Dreptul Uniunii se aplică unei acțiuni în anularea căsătoriei formulate de un terț după decesul unuia dintre soți. Cu toate acestea, o altă persoană decât unul dintre soți care formulează o asemenea acțiune, se poate prevala doar de unele dintre criteriile de stabilire a competenței prevăzute de acest drept. Astfel s-a pronunţat CJUE prin Hotărârea din data de 13.10.2016 în cauza C-294/15. 

Menționam faptul că CJUE s-a pronunţat în sensul mai sus arătat referitor la cererea ce a fost formulată  în cadrul unui litigiu între doamna Edyta Mikołajczyk, pe de o parte, și domnul Stefan Czarnecki, decedat, reprezentat în procedura principală de un curator, și doamna Marie Louise Czarnecka, pe de altă parte, în legătură cu o cerere de anulare a căsătoriei încheiate de aceștia din urmă. 

Ce prevede reglementarea europeană în materia analizată?

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 – Regulamentul Uniunii privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești [1] se aplică, printre altele, oricare ar fi natura instanței, materiilor civile privind divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei soților. Potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (a) a cincea și a șasea liniuță din acest regulament sunt competente să hotărască în problemele privind aceste materii, printre altele, instanțele judecătorești din statul membru pe teritoriul căruia se află:

  • reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin un an imediat înaintea introducerii cererii sau
  • reședința obișnuită a reclamantului în cazul în care acesta a locuit acolo cel puțin șase luni imediat înaintea introducerii cererii și în cazul în care acesta este resortisant al statului membru respectiv. 

Ce prevede reglementarea poloneză în materia analizată?

În dreptul polonez, anularea căsătoriei ca urmare a existenței unei căsătorii anterioare nedesfăcute a unuia dintre soți poate fi solicitată de orice persoană care justifică un interes juridic. 

Ce a declanşat litigiul principal în discuţie?

La 20.11.2012, doamna Mikołajczyk a sesizat Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia, Polonia) cu o acțiune în anularea căsătoriei domnului Czarnecki cu doamna Marie Louise Czarnecka, născută Cuenin, încheiată la 4 iulie 1956 la Paris (Franța).

Ea indica în această acțiune că era moștenitoarea testamentară a doamnei Zdzisława Czarnecka, prima soție a domnului Czarnecki, decedată la 15.06.1999.

Potrivit doamnei Mikołajczyk, căsătoria domnului Czarnecki cu doamna Zdzisława Czarnecka, încheiată la 13.07.1937 la Poznań (Polonia), exista încă la momentul la care a fost încheiată căsătoria dintre domnul Czarnecki și doamna Marie Louise Czarnecka, astfel încât această din urmă căsătorie ar constitui o relație bigamă și ar trebui, ca urmare a acestui fapt, să fie anulată.

Doamna Marie Louise Czarnecka a solicitat, în ceea ce o privește, declararea inadmisibilității acțiunii în anularea căsătoriei pe motivul necompetenței instanțelor poloneze.

În opinia sa, această acțiune ar fi trebuit să fie introdusă, în aplicarea articolului 3 alineatul (1) litera (a) a doua și a treia liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, fie în fața unei instanțe din statul membru pe teritoriul căruia se află ultima reședință obișnuită a soților, în măsura în care unul dintre aceștia încă mai locuiește acolo, fie în fața unei instanțe din statul pe teritoriul căruia se află reședința obișnuită a pârâtului, și anume, în ambele cazuri, în fața unei instanțe franceze.

Curatorul care îl reprezenta pe domnul Czarnecki în procedura principală, acesta din urmă decedând la 03.03.1971 în Franța, a susținut concluziile doamnei Marie Louise Czarnecka.

Prin ordonanța din 09.09.2013, rămasă definitivă în lipsa exercitării unei căi de atac de către părți, Sąd Okręgowy w Warszawie (Tribunalul Regional din Varșovia) a respins această excepție de inadmisibilitate, apreciind, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) a cincea liniuță din Regulamentul nr. 2201/2003, că era competent să soluționeze acțiunea în anularea căsătoriei.

Pe fond, prin hotărârea din 13.02.2014, instanța menționată a respins respectiva acțiune ca nefondată, pentru motivul că reclamanta nu dovedise că prima căsătorie a domnului Czarnecki exista încă la momentul la care a fost încheiată căsătoria dintre acesta din urmă și doamna Marie Louise Czarnecka, faptele astfel cum au fost stabilite de instanța menționată permițând, dimpotrivă, să se constate desfacerea acestei prime căsătorii prin divorț la 29.05.1940.

