Aşa după cum este cunoscut, de mai mult timp, s-a declanşat o adevărată avalanşă (1) de acţiuni în justiţie, şi (2) de cereri către organele fiscale, din partea unui număr foarte mare de persoane fizice şi juridice, pentru restituirea „taxei pe poluare pentru autoturismele second-hand (rulate) înmatriculate în România după 1 ianuarie 2007”.
Se estimează că numărul autoturismelor rulate (second-hand), înmatriculate în România după 1 ianuarie 2007, este de circa un milion.
Spre exemplu, numărul înmatriculărilor de maşini second-hand a fost de 123.622 în anul 2007, de 310.885 în anul 2008, şi de 180.007 în primele 7 luni din anul 2009.
Se estimează că „bulgărele de zăpadă”, care a pornit de pe muntele celor circa un milion de autoturisme rulate (second-hand), înmatriculate în România după 1 ianuarie 2007 şi până în prezent, va genera tot atâtea (1) acţiuni în justiţie, şi (2) cereri către organele fiscale, pentru restituirea taxei pe poluare.
Acţiunile introduse în justiţie şi cererile către organele fiscale, pentru restituirea taxei pe poluare, generează numeroase şi grave consecinţe negative, la nivelul întregii ţări, dintre care sunt de amintit:
1) sufocarea activităţii organelor de justiţie şi a celor fiscale;
2) generarea unor cheltuieli, inutile şi iraţionale, de peste 105 de milioane de euro;
3) creşterea gradului de dispreţ, de ură, din partea a cel puţin 1.000.000 de persoane fizice şi juridice, atât faţă de politicienii, de parlamentarii şi de guvernanţii care au emis aceste teribiliste reglementări, care generează un adevărat haos legislativ şi social, cât şi faţă de cei care nu intervin ferm pentru lichidarea acestor grave neajunsuri.
În realitate, consecinţele negative sunt mult mai mari dacă avem în vedere şi efectele propagate, de antrenare, invizibile, care nu pot fi cuantificate, care sunt generate de profunda stare de nemulţumire (faţă de politicieni, de parlamentari şi de guvernanţi, faţă de lege şi de legalitate, faţă de „statul de drept”) a celor circa 1.000.000 de persoane fizice şi juridice care au solicitat, sau vor solicita, restituirea taxei pe poluare pentru autoturismele second-hand înmatriculate în România după 1 ianuarie 2007.
I. Cheltuielile pe care le generează, în cadrul organelor fiscale, soluţionarea cererilor depuse pentru restituirea taxei pe poluare
În cadrul organelor fiscale se înregistrează cheltuieli cu soluţionarea cererilor depuse pentru restituirea taxei pe poluare:
a) în prima etapă, când se depun cererile din partea persoanelor fizice şi juridice, pentru restituirea taxei;
b) în etapa a doua, când se depun Deciziile de la Curţile de Apel, pentru restituirea taxei cu eventualele dobânzile fiscale şi cu cheltuielile de judecată, dobânzi şi cheltuieli care sunt acordate de instanţă în marea majoritate a cazurilor.
1. În cadrul organelor fiscale se înregistrează următoarele cheltuieli:
Numărul persoanelor, fizice şi juridice, cărora trebuie să se ofere răspuns, pe total = 1.000.000.
Numărul de ore consumate pentru o singură cerere (de către toate persoanele implicate în analiza cererilor, întocmirea documentelor, operarea pe calculator, transmiterea „respingerii” la petiţionar, primirea Sentinţei/Hotărârii de la Tribunal, a Deciziei de la Curtea de Apel, restituirea taxei etc.) = 3 ore.
Numărul de ore consumate pe total ţară de organele fiscale =
= 1.000.000 de cereri x 3 ore pentru o cerere = 3.000.000 de ore.
Salariul mediu orar al unui angajat din finanţe = 25 de lei.
