18 Iulie, 2019

Cod IBAN transmis eronat

În cazul unui ordin de plată prin virament, codul IBAN a fost furnizat eronat furnizat de plătitor. Întrebarea preliminarea adresată CJUE urmăreşte clarificări în legătură cu răspunderea prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății 

Cererea de decizie preliminară adresată Curţii de Justiţie a UE se referă la interpretarea articolelor 74 și 75 din Directiva 2007/64 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Tecnoservice Int. Srl, în faliment (denumită în continuare „Tecnoservice”), pe de o parte, și Poste Italiane SpA, pe de altă parte, referitor la plata unei sume către un beneficiar greșit, din cauza unui cont unic de identificare incorect furnizat de plătitor. 

Litigiul principal și întrebarea preliminară

- Un debitor al Tecnoservice a dat ordin băncii sale să efectueze o plată, prin virament bancar, în favoarea acestei societăți, prin creditarea unui cont curent deschis la Poşta Italiană, identificat cu un cod unic de identificare, și anume un număr de cont bancar internațional (denumit în continuare un „IBAN”). Pe ordinul de virament era de asemenea indicat numele beneficiarului preconizat al acestui virament, și anume Tecnoservice.

- Viramentul a fost efectuat în contul care corespundea acestui IBAN. Cu toate acestea, s‑a constatat că acest virament a fost efectuat în favoarea unei alte entități decât Tecnoservice, care, în consecință, nu a primit niciodată suma care îi era datorată.

- Tecnoservice a introdus o acțiune împotriva Poste Italiane la Tribunalul din Udine, Italia, instanța de trimitere, solicitând ca răspunderea Poştei Italiene să fie angajată, întrucât aceasta nu a controlat dacă IBAN‑ul indicat de plătitor corespundea numelui beneficiarului plății. Astfel, Poste Italiane ar fi permis ca suma în cauză să ajungă la un beneficiar greșit, în pofida faptului că existau elemente suficiente pentru a constata că codul unic de identificare era incorect.

- Potrivit Poste Italiane, acesteia din urmă nu îi revine nicio răspundere din moment ce a efectuat viramentul în contul care corespundea IBAN‑ului indicat de plătitor și nu este obligată să procedeze la efectuarea vreunui control suplimentar.

- Instanța de trimitere arată în această privință că dispozițiile Directivei 2007/64 prevăd în esență că un ordin de plată executat în conformitate cu codul unic de identificare este considerat a fi executat corect.

- Potrivit acestei instanțe, articolele 74 și 75 din Directiva 2007/64 și, în consecință, dispozițiile relevante ale legislației naționale pot fi însă interpretate în două moduri diferite.

● Potrivit unei prime interpretări, aceste două articole se aplică exclusiv raportului existent între plătitor și banca sa, iar nu și raportului existent între banca beneficiarului plății și alte persoane interesate, precum plătitorul, beneficiarul real sau chiar beneficiarul greșit. În acest caz, acestui al doilea raport ar trebui să i se aplice numai reglementarea națională, adesea întemeiată pe reguli privind răspunderea diferite și mai largi decât cele instituite de această directivă.

●  Potrivit celei de a doua interpretări, cele două articole se aplică operațiunii de plată în ansamblul său, ceea ce ar include și intervenția băncii beneficiarului plății. În acest caz, și răspunderea prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății ar fi strict legată numai de respectarea IBAN‑ului indicat de plătitor.

-Tribunalul din Udine a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolele 74 și 75 din Directiva [2007/64], în versiunea în vigoare la 3 august 2015, referitoare la obligațiile și limitele răspunderii prestatorului de servicii de plată, astfel cum au fost transpuse în dreptul italian prin articolele 24 și 25 din [Decretul legislativ italian nr. 11/2010], trebuie interpretate în sensul că se aplică numai prestatorului de servicii de plată al părții care ordonă executarea unui astfel de serviciu sau în sensul că se aplică și prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății?” 

Considerente Curţii privire la întrebarea preliminară şi soluţia pronunţată

- Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere a solicitat în esență să se stabilească dacă articolele 74 și 75 din Directiva 2007/64 trebuie interpretate în sensul că, atunci când un ordin de plată este executat în conformitate cu codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată, care nu corespunde numelui beneficiarului indicat de același utilizator, limitarea răspunderii prestatorului de servicii de plată se aplică numai prestatorului de servicii al plătitorului sau că aceasta se aplică și prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății.

- Articolul 74 alineatul (1) din Directiva 2007/64 prevede că, „[î]n cazul în care un ordin de plată este executat în conformitate cu codul unic de identificare, ordinul de plată este considerat executat corect în ceea ce privește beneficiarul plății specificat prin codul unic de identificare”. Alineatul (2) primul paragraf al aceluiași articol precizează că, „[î]n cazul în care codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul de servicii de plată nu răspunde, în conformitate cu articolul 75, pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a operațiunii de plată”.

