24 Noiembrie, 2017

CJUE: Termenul în care se poate efectua deducerea TVA

Într- o cauză primită la Curtea de Justiţie a UE, întrebarea preliminară adresată de instanţa de trimitere vizează termenul în care se poate efectua deducerea taxei pe valoarea adăugată.
 
Problema cu care se confruntă o instanţă naţională din Slovacia rezultă din faptul că, în anii 2004-2010, Volkswagen AG a primit bunuri de la anumite întreprinderi furnizoare care au emis facturile aferente fără să aplice TVA. Cele două părţi au presupus, în mod eronat, că operaţiunile respective erau scutite de TVA, întrucât era vorba despre o compensare financiară.

În anul 2010, ca urmare a depistării erorii, furnizorii au aplicat TVA în sarcina Volkswagen şi, de data aceasta, au emis factura corespunzătoare în care a fost inclusă taxa datorată, depunând totodată o declaraţie suplimentară privind TVA‑ul, cu scopul de a‑l plăti către trezoreria statului. Volkswagen a vrut să deducă TVA‑ul aferent intrărilor, însă administraţia fiscală a admis cererea sa numai în ceea ce priveşte o parte dintre perioadele solicitate şi a respins‑o în rest, deoarece termenul pentru exercitarea acestui drept (cinci ani) expirase deja.

Prin urmare, la solicitarea instanţei naţionale, Curtea de Justiţie a UE trebuie să determine în ce măsură prevalează dreptul de deducere a TVA‑ului atunci când această taxă nu s‑a aplicat la momentul furnizărilor iniţiale de bunuri, iar regularizarea ulterioară vizează perioade fiscale mai vechi de cinci ani.

Concluziile formulate de Avocatul General, ca spijin pentru o viitoare decizie a CJUE, arată că Articolele 167, 168 şi 178 din Directiva nr. 1127/2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, precum şi principiile neutralităţii fiscale şi proporţionalităţii dau dreptul la recunoaşterea, în cazul unei persoane impozabile care a acţionat cu bună‑credinţă, a dreptului de deducere a taxei respective, în împrejurări în care s‑a considerat în mod eronat că livrarea de bunuri este scutită de taxa pe valoarea adăugată şi s‑a procedat, câţiva ani mai târziu, la regularizarea şi la achitarea acesteia.
(Concluziile Avocatului General prezentate la 26 octombrie 2017 în Cauza C‑533/16 Volkswagen AG împotriva Finančné riaditeľstvo Slovenskej republiky [cerere de decizie preliminară formulată de Najvyšší súd Slovenskej republiky – Curtea Supremă a Republicii Slovace)
Reglementări comunitare
Reluăm câteva din trimiterile făcute, în cauza analizată, la directivele comunitare. Directiva nr. 112/2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (“Directiva TVA”).

Articolul 167:
  • “Dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă.”
Articolul 168 litera (a):
  • “În măsura în care bunurile şi serviciile sunt utilizate în scopul operaţiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabilă are dreptul, în statul membru în care efectuează operaţiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligaţia de a o plăti, următoarele sume:
    • (a) TVA datorată sau achitată în statul membru în cauză pentru bunurile care îi sunt sau care urmează a‑i fi livrate sau pentru serviciile care îi sunt sau urmează a‑i fi prestate de o altă persoană impozabilă.”
Articolul 178 litera (a):
  • “Pentru exercitarea dreptului de deducere, o persoană impozabilă este necesar să îndeplinească următoarele condiţii:
    • (a) pentru deducerile în temeiul articolului 168 litera (a), în ceea ce priveşte livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, aceasta are obligaţia de a deţine o factură emisă în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secţiunile 3-6.”
Directiva nr. 9/2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva nr. 112/2006, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare.

Art. 2:
“În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:
  • 1. «persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru de rambursare» înseamnă o persoană impozabilă în sensul articolului 9 alineatul (1) din Directiva 2006/112/CE care este stabilită pe teritoriul altui stat membru decât statul membru de rambursare;
[…]
  • 3. «perioadă de rambursare» înseamnă perioada menţionată la articolul 16 și acoperită de cererea de rambursare;
[…]“