Total fond de salarii consumat la nivel de ţară = 3.000.000 de ore x 25 de lei ora = 75.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, fondul total de salarii consumat la nivel de ţară =
= 75.000.000 : 4,40 = 17.050.000 de euro.
2. Alte cheltuieli materiale şi cu munca vie: cheltuieli cu înregistrarea cererilor/acţiunilor, constatarea taxei plătite, întocmirea documentelor pentru soluţionare, restituire, evidenţă, gestionare, transmiterea răspunsului; consum de hârtie, de toner, uzură de calculatoare şi de imprimante etc.) = 1.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, la nivel de ţară, alte cheltuieli materiale şi cu munca vie =
= 1.000.000 : 4,4 0 = 228.000 de euro.
3. TOTAL cheltuieli, la nivel de ţară, efectuate de organele fiscale =
= 75.000.000 + 1.000.000 = 76.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, total cheltuieli, la nivel de ţară, efectuate de organele fiscale = 17.050.000 + 228.000 = 17.278.000 de euro.
II. Cheltuielile pe care le generează, în cadrul tribunalelor, soluţionarea acţiunilor depuse pentru restituirea taxei pe poluare
În cadrul fiecărui Tribunal se înregistrează importante cheltuieli cu primirea, înregistrarea, evidenţa, gestionarea, analiza acţiunilor introduse, primirea de la organele fiscale de documente, analiza tuturor documentelor, soluţionarea acestora, conceperea şi redactarea „Sentinţei/Hotărârii” (care, în medie, are 8 – 10 pagini), operarea acesteia pe calculator şi a diferitelor alte materiale, transmiterea soluţiei ambelor părţi (atât organului fiscal, cât şi petiţionarului), operarea pe calculator a acesteia şi a diferitelor materiale, semnarea, ştampilarea, înregistrarea etc.
1. Cheltuieli cu salariile pentru soluţionarea dosarelor în cadrul Tribunalelor
Numărul persoanelor care au introdus sau care vor introduce acţiuni = 1.000.000.
Numărul de ore consumate pentru o singură acţiune (de către toate persoanele implicate în soluţionarea acesteia) =3 ore (considerând un timp consumat deosebit de mic şi aceasta ca urmare a faptului că soluţionarea acestor cauze se face „pe bandă rulantă”).
De reţinut că o Hotărâre a Tribunalului este operată pe calculator pe circa 8 – 10 pagini.
Ori, numai operarea pe calculator a circa 8 – 10 pagini cu Hotărârea consumă un timp de cel puţin 3 ore, fără a mai vorbi de timpul consumat de un judecător în cadrul şedinţelor, cu analiza dosarului, cu conceperea şi redactarea Hotărârii.
Numărul de ore consumate pe total ţară = 1.000.000 x 3 = 3.000.000 de ore.
Salariul mediu orar al unui angajat dintr-un Tribunal = 50 de lei.
Total fond de salarii consumat la nivel de ţară = 3.000.000 de ore x 50 de lei ora = 150.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, fondul total de salarii consumat la nivel de ţară =
= 150.000.000 : 4,40 = 34.100.000 de euro.
2. Alte cheltuieli materiale şi cu munca vie: cheltuieli cu primirea, evidenţa, transmiterea (pe bandă rulantă) de soluţii; consum de hârtie, de toner, uzură de calculatoare şi de imprimante etc. = 1.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, la nivel de ţară, alte cheltuieli materiale şi cu munca vie = 1.000.000 : 4,40 = 228.000 de euro.
3. TOTAL cheltuieli, la nivel de ţară, efectuate de Tribunale =
= 150.000.000 + 1.000.000 + 800.000 = 151.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, total cheltuieli, la nivel de ţară, efectuate de Tribunale =
= 34.100.000 + 228.000 = 34.328.000 de euro.