- Formularea articolului 74 alineatul (2) primul paragraf din Directiva 2007/64, care utilizează numai expresia „prestatorul de servicii de plată”, nu face nicio distincție între diferiții presatori de servicii de plată. În lumina acestei formulări, limitarea răspunderii pe care această dispoziție o prevede se aplică, așadar, fiecăruia dintre prestatorii care participă la operațiune, iar nu numai unuia dintre ei.

- Această interpretare literală este confirmată de contextul în care se înscrie această dispoziție. Astfel, pe de o parte, „operațiune[a] de plată” este definită, în sensul Directivei 2007/64, la articolul 4 punctul 5 din această directivă, ca fiind o acțiune „inițiată de plătitor sau de beneficiarul plății”, care constă în a plasa, a transfera sau a retrage fonduri indiferent de eventualele obligații subiacente existente între plătitor și beneficiarul plății. Din această definiție reiese astfel că noțiunea „operațiune de plată” vizează o acțiune globală și unică între plătitor și beneficiarul plății, iar nu numai fiecare dintre relațiile plătitorului și beneficiarului cu propriul prestator de servicii de plată.

- Pe de altă parte, articolul 74 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2007/64 impune numai „prestatorul[ui] de servicii de plată al plătitorului” obligația de a depune toate eforturile rezonabile pentru a recupera fondurile implicate în operațiunea de plată.

- Considerentul (48) al Directivei 2007/64 precizează, desigur, că state membre nu sunt împiedicate să prevadă, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic și nu necesită o intervenție manuală, o obligație de diligență care incumbă prestatorului de servicii de plată al „plătitorului”. Cu toate acestea, considerentul menționat nu distinge între cele două categorii de prestatori atunci când arată că răspunderea prestatorului de servicii de plată ar trebui să se limiteze la executarea corectă a operațiunii de plată, în conformitate cu ordinul de plată dat de utilizatorul serviciilor de plată.

- Din ansamblul considerațiilor care precedă rezultă că este necesar ca la întrebarea adresată să se răspundă că articolul 74 alineatul (2) din Directiva 2007/64 trebuie interpretat în sensul că, atunci când un ordin de plată este executat în conformitate cu codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată, care nu corespunde numelui beneficiarului indicat de același utilizator, limitarea răspunderii prestatorului de servicii de plată, prevăzută de această dispoziție, se aplică atât prestatorului de servicii de plată al plătitorului, cât și prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății. 

Hotărârea CJUE din 21 martie 2019 (extrase) în cauza C‑245/18, având ca obiect o cerere de decizie preliminară în procedura Tecnoservice Int. Srl, în faliment, împotriva Poste Italiane SpA 

Cadrul juridic al UE

Directiva 2007/64 – reglementări reţinute de Curte pentru motivarea soluţiei pronunţate

Considerentele 40, 43 și 48 ale Directivei 2007/64 indică următoarele:

(48) Prestatorul de servicii de plată ar trebui să poată specifica fără ambiguitate informațiile necesare pentru a executa în mod corect un ordin de plată. Pe de altă parte, […] pentru a evita fragmentarea și pentru a nu pune în pericol crearea sistemelor de plăți integrate în [Uniune], statele membre nu ar trebui să poată solicita utilizarea unui identificator specific pentru operațiunile de plată. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să împiedice statele membre să solicite prestatorului de servicii de plată al plătitorului să acționeze cu diligența necesară și să verifice, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic și nu necesită o intervenție manuală, coerența codului unic de identificare, iar, în cazul în care acest cod unic de identificare se constată a nu fi coerent, să refuze ordinul de plată și să informeze plătitorul în consecință. Răspunderea prestatorului de servicii de plată ar trebui să se limiteze la executarea corectă a operațiunii de plată în conformitate cu ordinul de plată al utilizatorului serviciilor de plată.”

- Articolul 4 din această directivă prevede:

„În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

[…]

5. prin «operațiune de plată» se înțelege acțiunea, inițiată de plătitor sau de beneficiarul plății, de a plasa, transfera sau retrage fonduri, indiferent de eventualele obligații subiacente existente între plătitor și beneficiarul plății;

[…]

- Articolul 74 din Directiva 2007/64, intitulat „Coduri unice de identificare incorecte”, prevede:

„(1) În cazul în care un ordin de plată este executat în conformitate cu codul unic de identificare, ordinul de plată este considerat executat corect în ceea ce privește beneficiarul plății specificat prin codul unic de identificare.

(2) În cazul în care codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul de servicii de plată nu răspunde, în conformitate cu articolul 75, pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a operațiunii de plată.

Totuși, prestatorul de servicii de plată al plătitorului trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a recupera fondurile implicate în operațiunea de plată.

[…]

(3) În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată furnizează informații suplimentare față de cele prevăzute la articolul 37 alineatul (1) litera (a) sau la articolul 42 alineatul (2) litera (b), prestatorul de servicii de plată răspunde numai pentru executarea operațiunilor de plată în conformitate cu codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată.”

- Articolul 75 din această directivă, intitulat „Neexecutarea sau executarea defectuoasă a operațiunilor”, prevede în esență la alineatele sale (1) și (2) că răspunderile pe care le stabilește intervin „fără a aduce atingere […] articolului 74 alineatele (2) și (3)” din directiva menționată.

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu