Tratată în Titlul I Capitolul 1 al Codului de procedură fiscală, această temă a fost completată prin recenta ordonanţă a Guvernului nr. 29 din 31 august 2011. Ordonanţa a fost publicată în Monitorul oficial nr. 626 din 2 septembrie şi va intra în vigoare la 17 septembrie, cu excepţia unor articole printre care nu se regăseşte cel la care ne referim în această semnalare.
Potrivit alin.1 al articolului 11 din Codul de procedură fiscală, funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi, în condiţiile legii, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
Norma metodologică de aplicare a C. pr. fiscală, aprobată prin H.G. nr.1050 din 2004, precizează că în categoria informaţiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la identitatea contribuabililor, natura şi cuantumul obligaţiilor fiscale, natura, sursa şi suma veniturilor debitorului, plăţi, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informaţii obţinute din declaraţii ori documente prezentate de către contribuabili sau orice alte informaţii cunoscute de organul fiscal ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
Potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol 11 din Codul de procedură fiscală, informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise numai:
– autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;
– autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;
– autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;
– în alte cazuri prevăzute de lege.
Autoritatea care primeşte informaţii fiscale are obligaţia de a păstra secretul asupra informaţiilor primite. Faţă de această prevede din Codul de procedură fiscală, prin recenta ordonanţă a Guvernului s-a considerat necesar să se aducă completări, în sensul că este permisă transmiterea informaţiilor de natura celor prevăzute la alin. (1), inclusiv pentru perioada în care a avut calitatea de contribuabil:
– contribuabilului însuşi;
– succesorilor acestuia.
S-a mai prevăzut, de asemenea, că autorităţile publice pot încheia protocoale privind schimbul de informaţii în situaţia în care informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat fac obiectul solicitării din partea autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege
Pentru alte situaţii decît cele prevăzute la alin. (2), transmiterea de informaţii cu caracter fiscal este permisă în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.
Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea potrivit legii.
*
Corelativ, deşi subiectul ce urmează se referă la o situaţie inversă, reamintim reglementarea dată prin H.G. nr.248/2011 privind verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit, prevăzută la art. 1091 din Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constând în ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale cu scopul de a examina totalitatea drepturilor şi obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate. Actul normativ menţionat a fost, deasemenea de dată recentă, modificat prin H.G. nr. 773/2011, hotărâre prin care în Procedura de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate a fost introdusă o nouă secţiune, „Procedura de analiză de risc” potrivit căreia pentru selectarea persoanelor fizice supuse verificării fiscale prealabile documentare, organele fiscale procedează la identificarea, evaluarea şi gestionarea riscurilor de nedeclarare a veniturilor impozabile ale persoanelor fizice. În acest scop, se stabilesc sursele de date, se culeg date deţinute de alte entităţi, sunt formalizate datele în structura necesară analizei şi se definesc caracteristicile persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare.