III. Cheltuielile pe care le generează, în cadrul Curţilor de Apel, soluţionarea acţiunilor depuse pentru restituirea taxei pe poluare
În cadrul fiecărui Curţi de Apel se înregistrează importante cheltuieli cu primirea, înregistrarea, evidenţa, gestionarea, analiza acţiunilor introduse, primirea de la organele fiscale de documente, analiza tuturor documentelor, soluţionarea acestora, conceperea şi redactarea „Deciziei irevocabile” (care, în medie, are 6 – 8 pagini), operarea acesteia pe calculator şi a diferitelor alte materiale, obţinerea, de ambele părţi (atât de organul fiscal, cât şi de petiţionar), a acestei Decizii, semnarea, ştampilarea, înregistrarea etc.
1. Cheltuieli cu salariile pentru soluţionarea dosarelor în cadrul Curţilor de Apel
Numărul persoanelor care au introdus sau care vor introduce acţiuni = 1.000.000.
Numărul de ore consumate pentru o singură acţiune (de către toate persoanele implicate în soluţionarea acesteia) = două ore (considerând un timp consumat deosebit de mic şi aceasta ca urmare a faptului că soluţionarea acestor cauze se face „pe bandă rulantă”).
De reţinut că o Decizie a Curţii de Apel este operată pe calculator pe circa 6 – 8 pagini.
Ori, numai operarea pe calculator a circa 6 – 8 pagini cu Decizia consumă un timp de cel puţin 3 ore, fără a mai vorbi de timpul consumat de un judecător în cadrul şedinţelor, cu analiza dosarului, cu conceperea şi redactarea Deciziei..
Numărul de ore consumate pe total ţară = 1.000.000 x 2 = 2.000.000 ore.
Salariul mediu orar al unui angajat dintr-o Curte de Apel = 50 de lei.
Total fond de salarii consumat la nivel de ţară = 2.000000 de ore x 50 de lei ora = 100.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, fondul total de salarii consumat la nivel de ţară =
= 100.000.000 : 4,40 = 22.727.000.000 de euro.
2. Alte cheltuieli materiale şi cu munca vie: cheltuieli cu primirea, evidenţa, transmiterea (pe bandă rulantă) de Decizii; consum de hârtie, de toner, uzură de calculatoare şi de imprimante etc. = 1.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, la nivel de ţară, alte cheltuieli materiale şi cu munca vie =
= 1.000.000 : 4,4 0 = 228.000 de euro.
3. TOTAL cheltuieli, la nivel de ţară, efectuate de Curţile de Apel =
= 100.000.000 + 1.000.000 = 101.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, total cheltuieli, la nivel de ţară =
= 22.727.000.000 + 228.000 = 22.955.000 de euro.
IV. Cheltuielile cu taxele poştale pe care le generează, în cadrul organelor fiscale, ale Tribunalelor şi ale Curţilor de Apel, soluţionarea acţiunilor depuse pentru restituirea taxei pe poluare
Taxele poştale pentru transmiterea unei cereri şi a unui dosar cu o cerere costă, în medie = 8 lei.
Pentru o singură persoană, care solicită restituirea taxei pe poluare, se înregistrează (cel puţin) următoarea corespondenţă, fiecare generatoare de circa 8 lei taxe poştale:
* de la petiţionar la organul fiscal (prin care se depune cererea de restituire);
* de la organul fiscal la petiţionar (prin care se transmite răspunsul negativ);
* de la petiţionar la Tribunal (prin care se introduce acţiunea în justiţie);
* de la Tribunal la petiţionar (prin care s-a admis restituirea taxei);
* de la Tribunal la organul fiscal (prin care se comunică admiterea restituirii taxei);
* de la organul fiscal la Curtea de Apel (prin care se transmite recursul);
* de la petiţionar la organul fiscal (prin care se transmite Cererea de punere în executare a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile privind restituirea taxei de poluare, după ce s-a finalizat şi s-a respins recursul de Curtea de Apel) etc.