Art. 5:
“Fiecare stat membru rambursează oricărei persoane impozabile nestabilite în statul membru de rambursare TVA încasată pentru bunurile sau serviciile care i‑au fost livrate/prestate de alte persoane impozabile din statul membru respectiv sau pentru importul de bunuri în statul membru respectiv, în măsura în care bunurile şi serviciile respective sunt utilizate pentru următoarele operaţiuni:
  • (a) operaţiunile prevăzute la articolul 169 literele (a) şi (b) din Directiva 2006/112/CE.”
Art. 8 alineatul (2):
“(2) În afară de informaţiile menţionate la alineatul (1), cererea de rambursare mai conţine, pentru fiecare stat membru de rambursare şi pentru fiecare factură sau document de import, următoarele informaţii:
[…]
  • (d) data şi numărul facturii sau documentului de import;
  • (e) baza impozabilă şi cuantumul TVA exprimate în moneda statului membru de rambursare;
[…]“

Art. 15 alineatul (1):
“Cererea de rambursare este trimisă statului membru în care este stabilit solicitantul cel târziu până la data de 30 septembrie a anului calendaristic care urmează perioadei de rambursare. Se consideră că cererea a fost depusă numai în cazul în care solicitantul a furnizat toate informaţiile cerute în temeiul articolelor 8, 9 şi 11.”
 
Documentar pentru legislaţia din România
Art. 301. – Dreptul de deducere exercitat prin decontul de taxă
  • (1) Orice persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316, are dreptul să scadă din valoarea totală a taxei colectate, pentru o perioadă fiscală, valoarea totală a taxei pentru care, în aceeași perioadă, a luat naştere și poate fi exercitat dreptul de deducere, conform art. 297-300.
  • (2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile şi formalităţile de exercitare a dreptului de deducere în perioada fiscală de declarare sau în cazul în care nu s-au primit documentele de justificare a taxei prevăzute la art. 299, persoana impozabilă îşi poate exercita dreptul de deducere prin decontul perioadei fiscale în care sunt îndeplinite aceste condiţii şi formalităţi sau printr-un decont ulterior, dar în cadrul termenului de prescripţie prevăzut în Codul de procedură fiscală. Prin excepţie, în cazul în care pe perioada inspecţiei fiscale la furnizori organul fiscal a stabilit TVA colectată pentru anumite operaţiuni efectuate în perioada supusă inspecţiei fiscale, beneficiarul respectivelor operațiuni are dreptul să deducă taxa înscrisă în factura de corecţie emisă de furnizor chiar dacă termenul de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale s-a împlinit. În acest caz, dreptul de deducere poate fi exercitat în cel mult un an de la data primirii facturii de corecţie, sub sancţiunea decăderii.
  • (3) Prin normele metodologice se precizează condiţiile necesare aplicării prevederilor alin. (2), pentru situaţia în care dreptul de deducere este exercitat după mai mult de 3 ani consecutivi după anul în care acest drept ia naştere.
  • (4) Dreptul de deducere se exercită chiar dacă nu există o taxă colectată sau taxa de dedus este mai mare decât cea colectată pentru perioada fiscală prevăzută la alin. (1) şi (2).
Art. 303. – Rambursările de taxă către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA
  • (1) În situația în care taxa aferentă achiziţiilor efectuate de o persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316, care este deductibilă într-o perioadă fiscală, este mai mare decât taxa colectată pentru operațiuni taxabile, rezultă un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumă negativă a taxei.
  • (2) După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pentru operațiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute în prezentul articol, prin decontul de taxă prevăzut la art. 323.
  • (3) Suma negativă a taxei, cumulată, se determină prin adăugarea la suma negativă a taxei, rezultată în perioada fiscală de raportare, a soldului sumei negative a taxei, reportat din decontul perioadei fiscale precedente, dacă nu s-a solicitat a fi rambursat, şi a diferenţelor negative de TVA stabilite de organele de inspecție fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.
  • (4) Taxa de plată cumulată se determină în perioada fiscală de raportare prin adăugarea la taxa de plată din perioada fiscală de raportare a sumelor neachitate la bugetul de stat, până la data depunerii decontului de taxă prevăzut la art. 323, din soldul taxei de plată al perioadei fiscale anterioare, și a sumelor neachitate la bugetul de stat până la data depunerii decontului din diferențele de TVA de plată stabilite de organele de inspecție fiscală prin decizii comunicate până la data depunerii decontului.
[...]
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal
Normele au fost publicate în Monitorul oficial nr. 22/2016.

Ai nevoie de Legea nr. 227/2015? O poți obține în varianta actualizată, în format .PDF sau MOBI apăsând AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu