17 Iunie, 2019

Ce trebuie să ştim despre instruirea angajaţilor în situaţiile de urgenţă?

Actul normativ care reglementează aspectele referitoare la instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă (ISU) este Ordinului MAI nr. 712/2005, din acesta urmând a vă prezenta în continuare prevederile ce ţin de instructajul introductiv general şi instructajul specific locului de muncă.

Instructajul introductiv general

Instructajul introductiv general vizează dobândirea de cunoştinţe cu privire la:
  • conţinutul actelor normative care reglementează managementul situaţiilor de urgenţă şi activitatea de apărare împotriva incendiilor, precum şi actele normative specifice profilului operatorului economic sau instituţiei;
  • managementul situaţiilor de urgenţă şi modul de organizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor la nivelul operatorului economic sau al instituţiei;
  • mijloacele tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor cu care sunt echipate construcţiile, instalaţiile, amenajările şi modul de utilizare a acestora, precum şi mijloacele tehnice existente şi planificarea resurselor pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă;
  • formele şi metodele specifice de prevenire şi stingere a incendiilor;
  • modul de acţiune în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi în cazul observării şi anunţării unui incendiu;
  • acţiunile ce trebuie întreprinse pentru limitarea şi înlăturarea urmărilor situaţiilor de urgenţă.

La instructajul introductiv general participă următoarele categorii de persoane:

  • nou-angajaţii în muncă, indiferent de durata sau de forma contractului de muncă;
  • salariaţii transferaţi de la o unitate la alta sau detaşaţi în unitatea respectivă;
  • lucrătorii sezonieri, temporari sau zilieri;
  • studenţii şi elevii din şcoli şi licee aflaţi în practică de specialitate.

Instructajul introductiv general se desfăşoară cu grupe compuse din cel mult 20 de persoane.

Durata instructajului introductiv general se stabileşte prin reglementări interne, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate, complexitatea procesului tehnologic, riscul de incendiu şi/sau de explozie, nivelul de risc rezultat din clasificarea unităţilor din punct de vedere al protecţiei civile, precum şi de nivelul de pregătire al participanţilor, dar nu poate fi mai mică de 8 ore.

Pentru fiecare categorie de personal participant se stabileşte un nivel minim de cunoştinţe necesare, iar la terminarea instructajului introductiv general persoanele instruite vor fi verificate pe bază de teste asupra cunoştinţelor acumulate.

Persoanele care nu şi-au însuşit nivelul minim de cunoştinţe stabilit pentru instructajul introductiv general nu vor fi admise la locurile de muncă.

Instructajul specific locului de muncă

Instructajul specific locului de muncă se execută individual, după instructajul introductiv general, de către şeful locului de muncă respectiv.

La efectuarea instructajului specific locului de muncă se urmăreşte să se asigure participanţilor cunoştinţe referitoare la:

  • caracteristicile fizico-chimice ale substanţelor, materialelor şi produselor utilizate la locul de muncă;
  • condiţiile care determină ori favorizează producerea accidentelor şi avariilor tehnologice şi cauzele potenţiale de incendiu şi/sau de explozie specifice locului de muncă, măsurile de prevenire a acestora;
  • descrierea, funcţionarea, monitorizarea şi modul de intervenţie la instalaţiile şi sistemele de siguranţă ale maşinilor şi utilajelor de la locurile de muncă, inclusiv cele de prevenire a avariilor tehnologice;
  • descrierea, funcţionarea, amplasarea şi modul de acţionare a instalaţiilor, utilajelor, aparatelor, dispozitivelor şi mijloacelor de protecţie împotriva incendiilor;
  • concepţia de intervenţie în cazul producerii unei situaţii de urgenţă şi conţinutul documentelor operative de răspuns;
  • sarcini specifice pentru prevenirea situaţiilor de urgenţă, cauzelor potenţiale de incendiu şi realizarea măsurilor specifice de protecţie civilă.

Instructajul specific locului de muncă se efectuează şi în următoarele cazuri:

  • când un salariat a lipsit mai mult de 30 de zile calendaristice de la locul de muncă;
  • când s-au adus modificări procesului tehnologic sau au fost introduse noi tehnologii;
  • la reluarea activităţii după producerea unui incendiu, explozii sau situaţii de urgenţă;

Durata instructajului specific locului de muncă este stabilită în funcţie de complexitatea activităţii desfăşurate (construcţii, instalaţii şi utilaje tehnologice) şi nu poate fi mai mică de 8 ore.

Problemele cu caracter teoretic prezentate pe timpul instructajului specific locului de muncă sunt urmate în mod obligatoriu de demonstraţii practice.

Admiterea definitivă la lucru a persoanelor instruite se face numai după verificarea acestora pe bază de teste cu privire la nivelul de însuşire a cunoştinţelor necesare.

Ai nevoie de Dispoziţiile generale privind instruirea salariaţilor în domeniul situaţiilor de urgenţă? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!

 comentarii

Despre autor  ⁄ Alina Drăgănescu

HR Manager, Indaco Systems

Fara comentarii

Scrie un comentariu