Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost sesizată pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, cu privire la următoarele chestiuni de drept:

„Dacă, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare, este admisibilă invocarea compensației legale a datoriilor reciproce dintre un creditor înscris la masa credală și ale debitorului aflat în insolvență, de către un alt creditor înscris la masa credală, care nu este parte la raportul juridic?

Dacă prevederile art. 1.617 alin. (3) din Codul civil sunt compatibile sau nu cu procedura insolvenței?”.

Dispozițiile legale incidente

  • Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 85/2014):

Art. 90.

(1) Deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată și de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și creanțelor reciproce născute după data deschiderii procedurii insolvenței.”

  • Codul civil:

Art. 1.617. –

(1) Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.

(2) O parte poate cere lichidarea judiciară a unei datorii pentru a putea opune compensația.

(3) Oricare dintre părți poate renunța, în mod expres ori tacit, la compensație.”

Cauza în care s-a invocat chestiunea de drept

– Prin contestațiile împotriva tabelului suplimentar de creanțe al societății debitoare A formulate de contestatoarea bancă comercială s-a solicitat înlăturarea totală sau parțială din tabelul de creanțe a creanțelor aparținând creditorilor B, C și D, societăți din același grup cu debitorul, ca fiind nelegitime, ca urmare a stingerii acestora prin compensație legală până la limita superioară a creanțelor reciproce deținute de către societatea A.

– În motivare s-a arătat, în esență, că și debitoarea deține creanțe asupra celor trei creditori, aflați la rândul lor în insolvență, fiind înscrisă la masa credală a acestora.

– În ceea ce privește compensarea de drept a acestor creanțe, contestatoarea a arătat că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 90 din Legea nr. 85/2014 pentru a se dispune compensarea creanțelor reciproce, sens în care a învederat că, raportat la data deschiderii procedurii de faliment asupra debitoarei A, respectiv 11 decembrie 2018, se poate constata reciprocitatea obligațiilor – creanțele existau între aceleași persoane, creditor și debitor, în același timp, una față de cealaltă; creanțele au ca obiect bunuri fungibile – sume de bani, iar prin compensație cei trei creditori reciproci sunt în situația în care ar fi fost dacă s-ar fi făcut plata efectivă; creanțele cu privire la care a operat compensarea de drept sunt certe, lichide și exigibile.

– S-a arătat că, din punct de vedere procedural, art. 106 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2014 obligă practicianul în insolvență să procedeze la examinarea fiecărei cereri și a documentelor depuse și să efectueze o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe.

– În opinia contestatoarei, administratorul judiciar avea obligația să constate stingerea creanțelor creditorilor contestați prin mecanismul compensației legale în îndeplinirea atribuțiilor care îi revin.

– De asemenea, s-a arătat că invocarea compensației legale a datoriilor reciproce ale unui creditor înscris la masa credală cu o anumită creanță și ale debitorului aflat în procedură față de acest creditor, de către un alt creditor, concurent celui dintâi, este pe deplin admisibilă.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Este bine de lecturat decizia pronunţată, inclusiv pentru că instanţele au exprimat puncte de vedere teoretice, conturându-se următoarele opinii:

Cu privire la prima întrebare din sesizare:

– într-o opinie, s-a arătat că este admisibilă cererea de compensare a datoriilor reciproce dintre un creditor înscris la masa credală și debitorul aflat în insolvență, invocată de către un alt creditor. S-a apreciat că un terț are interes, pe calea unei contestații la tabelul de creanțe, raportat la caracterul concursual al procedurii insolvenței, să invoce compensarea creanțelor reciproce ale unui creditor cu cele ale debitorului, efectul răsfrângându-se asupra valorii masei credale și a drepturilor sale. S-a argumentat că art. 90 din Legea nr. 85/2014 reprezintă o dispoziție legală de favoare pentru creditor, care își va acoperi creanța împotriva debitorului până la concurența celei datorate de acesta din urmă creditorului, fără a suporta concursul celorlalți creditori la distribuirea sumei datorate de debitor respectivului creditor. Consacrarea expresă a dreptului creditorului de a invoca în procedura insolvenței compensația creanței nu echivalează însă cu interdicția dreptului creditorilor interesați participanți la procedură de a invoca stingerea parțială sau totală, prin compensație, a creanței unui alt creditor înscris la masa credală.

– Într-o altă opinie s-a apreciat că nu este admisibilă invocarea compensației legale de către alt creditor înscris la masa credală, deoarece nu este parte în raportul juridic dintre creditor și debitor și deci nu are un interes juridic legitim, născut și actual să invoce el compensația. Compensația poate fi invocată numai de către partea interesată, în situația datoriilor reciproce. Din dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 reiese că doar creditorul care are o creanță reciprocă cu debitorul aflat în procedura insolvenței poate invoca stingerea creanțelor reciproce prin compensare legală cu privire la creanța sa, nu și un alt creditor, pe calea contestației la tabelul de creanțe.

Prin formularea unei cereri de înscriere la masa credală, fără a invoca compensarea creanțelor reciproce, creditorul a renunțat implicit la beneficiul compensației legale, astfel că a înlăturat retroactiv efectul compensației. De asemenea, din formularea alin. (1) al art. 90 din Legea nr. 85/2014 rezultă că invocarea compensării reprezintă un drept al creditorului, nu o obligație, rămânând la latitudinea acestuia dacă se prevalează sau nu de dreptul conferit de lege.

Un alt argument pentru inadmisibilitatea invocării compensării de către un alt creditor înscris la masa credală este faptul că legea prevede în mod expres care sunt titularii acestui drept, respectiv creditorul implicat în acel raport juridic și administratorul/lichidatorul judiciar. În consecință, independent de orice interes, creditorul terț nu poate invoca o calitate procesuală pe care legea nu i-o recunoaște.

Cât privește cea de-a doua întrebare din sesizare:

– Într-o opinie, s-a apreciat că dispozițiile art. 1.617 alin. (3) din Codul civil nu sunt compatibile cu procedura insolvenței.

– Într-o altă opinie, s-a apreciat că prevederile art. 1.617 alin. (3) din Codul civil sunt compatibile cu procedura insolvenței, respectiv părțile raportului juridic pot renunța la compensație. Din formularea alin. (1) al art. 90 din Legea nr. 85/2014 rezultă că invocarea compensării reprezintă un drept al creditorului, nu o obligație, rămânând la latitudinea acestuia dacă se prevalează sau nu de dreptul conferit de lege. În consecință, cât timp, în procedura insolvenței, creditorul nu este obligat să invoce compensarea legală, s-a apreciat că dispozițiile art. 1.617 alin. (3) din Codul civil nu sunt incompatibile cu procedura insolvenței.

Decizia Curţii

Înalta Curte a admis sesizarea şi a stabilit următoarele:

Renunțarea la compensație este compatibilă cu procedura insolvenței, cu excepția situației în care creanța ce face obiectul compensației aparține creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii.

Este admisibilă invocarea compensației legale a datoriilor reciproce dintre un creditor înscris la masa credală și debitorul aflat în insolvență, de către un alt creditor îndreptățit să participe la procedură, dacă acesta din urmă poate dovedi prejudiciul cauzat prin refuzul sau neglijența debitorului insolvent și a practicianului în insolvență în exercitarea acestui drept.

Decizia nr. 19/2020  a ÎCCJ, pronunţată în data de 17 februarie 2020 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 244 din 25 martie 2020

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here