Total (cel puţin) 70 de lei taxe poştale pentru o singură cerere.
La nivel de ţară, taxele poştale pentru cele circa 1.000.000 de cereri = 1.000.000 x 70 = 70.000.000 de lei.
La un curs de 4,40 de lei pentru un euro, la nivel de ţară, taxele poştale pentru cele circa 1.000.000 de cereri = 70.000.000 : 4,40 = 15.910.000 de euro.
V. Cheltuielile, iraţionale, pe care le suportă statul cu plata „dobânzilor fiscale” şi a „cheltuielilor de judecată” ca urmare a reglementării necorespunzătoare a restituirii taxei pe poluare
Prin Sentinţele/Hotărârile Tribunalelor şi prin Deciziile Curţilor de Apel se acordă, în general, atât „dobânzi fiscale”, cât şi „cheltuieli de judecată”.
Pentru a se înţelege cât mai bine problema în discuţie, în Anexa nr. 1 la acest material se prezintă primele cele mai mari 12 cazuri de restituiri ale taxei de poluare, în primele 4 luni din anul 2012, din cadrul unei administraţii financiare a unui oraş municipiu de judeţ.
Anexa nr. 1.6.1.
Primele cele mai mari 12 cazuri de restituiri ale taxei de poluare, în primele 4 luni din anul 2012, din cadrul unei administraţii financiare a unui oraş municipiu de judeţ.
Nr. crt. | Debitul | Dobânda, în lei | Dobânda, în % | Cheltuieli de judecată, lei | Cheltuieli de judecată, % | Total, lei | Ponderea dobânzii şi a cheltuielilor de judecată în debit, în % |
0 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6=1+2+4 | 7=[(col.2+col.4):col.1]x100 |
1 | 24.336 | – | – | – | – | 24.336 | – |
2 | 20.794 | 2.013 | 9,70% | 2.539 | 12,35% | 25.346 | 21,90% |
3 | 16.216 | – | – | 39 | 0,26% | 16.255 | 0,26% |
4 | 15.231 | 2.145 | 14,10% | – | – | 17.376 | 14,10% |
5 | 15.060 | 1.361 | 9,00% | 2.292 | 15,22% | 18.660 | 24,26% |
6 | 15.106 | – | – | – | – | 15.106 | – |
7 | 14.567 | 944 | 6,50% | – | – | 15.511 | 6,50% |
8 | 14.242 | 1.179 | 8,30% | 239 | 1,68% | 15.660 | 10,00% |
9 | 12.100 | 2.292 | 10,70% | 39 | 0,32% | 13.431 | 11,00% |
10 | 12.018 | – | – | 39 | 0,32% | 12.057 | 0,3% |
11 | 11.983 | – | – | 39 | 0,32% | 12.022 | 0,3% |
12 | 10.956 | 1.047 | 9,60% | 442 | 4,03% | 12.445 | 13,60% |
Total: | 183.609 | 9.981 | 5,43% | 5.688 | 3,10% | 198.258 | 8.53% |
Anexa nr. 1.6.2.
Cazuri de restituiri ale taxei de poluare, în care cheltuielile judecătoreşti sunt de peste 30% din taxa restituită, în primele 4 luni din anul 2012, din cadrul unei administraţii financiare a unui oraş municipiu de judeţ.
Nr. crt. | Debitul | Cheltuieli de judecată, lei | Cheltuieli de judecată, % |
0 | 1 | 2 | 3 |
1 | 792 | 1.040 | 113,3 |
2 | 1.406 | 1.542 | 109,7 |
3 | 1.307 | 1.039 | 79,5 |
4 | 1.774 | 1.339 | 75,5 |
5 | 4.741 | 3.239 | 68,3 |
6 | 1.872 | 1.239 | 66,2 |
7 | 985 | 539 | 54,7 |
8 | 2.523 | 1.239 | 49,1 |
9 | 3.779 | 1.839 | 48,7 |
10 | 1.774 | 839 | 47,3 |
11 | 4.442 | 2.039 | 45,9 |
12 | 1.942 | 839 | 43,2 |
13 | 3.591 | 1.542 | 42,9 |
14 | 1.223 | 1.039 | 41,2 |
15 | 823 | 339 | 41,2 |
16 | 1.755 | 639 | 36,4 |
17 | 1.539 | 539 | 35,2 |
18 | 3.093 | 1.039 | 33,6 |
19 | 1.605 | 539 | 33,6 |
20 | 1.622 | 539 | 33,2 |
21 | 1.997 | 639 | 32,0 |
22 | 4.690 | 1.439 | 30,7 |
23 | 3.557 | 1.042 | 30,0 |
Notă:
1. Ponderea cheltuielilor în debit = ponderea dobânzii şi a cheltuielilor de judecată în debit, în % = [(dobânda + cheltuielile de judecată) : taxa] x 100 = [(col. 2 + col. 4) : col. 1] x 100.
2. Debitul, din punct de vedere al organului fiscal, reprezintă taxa de restituit de către organul fiscal.
3. Metodologia de calcul a dobânzii fiscale, aferentă restituirii taxei pe poluare, este următoarea:
Dobânda fiscală = taxa de restituit x numărul de zile de la data depunerii cererii de restituire (în prima fază, la organul fiscal, cerere care a fost respinsă şi în baza căreia s-a efectuat chemarea în judecată), şi până la data restituirii efective a taxei x 0,04%
Din anexele nr. 1 şi nr. 2 se desprind următoarele concluzii:
1. Debitul maxim (= taxa de restituit de către organul fiscal) este de 24.336 de lei care, la un curs de 4,3 lei pentru un euro, înseamnă 5.531 de euro.
2. Ponderea „dobânzii fiscale” în debit (taxa de restituit de către organul fiscal) ajunge până la 14,10%.
3. Ponderea „cheltuielilor de judecată” în debit ajunge până la 15,22%.
4. Ponderea „dobânzii fiscale + cheltuielile de judecată” în debit ajunge până la 24,26%.
5. În unele cazuri nivelul cheltuielilor de judecată (constituite în cea mai mare parte din onorariul avocatului), admise atât de Tribunal, cât şi de Curtea de Apel, sunt de peste 30%, ajungând până la 113,3% faţă de nivelul taxei de restituit.
Ca medie, pe total cele 12 restituiri de taxă, situaţia se prezintă astfel:
1. Ponderea „dobânzii fiscale” în debit = 5,43%.
2. Ponderea „cheltuielilor de judecată” în debit = 3,10%.
3. Ponderea „dobânzii fiscale + cheltuielile de judecată” în debit = 8,53%.
4. „Dobânzii fiscale + cheltuielile de judecată” reprezintă circa (8.981 + 5.688) : 12 = 1.306 lei.
Din analiza, pe total administraţie financiară, a restituirilor taxei de poluare, în primele 4 luni din anul 2012, se mai desprind şi următoarele concluzii:
1. Circa 80 – 90 dintre solicitanţi primesc şi „dobânzii fiscale” şi „cheltuieli de judecată”.
2. În speţe similare, judecate în cadrul aceleiaşi instanţe (Tribunal sau Curte de Apel), unele complete de judecată au acordat atât „dobânzi fiscale”, cât şi „cheltuieli de judecată”, altele nu.
Altfel spus, în speţe identice, soluţiile sunt diferite.
În condiţiile în care unii judecători nu admit onorarii cu avocaţii (pentru o singură acţiune în justiţie, de restituire a taxei pe poluare) de peste 400 – 500 de lei, iar alţii, în speţe similare, admit onorarii cu avocaţii deosebit de mari, chiar şi peste nivelul taxi de restituit, se ridică serioase probleme cu criteriile după care se înfăptuieşte actul de (in)justiţie.
