici în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010.

- anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 au fost încadrați în grupa I de muncă, însă ulterior au fost încadrați în condiții deosebite de muncă. Se consideră discriminați în raport cu persoanele care au fost pensionate potrivit legislației anterioare și care au beneficiat de un regim mai favorabil. De asemenea, se consideră dezavantajați și față de persoanele care au obținut, pe cale judecătorească, recunoașterea condițiilor speciale.

- în mod nelegal și neconstituțional, legiuitorul nu a dispus verificarea tuturor locurilor de muncă încadrate până la data de 1 aprilie 2001 în grupa I de muncă și a lăsat la voia societăților să inițieze procedura doar pentru anumite activități, deși angajatorii nu aveau interesul să demareze astfel de proceduri.

- dispozițiile de lege criticate împiedică înființarea unei societăți unde activitatea să se desfășoare în condiții speciale și acei angajați să beneficieze de reducerea stagiului complet de cotizare, potrivit Legii nr. 263/2010. 

Reglementările incriminate

Găsiţi, la sfârşitul materialului, aceste reglementări, astfel cum au fost reţinute de Curtea Constituţională. 

Considerentele pentru care CCR a respins, ca neîntemeiată, critica de neconstituţionalitate

- Curtea constată că autorii acesteia sunt nemulțumiți, în esență, de modul în care legiuitorul a înțeles să stabilească criteriile de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, astfel că nu toate persoanele care au fost încadrate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 în grupa I de muncă s-au regăsit ulterior în condiții speciale de muncă.

- Prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție acordă în exclusivitate legiuitorului atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a drepturilor de asigurări sociale, inclusiv modalitățile de calcul al cuantumului lor.

- Legiuitorul poate modifica aceste condiții și criterii, în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare.

- Reglementarea unor criterii de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale diferite de cele stabilite anterior pentru încadrarea în grupa I de muncă, astfel încât, așa cum s-a reținut prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 536/2014, "nu se poate pune un semn de egalitate între persoanele care anterior au lucrat în grupa I de muncă și cele care au fost încadrate ulterior în condiții speciale", nu are valențe neconstituționale, ci se subscrie libertății de care dispune legiuitorul în reglementarea condițiilor de acordare a dreptului la muncă.

- În ceea ce privește pretinsa discriminare generată de soluțiile diferite pronunțate de diverse instanțe de judecată cu privire la încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale.

- Aceasta relevă o problemă de aplicare a legii, soluționată, de altfel, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii. Astfel, prin Decizia nr. 12/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 904/2016, instanța supremă a reținut că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006, raportate la prevederile art. 2-6, art. 9, 13 și 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, precum și a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, în ceea ce privește condițiile speciale, acest tip de acțiuni nu sunt deschise atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr 263/2010.

- Prin Decizia nr. 14/2016, publicată în M. Of. nr. 878/2016, cu prilejul pronunțării unei hotărâri prealabile în sensul de a se stabili dacă instanța de judecată poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4-7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011, și nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale, instanța supremă a reținut că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, instanța de judecată de drept comun nu poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4-7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011, nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale și unitatea nu este nominalizată în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010."

- Atât încadrarea în grupe superioare de muncă, cât și încadrarea în condiții deosebite sau speciale de muncă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, au fost condiționate de îndeplinirea unor condiții cumulative care țineau de natura activității și de condițiile concrete de risc de la locul de muncă, în unitățile limitativ prevăzute de lege. Astfel, a fost transpusă în dreptul național Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă prin adoptarea Legii nr. 319/2006, prin care s-au stabilit norme și garanții pentru sănătatea și securitatea angajatului și a fost limitată posibilitatea angajatorului de a crea și dezvolta noi locuri de muncă periculoase.

- În aceeași concepție legislativă se înscriu și actele normative succesive prin care s-a reglementat procedura reevaluării periodice a locurilor de muncă în condiții speciale, în temeiul art. 30 alin. (2) și (3)din Legea nr. 263/2010, așa cum sunt:

● H.G. nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 935/2011,

și

● Hotărârea Guvernului nr. 924/2017 pentru stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, reevaluate potrivit prevederilor art. 30 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, publicată în M.Of. nr. 1.039/2017.

- Reînnoirea avizelor de încadrare a fost permisă doar atunci când, pe baza măsurilor adoptate de angajator, nu a fost posibilă normalizarea condițiilor de muncă.

- Nerespectarea cadrului legal referitor la condițiile de lucru ale salariaților reprezintă o eventuală problemă de aplicare a legii, a cărei soluționare nu revine însă competenței instanței de contencios constituțional.

Decizia nr. 617/2018 a CCR, din care am prezentat extrase, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 100 din 8 februarie 2019. 

Documentar

Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000:

"(2) Alte locuri de muncă în condiții speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.

(3) Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS.";

- Art. 1 din Legea nr. 226/2006:

"(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.

(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.

(3) În situația în care, potrivit legii, unitățile prevăzute în anexa nr. 2 își schimbă denumirea sau sediul ori se reorganizează, inclusiv prin preluarea în totalitate sau în parte a patrimoniului de către o altă societate, locurile de muncă în care până la data la care au intervenit aceste modificări s-au desfășurat activitățilprevăzute în anexa nr. 1 rămân în continuare încadrate în condiții speciale de muncă, dacă respectivele locuri de muncă se regăsesc la noua societate.

(4) Controlul privind menținerea, conform avizului, a locurilor de muncă la noua societate se efectuează de către Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă.

(5) Pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi nu se datorează diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorată de angajator pentru condiții speciale de muncă și cea declarată de către acesta.";

- Art. 2 din Legea nr. 226/2006:

"(1) Perioadele de timp în care asigurații își desfășoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art. 1 sunt stagii de cotizare în condiții speciale.

(2) Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.";

- Art. 30 din Legea nr. 263/2010:

"(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:

a) unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;

b) activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;

[...]

d) aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;

e) activitățile și unitățile prevăzute în anexele nr. 2 și 3;

f) activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.

(2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.

(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă.

(5) Constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă, dacă cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiții de muncă."

Ai nevoie de Decizia CCR nr. 617/2018? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!