CEDO a comunicat, în data de 13 martie 2012, hotărârea în cauza Şega c. României (nr. 29022/04), se arată pe site-ul JurisprudenţaCEDO.com.
Cererea în speţă a fost iniţiată de către reclamanţii Titus şi Ecaterina Şega, cetăţeni români născuţi în 1925 şi, respectiv, 1935, decedaţi la 12 iunie 2007 şi, respectiv, 25 aprilie 2011. Moştenitorii acestora, Sorin Şega şi Dan Laurenţiu Şega, şi-au exprimat dorinţa să continue cererea părinţilor în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Prezentarea speţei
La 25 mai 1990, Titus şi Ecaterina Şega au fost victimele unui accident rutier în timpul unei călătorii în Germania, accident provocat de către un terţ, de asemenea cetăţean român. Automobilul lor a fost distrus integral, iar reclamanţii au suferit răni grave.
La 24 mai 1993, printr-o scrisoare recomandată, Titus şi Ecaterina Şega au introdus o acţiune în daune-interese formulată împotriva societăţilor de asigurare a celor două vehicule implicate şi contra celuilalt şofer şi soţiei acestuia. Judecătorul delegat a primit acţiunea reclamanţilor a doua zi, dar nu a înregistrat-o, returnând scrisoarea cu menţiunea de a se plăti taxa de timbru, calculată la valoarea despăgubirilor solicitate.
La 2 iunie 1993, reclamanţii au retrimis aceeaşi acţiune, apreciind că cererea era scutită de taxă de timbru. Judecătorul delegat a înregistrat de data aceasta cererea şi a fixat termen la 7 decembrie 1993, amintindu-le din nou reclamanţilor că trebuie să plătească taxa de timbru. Reclamanţii au susţinut în continuare şi în faţa instanţei că acţiunea lor era scutită de taxă de timbru.
Printr-o hotărâre din 22 octombrie 1996, Tribunalul Bucureşti a anulat acţiunea reclamanţilor pentru neplata taxei de timbru. Curtea de Apel Bucureşti a respins apelul formulat de Titus şi Ecaterina Şega la 9 februarie 1998. Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul reclamanţilor la 3 februarie 2000, retrimiţând cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti. CSJ a motivat, printre altele că, în baza Legii nr. 47/1991 a societăţilor de asigurare, cererea reclamanţilor era scutită de taxă de timbru.
În rejudecare, la 27 martie 2001, Tribunalul Bucureşti a anulat acţiunea reclamanţilor pe motiv că era introdusă tardiv, respectiv la 2 iunie 1993 şi că termenul de prescripţie de trei ani calculat de la data accidentului se împlinise la 25 mai 1993.
Titus şi Ecaterina Şega au apelat şi această hotărâre, invocând concluziile deciziei CSJ pronunţată la 3 februarie 2000. Ei au arătat că trimiseseră acţiunea prin poştă la 24 mai 1993, dar că aceasta nu fusese înregistrată din pricina erorii judecătorului delegat care le returnase scrisoarea solicitând în mod ilegal plata taxei de timbru, eroare care nu le era imputabilă. Printr-o hotărâre din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel a confirmat hotărârea primei instanţe.
Reclamanţii au formulat recurs criticând că prin anularea acţiunii ca fiind prescrisă, jurisdicţiile interne au ignorat autoritatea de lucru judecat a hotărârii din 3 februarie 2000 a CSJ care constatase eroarea judecătorului delegat şi care înlăturase obligaţia plăţii taxei de timbru. Ei au expus că acţiunea era introdusă în termenul legal şi că n-aveau niciun motiv să creadă că li se va invoca excepţia tardivităţii.
Invocând articolul 6 § 1 (accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil într-un termen rezonabil), Titus şi Ecaterina Şega au reclamat că au fost privaţi de accesul la justiţie prin anularea cererii formulate în instanţă pentru motive ce nu le erau imputabile, plângându-se în acelaşi timp şi de durata procedurii.
CEDO a stabilit în speţă încălcarea articolului 6 § 1 (accesul la justiţie şi durata procedurii) şi o satisfacţie echitabilă de 7000 EUR cu titlu de daune morale, dar şi 2000 EURO pentru acoperirea cheltuielilor de judecată.
Sursa: JurisprudenţaCEDO.com
cine plateste aceasta suma si ce masuri se iau impotriva celui care nu a respectat prevederile legale?
Bună ziua,
“CEDO a stabilit în speţă încălcarea articolului 6 § 1 (accesul la justiţie şi durata procedurii) şi o satisfacţie echitabilă de 7000 EUR cu titlu de daune morale, dar şi 2000 EURO pentru acoperirea cheltuielilor de judecată” se arată în articol. Astfel, statul român este obligat să plătească aceste sume. Singurele măsuri luate sunt plata daunelor morale şi acoperirea cheltuielilor de judecată, după cum se arată şi în articol.
O zi bună!
Echipa LegeStart.ro