3. Nu există nicio limitare a „cheltuielilor de judecată”.
Considerând o medie a „dobânzilor fiscale” şi a „cheltuielilor de judecată” de numai 65 de lei pentru o cerere de restituire admisă, la cele 1.000.000 solicitări de restituire rezultă o sumă totală de plată de 65 x 1.000.000 = 65.000.000 de lei care, la un curs de 4,40 de lei pentru un euro, înseamnă 65.000.000 : 4,4 = 14.773.000 de euro.
Din analiza restituirilor la unitatea fiscală respectivă a rezultat că, în primele 4 luni din anul 2012, ponderea cea mai mare a dobânzii fiscale în nivelul taxei de restituit a fost de 65% (taxa de restituit fiind de 3.415, iar dobânda de 2.224)
La nivel de ţară, totalul cheltuielilor generate, pe plan economic şi social, de cele circa 1.000.000 solicitări, introduse sau care se vor introduce, pentru restituirea taxei de poluare pentru autoturisme, sunt de peste 105 milioane de euro, aşa după cum rezultă şi din Anexa nr. 3.
Anexa nr. 1.6.3.
Totalul cheltuielilor, la nivel de ţară, generate pe plan economic şi social, de cele 1.000.000 de solicitări, introduse sau care se vor introduce, pentru restituirea taxei de poluare pentru autoturisme.
Nr. crt. | Unitatea: | În lei: | În euro: |
0 | 1 | 2 | 3 |
1 | Organe fiscale | 76.000.000 | 17.274.000 |
2 | Tribunale | 151.000.000 | 34.328.000 |
3 | Curţile de Apel | 101.000.000 | 22.955.000 |
4 | Total taxe poştale | 70.000.000 | 15.910.000 |
5 | Dobânzi fiscale + cheltuielilor de judecată | 65.000.000 | 14.773.000 |
6 | TOTAL | 463.000.000 | 105.244.000 |
Aşa după cum am mai precizat, efectele cuantificate prin acest material sunt la nivelul minim, sub cele efectiv înregistrate în realitate.
VI. Alte efecte negative pe care le generează, pe plan economic şi social, cele circa un milion de acţiuni introduse, sau care urmează a fi introduse în justiţie,pentru restituirea taxei pe poluare pentru autoturisme
În condiţiile în care se vor menţine în vigoare actualele prevederi legale, prin care se reglementează restituirea taxei pe poluare pentru autoturisme, se va ajunge în situaţia ca prin cele circa 1.000.000 de acţiuni introduse în justiţie, şi de tot atâtea cereri adresate organelor fiscale, pentru restituirea acestei taxe, să se sufoce efectiv activitatea Tribunalelor, ale Curţilor de Apel şi ale organelor fiscale.
Această problemă necesită a fi rezolvată, într-un termen cât mai scurt, din cauza numeroaselor şi serioaselor consecinţe negative pe care le generează pe plan economic şi social.
De reţinut şi faptul că nici în cadrul Curţilor de Apel nu există o procedură de lucru unitară cu privire la parcurgerea procedurii cererilor de restituire a taxei de poluare şi aceasta în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a emis Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011, publicată în Monitorul oficial nr. 1 din 3 ianuarie 2012 prin care se decide restituire a taxei de poluare:
„[…]fără parcurgerea procedurii de contestare a obligaţiei fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 – 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod. Obligatorie, potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă”.
Mai precis, unele Curţi de Apel au dat indicaţia să se admită procedura de contestare fără negaţie din partea organului fiscal, altele nu.
Alte efecte negative, pe lângă cele menţionate mai sus, pe care le generează, pe plan economic şi social, cele circa 1.000.000 de acţiuni/cereri depuse, sau care urmează a fi depuse, pentru restituirea taxei pe poluare pentru autoturisme, sunt prezentate în materialul intitulat „Procedura care trebuie urmată pentru restituirea taxei pe poluare pentru autoturisme”.
