16 Iunie, 2019

Ce a statuat CCR despre soluționarea contestației împotriva măsurilor asiguratorii luate de procuror?

De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.  936/06.11.2018  a fost publicată Decizia CCR nr. 511 din 17.07.2018 și menționăm faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, de la data publicării (în cazul de față de la data de 06.11.2018) decizia CCR  este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a respins  ca  neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate  și a constatat că dispozițiile art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 

Care este conţinutul textului de lege declarat constituţional de Curtea Constituţională? 

Art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală: “Soluționarea contestației se face în camera de consiliu, cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, prin încheiere motivată, care este definitivă.” 

Cum și-a motivat autoarea-în esență- excepţia de neconstituţionalitate ? 

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut că prevederile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție, întrucât prevăd caracterul definitiv al încheierii de soluționare a contestației promovate împotriva măsurilor asigurătorii luate de procuror sau a modului de ducere la îndeplinire a acestora, încheieri formulate conform art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală.

S-a mai susținut că, pentru același motiv, textul criticat contravine prevederilor art. 44 din Constituție, referitor la dreptul de proprietate privată, întrucât o măsură asiguratorie dispusă poate fi menținută pentru perioade foarte lungi de timp, fără ca persoana interesată să aibă la dispoziție mijloacele juridice necesare pentru a-și putea apăra, în mod eficient, interesele procesuale. 

Cum a motivat CCR -în esență- decizia sa? 

Examinând excepția de neconstituționalitate, CCR a reținut că dispozițiile art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțate, în acest sens, Decizia nr. 696 din 07.11.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21.02.2018, Decizia nr. 310 din 09.05.2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 03.08.2017, Decizia nr. 659 din 11.11.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 16.12.2014, și Decizia nr. 448 din 28.06.2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 18.08.2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin Decizia nr. 448 din 28.06.2016, paragrafele 13-15, CCR a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind, în art. 129, că acestea se exercită “în condițiile legii” (în acest sens este Decizia nr. 251 din 10.05.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18.07.2005). Împrejurarea că împotriva încheierii instanței, prin care s-a soluționat contestația împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

Pentru motivele mai sus arătate, CCR a constatat că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21 și art. 44 alin. (1).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată prin decizia mai sus menționată, raportat la prevederile art. 21 și art. 44 alin. (1) din Constituție, precum și considerentele care au fundamentat-o, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele reținute prin jurisprudența mai sus invocată, CCR a reținut că textul criticat nu contravine dreptului la un proces echitabil, nefiind contrar niciunuia dintre standardele constituționale specifice acestui drept fundamental. În acest sens, CCR a constatat că soluționarea contestației formulate împotriva măsurii asigurătorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia se face cu citarea celui care a făcut contestația și a persoanelor interesate, precum și cu participarea obligatorie a procurorului. Astfel, părțile interesate au posibilitatea de a participa la ședința de judecată, de a cunoaște argumentele invocate de părțile adverse sau de procuror și de a-și formula propriile apărări, beneficiind, prin urmare, de garanțiile procesuale necesare apărării drepturilor și intereselor lor procesuale, în condiții de contradictorialitate și oralitate. De asemenea, contestația reglementată la art. 250 alin. (1) din Codul de procedură penală este soluționată prin încheiere motivată, părțile putând cunoaște argumentele care au stat la baza soluției pronunțate, aspect ce constituie o altă garanție a dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituție.

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin prevederile art. 250 alin. (4) teza a doua din Codul de procedură penală, a dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Constituție, CCR a reținut că acestea din urmă nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât reglementează prezumția de nevinovăție, iar procedura prevăzută prin textul criticat nu are în vedere soluționarea raportului juridic penal de conflict sau a unor aspecte direct legate de acesta, ne-vizând stabilirea vinovăției sau a nevinovăției inculpatului, ori dispunerea unei pedepse penale.

 Ai nevoie de Codul de procedură penală? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu