20 August, 2019

Compensație pentru întârzierea prelungită la sosire a zborului cu legătură directă

Zbor cu legătură directă cu plecarea dintr-un stat membru și cu destinația un alt stat membru printr-un alt stat terț și care a făcut obiectul unei rezervări unice: operatorul de transport aerian care a efectuat primul zbor este obligat să acorde compensații pasagerilor care au suferit o întârziere prelungită la sosirea celui de al doilea zbor realizat de un operator de transport aerian necomunitar.

Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 11.07.2019 în cauza C-502/18

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la cererea ce a fost formulată în cadrul unui litigiu între CS și alții (denumiți în continuare „pasagerii în cauză”), pe de o parte, și České aerolinie a.s., un operator de transport aerian, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a despăgubi pasagerii al căror zbor cu legătură directă a avut o întârziere prelungită la sosire. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie? 

Pasagerii în cauză, în număr de unsprezece, au făcut, fiecare, o rezervare la České aerolinie pentru un zbor de la Praga (Republica Cehă) la Bangkok (Thailanda) prin Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite).

Primul zbor din acest zbor cu legătură directă, operat de České aerolinie, între Praga și Abu Dhabi a fost efectuat conform planului de zbor și a sosit la destinație la timp.

În schimb, al doilea zbor, operat în cadrul unui acord de partajare a codurilor de către Etihad Airways, care nu este un „operator de transport aerian comunitar”, în sensul articolului 2 litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004, de la Abu Dhabi la Bangkok, a avut o întârziere la sosire de 488 de minute.

Această întârziere cu o durată mai mare de trei ore este susceptibilă să dea dreptul pasagerilor la o compensație în temeiul Regulamentului privind drepturile pasagerilor care utilizează transportul aerian[1].

Dat fiind refuzul České aerolinie de a le plăti compensația prevăzută la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 261/2004, pasagerii în cauză au sesizat instanța cehă competentă de prim grad de jurisdicție să judece o acțiune îndreptată împotriva acestui operator de transport.

Această instanță a admis cererea lor de acordare a unei compensații apreciind în special că, chiar dacă nu a efectuat zborul care a avut o întârziere prelungită, České aerolinie poate fi obligată la plata respectivei compensații în temeiul articolului 3 alineatul (5) ultima teză din Regulamentul nr. 261/2004.

Městský soud v Praze (Tribunalul Municipal din Praga, Republica Cehă)-instanța din apel- a hotărât să suspende judecarea cauzei și a solicitat CJUE prin intermediul unei întrebări preliminare să stabilească dacă České aerolinie poate fi obligată la plata unei compensații în temeiul regulamentului privind drepturile pasagerilor. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară? 

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Reținem că CJUE nu soluționează litigiul național, însă instanta națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. 

Cum a motivat în esenţă CJUE Hotărârea din data de 11.07.2019? 

Prin hotărârea pronunțată în data de 11.07.2019, CJUE a amintit mai întâi că un zbor cu una sau cu mai multe legături directe care a făcut obiectul unei rezervări unice constituie un ansamblu în vederea aplicării dreptului la compensație al pasagerilor prevăzut de regulamentul privind drepturile pasagerilor[2]. Astfel, un zbor cu legătură directă, în cadrul căruia primul zbor a fost efectuat cu plecarea de pe un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru, în cazul de față Praga, intră în domeniul de aplicare al regulamentului chiar dacă al doilea zbor din cadrul acestui zbor cu legătură directă a fost efectuat de un operator de transport necomunitar cu plecarea și cu destinația un stat terț față de Uniunea Europeană.

În ceea ce privește aspectul dacă České aerolinie, operatorul de transport aerian care a efectuat primul zbor din cadrul zborului cu legătură directă, poate fi obligat la plata compensației datorate pentru întârzierea prelungită la sosire a celui de al doilea zbor din acest zbor efectuat de Etihad Airways, CJUE a constatat că în temeiul regulamentului privind drepturile pasagerilor, obligația de acordare de compensații pasagerilor revine exclusiv operatorului efectiv de transport aerian al zborului în cauză. În acest sens, CJUE a subliniat că pentru a putea califica un operator de transport aerian drept operator efectiv de transport aerian, trebuie să se demonstreze în mod special că acest operator de transport a realizat efectiv zborul în cauză. Or, întrucât České aerolinie a realizat efectiv un zbor în cadrul contractului de transport încheiat cu pasagerii în cauză, poate fi calificată drept operator efectiv de transport aerian.

În consecință, CJUE a concluzionat că în împrejurările prezentei cauze, České aerolinie datorează în principiu compensația prevăzută de regulament pentru întârzierea prelungită la sosire a zborului cu legătură directă cu destinația Bangkok, deși această întârziere prelungită a intervenit la zborul dintre Abu Dhabi și Bangkok și este imputabilă Etihad Airways. În acest sens, CJUE a subliniat în mod special că în cadrul zborurilor cu una sau cu mai multe legături directe, care fac obiectul unei rezervări unice, un operator efectiv de transport aerian care a realizat primul zbor nu poate să se ascundă în spatele executării defectuoase a unui zbor ulterior efectuat de alt operator de transport aerian.

În sfârșit, CJUE a amintit că regulamentul privind drepturile pasagerilor rezervă operatorului efectiv de transport aerian care a trebuit să achite o compensație în favoarea pasagerilor pentru întârzierea prelungită a unui zbor cu legătură directă, care face obiectul unei rezervări unice și care este efectuat în parte de alt operator de transport în cadrul unui acord de partajare a codurilor, dreptul de a se întoarce împotriva acestuia din urmă pentru a obține compensarea acestei sarcini financiare.


[1]    Regulamentul  (CE) nr. 261/2004  al  Parlamentului  European  și al  Consiliului din 11.02.2004 de stabilire  a  unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau  întârzierii  prelungite  a  zborurilor  și  de  abrogare  a  Regulamentului  (CEE)  nr.295/91  (JO  2004,  L46,  p.1,  Ediție specială, 07/vol.12, p.218, rectificare în JO 2016, L94, p.17).

[2]    Hotărârea CJUE din 31.05.2018, Wegener (C-537/17), a se vedea de asemenea CP 77/18


comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu