Instituit în 2012, certificatul european de moştenitor asigură recunoaşterea succesiunilor asupra bunurilor aflate în spaţiul european, în situaţii dintre cele mai complicate, ca cea pe care o prezentăm mai jos.
Domnul Mahnkopf a decedat la 29 august 2015. La data decesului, el era căsătorit cu doamna Mahnkopf. Ambii soți, care dețineau cetățenia germană, aveau reședința obișnuită în Berlin (Germania). Defunctul, care nu a lăsat nicio dispoziție pentru cauză de moarte, avea ca moștenitori doar pe soția sa și pe unicul fiu al cuplului.
Soții erau supuși regimului comunității legale limitat la creșterile patrimoniale și nu încheiaseră o convenție matrimonială. Pe lângă activele pe care defunctul le poseda în Germania, moștenirea cuprindea și o cotă‑parte de 50 % din dreptul de proprietate asupra unui bun imobil situat în Suedia.
La cererea doamnei Mahnkopf, Tribunalul Districtual din Schöneberg, Germania, instanța competentă în privința succesiunii domnului Mahnkopf, a eliberat un certificat național de moștenitor potrivit căruia soția supraviețuitoare și descendentul moșteneau fiecare jumătate din bunurile defunctului în temeiul devoluțiunii legale prevăzute de dreptul german. Instanța de trimitere arată că partea succesorală atribuită soției rezultă din aplicarea articolului 1931 alineatul (1) din BGB, potrivit căruia cota‑parte legală a soțului supraviețuitor, care este de un sfert din moștenire, se majorează cu încă un sfert în cazul în care soții conviețuiau în cadrul regimului matrimonial al comunității legale limitat la creșterile patrimoniale, astfel cum reiese din articolul 1371 alineatul (1) din Codul civil german (vezi reglementările incidente În Documentarul legal de la sfârşitul materialului.
Doamna Mahnkopf a înţeles să facă uz de avantajele oferite de reglementarea europeană dată prin Regulamentul (UE) nr. 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor. Astfel, moştenitoarea a solicitat unui notar să îi elibereze, în temeiul Regulamentului nr. 650/2012, un certificat european de moștenitor în care să se menționeze că ea și fiul său sunt comoștenitori, fiecăruia revenindu‑i o jumătate din moștenire în conformitate cu regula națională a devoluțiunii legale. Ea intenționa să utilizeze acest certificat pentru transcrierea dreptului lor de proprietate asupra bunului imobil situat în Suedia. Acest notar a transmis cererea doamnei Mahnkopf la Tribunalul Districtual din Schöneberg.
Această instanță a respins cererea de certificat european de moștenitor pentru motivul că partea atribuită soției defunctului se întemeia, în ceea ce privește un sfert din moștenirea defunctului, pe un regim succesoral, iar în ceea ce privește un alt sfert din moștenirea defunctului, pe regimul matrimonial prevăzut la articolul 1371 alineatul (1) din Codul civil gferman. Or, norma în temeiul căreia a fost atribuit acest al doilea sfert, care privește un regim matrimonial, iar nu succesoral, nu ar intra sub incidența Regulamentului nr. 650/2012.
DoamnaMahnkopf a formulat o cale de atac împotriva acestei decizii la Tribunalul Regional Superior din Berlin care, pentru a se pronunţa, a cerut lămuriri suplimentare de la Curtea de Justiţie a UE, şi anume:
„1) Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul că domeniul de aplicare al regulamentului («succesiunile privind patrimoniile persoanelor decedate») se referă și la dispoziții naționale, precum articolul 1371 alineatul (1) din Codul civil german, care reglementează aspecte patrimoniale ale regimului matrimonial după decesul unui soț prin majorarea cotei‑părți din moștenire care revine celuilalt soț?
2) În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, articolul 68 litera (l) și articolul 67 alineatul (1) din Regulamentul (UE) trebuie interpretate în sensul că cota de moștenire a soțului supraviețuitor poate fi inclusă integral în certificatul european de moștenitor, chiar dacă această cotă rezultă în parte dintr‑o majorare efectuată în temeiul unei norme din materia aspectelor patrimoniale ale unui regim matrimonial precum cea prevăzută la articolul 1371 alineatul (1) din Codul civil german?
În cazul unui răspuns negativ în principiu la întrebarea de mai sus, se poate totuși răspunde afirmativ în mod excepțional în cazul unor situații de fapt în care:
a) certificatul de moștenitor are ca unic obiectiv să permită moștenitorilor să invoce într‑un alt stat membru determinat drepturile asupra patrimoniului defunctului situat în acel alt stat membru și
b) decizia în materie succesorală (articolele 4 și 21 din Regulamentul nr. 650/2012) și – indiferent de normele privind conflictul de legi aplicate – aspectele privind drepturile patrimoniale ale soților trebuie apreciate în temeiul aceleiași ordini juridice?
3) În cazul unui răspuns negativ la primele două întrebări, articolul 68 litera (l) din Regulamentul european trebuie interpretat în sensul că cota de moștenire a soțului supraviețuitor, majorată în temeiul unei norme din materia regimului matrimonial poate fi înscrisă integral – dar numai cu titlu informativ – în certificatul european de moștenitor?”
De principiu, Curtea de Justiţie a UE a afirmat că realizarea obiectivelor certificatului european de moștenitor ar fi în mod considerabil îngreunată într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal dacă certificatul menționat nu ar cuprinde informații complete referitoare la drepturile soțului supraviețuitor privind masa succesorală.
În răspunsul formulat, Curtea a decis că articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor trebuie interpretat în sensul că intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat o dispoziție națională precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede, la decesul unuia dintre soți, o compensare forfetară a creșterii patrimoniale care intră sub incidența comunității legale prin majorarea cotei‑părți succesorale a soțului supraviețuitor.
(Decizia din 1 martie 2018 în cauza C‑558/16, în procedura inițiată de Doris Margret Lisette Mahnkopf cu participarea Sven Mahnkopf)
Documentar legal
Pentru pronunţarea Hotărârii, CJUE a reţinut, între altele, următoarele reglementări:
Dreptul Uniunii – Regulamentul nr. 650/2012
– Potrivit articolului 1 din acest regulament, intitulat „Domeniul de aplicare”:
„(1) Prezentul regulament se aplică succesiunilor privind patrimoniile persoanelor decedate. Regulamentul nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă.
(2) Sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament: […]
(d) chestiunile legate de aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale și de aspectele patrimoniale ale relațiilor care sunt considerate, în conformitate cu legea care le este aplicabilă, ca având efecte comparabile cu cele ale căsătoriei; […]”
– Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul menționat definește noțiunea „succesiune” ca acoperind „orice formă de transfer de bunuri, drepturi și obligații pentru cauză de moarte, fie că este vorba de un act voluntar de transfer, sub forma unei dispoziții pentru cauză de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat”.
– Articolul 21 din același regulament, care prevede regula generală privind legea aplicabilă succesiunii, enunță la alineatul (1):
„Sub rezerva cazului în care prezentul regulament cuprinde dispoziții contrare, legea aplicabilă succesiunii în ansamblul său este cea a statului în care defunctul își avea reședința obișnuită în momentul decesului.”
– Articolul 22 din Regulamentul nr. 650/2012, intitulat „Alegerea legii”, prevede la alineatul (1) primul paragraf:
„O persoană poate să aleagă ca legea care să se aplice succesiunii sale în ansamblu său să fie legea statului a cărui cetățenie o deține în momentul alegerii legii sau la data decesului.”
– Capitolul VI din regulamentul menționat, intitulat „Certificatul european de moștenitor”, cuprinde articolele 62-73 din acesta.
– Articolul 62 din Regulamentul nr. 650/2012 prevede:
„(1) Prezentul regulament creează un certificat european de moștenitor (denumit în continuare «certificatul»), care este emis spre utilizare într‑un alt stat membru și care produce efectele enumerate la articolul 69.
(2) Utilizarea certificatului nu este obligatorie.
(3) Certificatul nu înlocuiește documentele interne utilizate în scopuri similare în statele membre. Cu toate acestea, un certificat emis în scopul utilizării într‑un alt stat membru produce efectele enumerate la articolul 69 și în statul membru ale cărui autorități au eliberat certificatul în temeiul prezentului capitol.”
– Articolul 63 din același regulament, intitulat „Scopul certificatului”, prevede la alineatele (1) și (2):
„(1) Certificatul este destinat utilizării de către moștenitori, de către legatari cu drepturi directe la succesiune și […] care trebuie să își dovedească într‑un alt stat membru statutul sau să își exercite dreptul respectiv de moștenitor sau legatar […]
(2) Certificatul poate fi utilizat, în special, pentru a proba unu sau mai multe dintre următoarele:
(a) statutul și/sau drepturile fiecărui moștenitor sau, după caz, ale fiecărui legatar menționat în certificat și cotele‑părți respective din patrimoniul succesoral;
(b) atribuirea unui bun anume sau a anumitor bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral moștenitorului/moștenitorilor sau, după caz, legatarului menționat (legatarilor menționați) în certificat; […]”
Codul civil german (BGB)
Art. 1371 alineatul (1):
„În cazul în care regimul matrimonial încetează prin moartea unui soț, compensarea creșterii patrimoniale care intră sub incidența comunității legale se realizează prin majorarea cotei de moștenire a soțului supraviețuitor cu un sfert din moștenire, fără să prezinte relevanță dacă soții au dobândit efectiv bunuri suplimentare.”
Art. 1931:
„(1) Cota‑parte a soțului supraviețuitor, în calitate de moștenitor legal, este de un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu rudele de gradul întâi ale defunctului, și de jumătate din moștenire dacă vine în concurs cu rudele de gradul doi sau cu bunici. În cazul în care vine în concurs cu bunici și cu descendenți ai bunicilor, soțul supraviețuitor are dreptul la cota‑parte din cealaltă jumătate din moștenire care ar reveni descendenților în temeiul articolului 1926. […]
(3) Regula prevăzută la articolul 1371 din BGB rămâne integral aplicabilă.