Doamna Mikołajczyk a atacat cu apel această hotărâre la Sąd Apelacyjny w Warszawie (Curtea de Apel Varșovia), instanța de trimitere.

Această instanță a considerat că, în temeiul articolului 17 din Regulamentul nr. 2201/2003 și al articolului 1099 din Codul de procedură civilă, are obligația de a examina din oficiu problema competenței sale internaționale de a soluționa cauza principală, în pofida împrejurării că instanța de prim grad de jurisdicție s‑a pronunțat deja cu privire la acest aspect.

Sąd Apelacyjny w Warszawie (Curtea de Apel Varșovia) a solicitat CJUE, prin intermediul întrebarilor preliminare, să stabilească, pe de o parte, dacă regulamentul se aplică acțiunilor în anularea căsătoriei introduse de o altă persoană decât unul dintre soți după decesul unuia dintre soți și, pe de altă parte, dacă o asemenea persoană se poate prevala de criteriile de stabilire a competenței prevăzute de dispoziția din regulament menționată anterior. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară ?

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Retinem că CJUE nu solutionează litigiul national, insa instanta natională are obligatia de a solutiona cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară

Cum a motivat în esenţă CJUE Hotărârea din data de 13.10.2016?

CJUE a observat că în ceea ce privește
aplicabilitatea regulamentului, acesta din urmă desemnează, între materiile care intră în domeniul său de aplicare, anularea căsătoriei, fără a distinge în funcție de data introducerii unei astfel de acțiuni în raport cu decesul unuia dintre soți sau cu identitatea persoanei titulară a dreptului de a sesiza instanța cu o asemenea acțiune.

Pe de altă parte, o acțiune în anularea căsătoriei introdusă de un terț după decesul unuia dintre soți nu figurează printre materiile excluse din domeniul de aplicare al regulamentului. O asemenea interpretare este confirmată și de obiectivul urmărit de regulament, acesta din urmă contribuind la crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție în cadrul căruia se asigură libera circulație a persoanelor.

CJUE a apreciat că a exclude o acțiune în anularea căsătoriei din domeniul de aplicare al regulamentului ar fi de natură să sporească insecuritatea juridică legată de inexistența unui cadru de reglementare uniform în materie.

În sfârșit, CJUE a subliniat că faptul că acțiunea în anulare se referă la o căsătorie care a încetat deja prin decesul unuia dintre soți nu are drept consecință că această acțiune nu intră în domeniul de aplicare al regulamentului. Astfel, nu este exclus ca o persoană să poată justifica un interes în a obține anularea unei căsătorii, chiar după decesul unuia dintre soți. Dacă un astfel de interes trebuie apreciat prin prisma reglementării naționale aplicabile, nu există în schimb niciun motiv pentru a priva un terț care a introdus o acțiune în anularea căsătoriei după decesul unuia dintre soți de beneficiul normelor uniforme de conflict prevăzute de regulament.

CJUE a constatat deci că o acțiune în anularea căsătoriei introdusă de un terț după decesul unuia dintre soți intră în domeniul de aplicare al regulamentului.

În ceea ce privește criteriile de stabilire a competenței prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a cincea și a șasea liniuță din regulament, CJUE a observat că aceste dispoziții recunosc, în anumite condiții, instanțelor din statul membru pe teritoriul căruia se află reședința obișnuită a reclamantului competența de a se pronunța cu privire la desfacerea legăturii matrimoniale.

În această privință, CJUE a amintit că normele de competență instituite de regulament vizează să prezerve interesele soților, să țină seama de mobilitatea persoanelor și să protejeze și drepturile soțului care a părăsit țara în care se afla reședința obișnuită comună.

CJUE a concluzionat că, dacă o acțiune în anularea căsătoriei formulată de un terț intră în domeniul de aplicare al regulamentului, acest terț trebuie să fie în continuare ținut de normele de competență definite în beneficiul soților. În consecință, noțiunea „reclamant” în sensul regulamentului nu include alte persoane decât soții, astfel încât terții nu se pot prevala de criteriile de stabilire a competenței prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (a) a cincea și a șasea liniuță din regulament

Răspunsul mai sus formulat de CJUE ce a făcut obiectul Hotărârii din 13.10.2016 dată în cauza C-294/15 îl puteţi consulta in extenso pe site-ul Curia.


[1] Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27.11.2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO 2003, L 338, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 183, rectificări în JO 2013, L 82, p. 63 și în JO 2016, L 99, p. 34).

Ai nevoie de Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here