O atenţie deosebită trebuie acordată şi consecinţelor negative pe care le generează pe plan social respingerea „automată”, „pe bandă rulantă”, a tuturor cererilor de restituirea a taxei auto, de către organele fiscale, chiar dacă se ştie că, în final, acestea sunt soluţionate favorabil (prin admiterea cererilor de restituire a taxei) de Tribunale şi de Curţile de Apel.
Printre efectele negative menţionate mai sus, mai trebuie avut în vedere stresul şi creşterea gradului de dispreţ, de ură, din partea a cel puţin 1.000.000 de persoane fizice şi juridice, atât faţă de politicieni, de parlamentari şi de guvernanţi care au emis asemenea teribiliste reglementări, care generează un adevărat haos legislativ şi social, cât şi faţă de cei care nu intervin pentru corectarea acestora.
Persoanele care solicită restituirii taxei pe poluare au de suportat însemnate cheltuieli cu acţiunea în justiţie, în special ca urmare a angajării unui avocat, al cărui onorariu este de 400 – 500 de lei, pentru sume de restituit mai mici, şi de până la 10% din suma de restituit, dacă suma de restituit este mare, în general de peste 5.000 de lei.
VII. Folosirea restituirii taxei pe poluare pentru fraudarea bugetului de stat
Cele mai multe dintre persoanele care solicită restituirea taxei pe poluare apelează la un avocat.
Angajarea unui avocat se face contra unui onorariu (care constituite cea mai mare parte, de până la 99%, din totalul cheltuielilor de judecată, al cărui nivel este foarte diferit, respectiv:
1) de 300 – 500 de lei, pentru sume de restituit mai mici, de până la 5.000 de lei;
2) de 10% din suma de restituit, dacă suma de restituit este între 5.000 şi 10.000 de lei;
3) de până la 30%, pentru sume de restituit de peste 30.000 – 40.000 de lei.
În activitatea practică se constată cazuri în care cheltuielile de judecată (constituite în cea mai mare parte din onorariul avocatului) sunt de peste 30%, putând ajunge chiar şi până la 100% faţă de nivelul taxei de restituit.
Au fost şi cazuri în care cheltuielilor de judecată, admise atât de Tribunal, cât şi de Curtea de Apel, au fost mai mari faţă de nivelul taxei pe poluare admisă a fi restituită.
La extrema cealaltă se află poziţia unor judecători (foarte puţini) care nu au admis şi nu admit un onorariu al avocatului mai mare de 300 – 500 de lei, indiferent de nivelul taxei pe poluare solicitată a fi restituită.
Aceştia îşi argumentează acest punct de vedere pe faptul că procedura, eforturile şi cheltuielile sunt aceleaşi, indiferent de nivelul taxei pe poluare solicitată a fi restituită.
Considerăm că un asemenea punct de vedere este nu numai raţional, dar şi de protecţie pentru marea majoritate a cetăţenilor ajunşi la mâna unor avocaţi hrăpăreţi.
Aşa după cum rezultă şi din Anexa nr. 1, sunt destul de frecvente cazurile în care restituirea taxei s-a făcut fără dobânzi fiscale şi fără cheltuieli de judecată.
Întrebarea care se pune este următoarea: cum se explică faptul că devin tot mai frecvente cazurile în care se admit cheltuieli de judecată (care sunt constituite în cea mai mare parte din onorariul avocatului), pentru un singur caz de restituire a taxei:
1) în sumă de 2.000 – 3.000 de lei, şi chiar mai mult?
2) mai mari faţă de nivelul taxei pe poluare admisă a fi restituită?
Nu cumva gravele neajunsuri legislative existente în prezent în restituirea taxei pe poluare oferă posibilitatea folosirii restituirii taxei pe poluare pentru fraudarea bugetului de stat?
