Acordarea concediului de odihnă este o obligaţie a angajatorului, conform articolului 146, alineatul 1 din Codul Muncii. Concediul de odihnă se acordă în natură, pentru anul în curs, până la finalul anului calendaristic, pentru recuperarea fizică şi intelectuală a salariatului.
Angajatul are dreptul la cel puţin 20 de zile de concediu de odihnă anual. Persoanele care lucrează în condiţii grele sau periculoase, persoanele cu handicap şi cele cu vârsta mai mică de 18 ani au dreptul la cel puţin trei zile de concediu de odihnă în plus pe an.
Efectuarea concediului – grija angajatorului, dar şi a salariatului
Angajatul trebuie să solicite şi să efectueze în natură concediul de odihnă atunci când acesta a fost programat, aşa cum este stipulat în articolul 149 din Codul Muncii.
În timpul unui an calendaristic, angajatorul va programa concediile astfel încât fiecare salariat cu zile de concediu neefectuate să beneficieze de cel puţin zece zile de concediu neîntrerupt. Doar în situaţii excepţionale concediul de odihnă nu va fi efectuat integral într-un an, iar zilele rămase se vor reporta până la finalul anului următor.
Angajatorul poate stabili, prin contract colectiv de muncă sau regulament intern, obligaţia salariaţilor de a efectua concediul de odihnă fie integral în anul în curs, fie până la o anumită dată în următorul an, pentru a nu exista riscul ca angajaţii să acumuleze un număr mare de zile de concediu de odihnă neefectuate.
Totodată, prin aceste documente interne se poate stabili foarte clar în ce situaţii salariatul poate să nu îşi efectueze concediul de odihnă conform programărilor şi, implicit, raporta zilele rămase. Concediul de odihnă nu poate face obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări, iar compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate este posibilă şi obligatorie doar la încetarea contractului individual de muncă.
Ce se întâmplă când NU îţi efectuezi concediul de odihnă
Programarea zilelor de concediu se face de către angajator după consultarea cu angajatul, iar aceste documente obligatorii sunt adesea solicitate de inspectorii de muncă. Perioada în care salariatul are dreptul să îşi stabilească zilele de concediu nu poate fi mai mare de trei luni, conform articolului 148, alineatul 3 din Codul Muncii.
Salariatul are obligaţia să efecuteze în natură concediul în perioada în care a fost programat, cu excepţia unor situaţii prevăzute expres de lege sau când, din motive obliective, concediul nu a putut fi efectuat.
Concediul de odihnă poate fi întrerupt atât la cererea beneficiarului, cât şi la cererea angajatorului. În cazul din urmă, situaţiile care permit întreruperea, potrivit legii, sunt:
• caz de forţă majoră;
• interese urgente, cu obligaţia angajatorului de a suporta toate cheltuielile salariatului şi ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la muncă, precum şi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului.
Dar, în practică, există situaţii când angajatul nu reuşeşte să îşi efectueze concediul de odihnă în perioada stabilită şi nici în anul următor. Dacă la nivelul angajatorului s-au realizat toate obligaţiile, iar angajatul este cel care NU a dorit să efectueze concediul de odihnă, acesta ar pierde zilele neefectuate după finalul următorului an în care trebuia să le ia.
Totusi, angajatul poate solicita în instanţă dreptul de concediu de odihnă, iar termenul de prescripţie este de trei ani de la data naşterii dreptului salariatului, aşa cum prevede Codul Muncii la articolul 268 în cazul soluţionărilor conflictelor de muncă.
——————————(P)——————————
Legislaţia românească este accesibilă în Lege5 – soft de documentare legislativă disponibil în variantele Online, Desktop şi Mobile.
Destinat atât specialiştilor, cât şi novicilor, Lege5 este bazat pe un motor de căutare performant şi uşor de folosit. Totodată, Lege5 oferă o bază de date (actualizată constant) ce acoperă atât legislaţia românească şi europeană, cât şi jurisprudenţa românească şi europeană. Baza include gratuit toate documentele publicate în Monitorul Oficial, dar şi achiziţii publice, modele şi formulare.
Află mai multe despre Lege5 de AICI.
Foto articol: Sxc.hu
partial corect. mai sapati. e o obligatie cu termen. conform legii … vedeti voi art. exact… prescriptia nu curge decat de la data expirarii termenului.
(2) În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului.
Suntem partial de acord cu dvs. Paragraful citat de dvs. trebuie insa coroborat si cu alte articole incidente in materia prescriptiei extinctive, in special cu cel referitor la drepturile care pot fi afectate de aceasta. In speta, ne referim la dreptul material la actiune.