De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1075/13.11.2020 a fost publicată Decizia CCR nr. 352/16.06.2020 și menţionăm faptul că, potrivit art.147 alin.4 din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 13.11.2020) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.
Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 644 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Care este conținutul textului legal menționat de CCR în Decizia nr. 352/16.06.2020?
Art. 644 alin. (1) din Codul de procedură civilă:(1) Participanții la executarea silită sunt:
- părțile;
- terții garanți;
- creditorii intervenienți;
- instanța de executare;
- executorul judecătoresc;
- Ministerul Public;
- agenții forței publice;
- martorii asistenți, experții, interpreții și alți participanți, în condițiile anume prevăzute de lege.
Cum și-a motivat autoarea -în esență- excepţia de neconstituţionalitate?
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 1 – Statul român, art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 – Universalitatea, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 -, Accesul liber la justiție, art. 24 – Dreptul la apărare și art. 148 – Integrarea în Uniunea Europeană. Se invocă, de asemenea, și prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse în art. 1 – Obligația de a respecta drepturile omului, art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, art. 13 – Dreptul la un remediu efectiv, art. 14 – Interzicerea discriminării și art. 17 – Interzicerea abuzului de drept.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, s-a susținut că participarea executorului la executarea silită fără a avea calitatea de parte în contestația la executare și fără a răspunde pentru actele de executare pe care le încheie afectează dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv și aduce atingere prevederilor constituționale referitoare la statul de drept, principiul universalității și principiul egalității și nediscriminării.
Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa?
Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că autoarea acesteia critică faptul că executorul judecătoresc nu are calitatea de parte în proces, ci este considerat, potrivit textului de lege supus controlului de constituționalitate, doar participant la executarea silită, ceea ce, în opinia acesteia, ar echivala cu imposibilitatea angajării răspunderii executorului pentru actele de executare încheiate. CCR a constatat că nu poate fi reținută o astfel de critică, întrucât legea pune la dispoziția persoanei interesate o serie de mecanisme procedurale pentru verificarea legalității actelor îndeplinite de acesta.
Astfel, dispozițiile art. 60 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738/20.10.2011, prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, potrivit Codului de procedură civilă.
Totodată, întreaga activitate a acestora este supusă controlului profesional, exercitat, pe de o parte, de Ministerul Justiției, prin inspectori generali de specialitate, și, pe de altă parte, de Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, prin consiliul său de conducere, inclusiv sub aspectul calității actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești, precum și al comportării acestora în raporturile de serviciu, cu autoritățile publice și cu persoanele fizice și juridice, astfel cum prevăd art. 47 și art. 48 din Legea nr. 188/2000.
De asemenea, art. 704 din Codul de procedură civilă prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal, ipoteză în care executorul judecătoresc poate fi chemat direct în judecată, conferindu-i-se astfel calitatea de parte în proces.
Prin Decizia nr. 572/21.09.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55/18.01.2018, paragraful 19, CCR a apreciat că legiuitorul a optat pentru includerea executorului judecătoresc printre participanții la executarea silită, fără să îi confere acestuia calitatea de parte în cadrul procedurii judiciare, tocmai în considerarea faptului că persoana nemulțumită de conduita acestuia și de modalitatea în care a adus la îndeplinire actele de executare silită ce intră în competența sa are posibilitatea legală de a acționa împotriva acestuia prin intermediul procedurilor reglementate de Codul de procedură civilă și Legea nr. 188/2000.
CCR a constatat, așadar, că nu pot fi reținute criticile formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate, prevederile art. 644 alin. (1) din Codul de procedură civilă nefiind de natură să contravină dispozițiilor din Legea fundamentală invocate în motivarea excepției.