Răspunsul la această întrebare rezultă din cele ce urmează.
Este cunoscut faptul că, în condiţiile actuale, restituirea taxei pe poluare se face automat, singura condiţie este de a se întreprinde procedura legală.
Pe de altă parte trebuie avut în vedere că nu există nicio reglementare care să limiteze cheltuielile de judecată.
În aceste condiţii, foarte uşor şi fără nici un risc, cererile îndreptăţite de restituire a taxei pe poluare pot fi folosite şi pentru obţinerea unor venituri necuvenite de la bugetul de stat, mai precis prin fraudarea bugetului de stat.
Procedura, care este pe cât de simplă, pe atât de „legală” este următoarea:
Orice persoană care are dreptul legal la restituirea taxei pe poluare are dreptul la angajarea unui avocat.
Fiind sigur că mi se va restitui taxa pe poluare, chiar dacă stăpânesc personal procedura legală de urmat (deci fără a avea nevoie de serviciile unui avocat), interesul comun, al meu şi al unui avocat, ne conduce la următorul aranjament:
1. Angajez avocatul, la un onorariu maximum posibil (care poate să fie şi peste nivelul taxei de restituit, depinde de bunăvoinţa judecătorului).
2. Onorariul plătit avocatului se înregistrează pe „cheltuieli de judecată”, admise a mi se acorda odată cu taxa pe poluare şi cu eventualele „dobânzi fiscale”.
3. Suma pe care am achitat-o avocatului o primesc de la organul fiscal, sub forma „cheltuielilor de judecată”, care sunt suportate din bugetul de stat.
4. Este problema subsemnatului şi a avocatului meu în ce măsură vom beneficia fiecare de respectivele „cheltuieli de judecată” (aceasta fiind cea mai simplă problemă).
Întrebările care se pun, şi la care vom da şi răspunsul „pe lege”, sunt următoarele:
1. Este perfect legală o asemenea procedură?
Da, deoarece orice persoană, fizică şi juridică, are dreptul la apărare, la un avocat.
2. Există o limită, stabilită printr-un act normativ, în stabilirea nivelului onorariului acordat avocatului?
Nu, nu există nicio reglementare prin care să se limiteze (a) nivelul onorariului acordat avocatului, şi/sau (b) nivelul total al cheltuielilor de judecată.
3. Chiar dacă se constată asemenea practici, de folosire a restituirii taxei pe poluare pentru fraudarea bugetului de stat, poate interveni cineva?
Nu, pentru că nu există temei legal.
Trebuie avut în vedere că asemenea „inginerii juridice” se fac numai de către peroane care:
a) au o foarte bună pregătire juridică,
b) aparţin unor grupuri de interese.
Nu orice judecător aprobă, şi nu oricui, cheltuieli de judecată la sume deosebit de mari care, aşa după cum am mai arătat, depăşesc, în unele cazuri, chiar şi nivelul taxei de restituit.
Am prezentat această problemă cu speranţa că se va interveni, de urgenţă, printr-un act normativ, pentru reglementarea optimă a restituirii taxei pe poluare pentru autoturisme (conform soluţiilor prezentate prin acest material), şi nu pentru extinderea cazurilor de fraudare a veniturilor bugetului de stat.
Sunt însă numeroase persoanele care se îndoiesc de faptul că se va interveni, de urgenţă, printr-un act normativ, pentru reglementarea optimă a restituiri taxei pe poluare pentru autoturisme, motivându-şi punctul de vedere prin aceea că politicienii, parlamentarii şi guvernanţii sunt ocupaţi cu orice alte probleme, în afara celor care privesc interesele majore ale ţării, fapt pentru care este greu de crezut că se va interveni, de urgenţă, pentru stoparea unei părţi din celor peste o sută de milioane de euro cheltuiţi iraţional, şi chiar fraudulos, din bugetul de stat, numai pe seama restituirii taxei pe poluare pentru autoturisme.