12 Noiembrie, 2019

Ce hotărâre trebuie să se pronunțe când instanța schimbă încadrarea juridică a faptei din actul de sesizare?

De dată relativ recentă în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 500 din 20.06.2019 a fost publicată Decizia CCR nr. 250 din 16.04.2019 și menţionăm faptul că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, de la data publicării (în cazul de față de la data de 20.06.2019) decizia CCR este general obligatorie şi are putere numai pentru viitor.

Menționăm faptul că, prin decizia mai sus-amintită, CCR, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 377 alin. (4) teza întâi și art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care instanța de judecată se pronunță cu privire la schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare printr-o hotărâre judecătorească care nu soluționează fondul cauzei. 

Care este conținutul textelor legale menționate de CCR în Decizia nr. 250 din 16.04.2019? 

Art. 377 alin. (4) teza întâi: Dacă instanța constată, din oficiu, la cererea procurorului sau a părților, că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare trebuie schimbată, este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă. Dispozițiile art. 386 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

Art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală: “Dacă în cursul judecății se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanța este obligată să pună în discuție noua încadrare și să atragă atenția inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecății, pentru a-și pregăti apărarea.” 

Cum și-a motivat autorul -în esență- excepţia de neconstituţionalitate? 

În susținerea neconstituționalității normei penale criticate, autorul excepției invocă atât prevederile constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare, cât și dispozițiile art. 6 paragraful (3) lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul a susținut, în esență, că normele procesual penale criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil, permit o aplicare discriminatorie, încalcă libertatea individuală și dreptul la apărare, întrucât, deși obligă instanța să pună în discuția părților noua încadrare juridică atunci când consideră că încadrarea dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, nu prevăd nicio sancțiune pentru încălcarea acestei obligații, făcând astfel posibilă practica instanțelor de a schimba încadrarea după închiderea dezbaterilor, cu consecința încălcării dreptului inculpatului de a fi informat în mod amănunțit cu privire la natura și cauza acuzației ce i se aduce, astfel încât să-și poată pregăti apărarea. A mai susținut că dispoziția legală criticată permite instanței să dispună schimbarea încadrării juridice chiar prin hotărârea judecătorească pronunțată asupra fondului cauzei, deși, în opinia autorului excepției, s-ar impune pronunțarea printr-o încheiere separată. 

Ce a declanșat litigiul în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate? 

Prin Rechizitoriul nr. x/2016 din 14.11.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.D., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în fapt, că inculpatul V.D., la data de 24.09.2016, în jurul orei 20,30, aflat sub influența băuturilor alcoolice și pe fondul unui conflict spontan/unei altercații fizice avute cu victimele Iulian Mihai Gherasim și A.G.G. (în vârstă de 15, respectiv 17 ani, din municipiul Fălticeni), înarmat cu un corp tăietor-înțepător apt de a produce moartea (cuțit tip briceag) a exercitat, cu intenție, acte de violență grave și de mare intensitate asupra celor două victime, aplicându-le lovituri în zone vitale ale corpului, cauzând leziuni grave ce au condus la decesul lui I.M.G. și vătămarea corporală gravă a lui A.G.G. (multiple plăgi înțepate- tăiate de braț, hemitorace stâng, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 18-20 zile).

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului V.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 118 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal.

Prin Încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 27.01.2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul nr. x/2016/a1, rămasă definitivă prin necontestare, s-au respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpat.

În temeiul art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2016 emis la data de 14.11.2016 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, privindu-l pe inculpatul V.D., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată, s-a dispus începerea judecății privind pe inculpatul V.D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal.

În cursul cercetării judecătorești au fost administrate mai multe mijloace de probă, din oficiu și la cererea inculpatului.

De asemenea, în cursul cercetării judecătorești inculpatul s-a prelevat de dreptul la tăcere.

În cauză au fost formulate două cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor, respectiv cea formulată de partea civilă A.G.G., din infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal într-o infracțiune de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din Codul penal și o tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpat (autor al excepției), respectiv din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal, în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 38 din Codul penal, cu reținerea stării de provocare, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) din Codul penal, și a legitimei apărări, prevăzută de art. 19 din Codul penal.

Totodată, la termenul din 26.04.2017, instanța de judecată, din oficiu, a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor, respectiv din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) din Codul penal, în infracțiunea de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din Codul penal (victimă fiind I.G.), și infracțiunea de tentativă de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) din Codul penal (persoană vătămată fiind A.G.G.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) și cu reținerea stării de provocare pentru ambele fapte, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) din Codul penal.

La termenul din 24.05.2017, instanța, văzând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, a constatat terminată cercetarea judecătorească și probatoriul epuizat, astfel încât a dispus că atât reprezentantul Ministerului Public, cât și apărătorul inculpatului V.D. pot formula concluzii cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor anterior menționate.

În aceeași încheiere, instanța a reținut că “inculpatul V.D. are cunoștință de cele trei cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor, putând să-și facă apărările necesare cu privire la acestea”, urmând ca instanța să se pronunțe prin hotărâre.

La același termen inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, deliberarea și pronunțarea asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale fiind amânate pentru data de 26.05.2017, iar deliberarea și pronunțarea asupra fondului cauzei, respectiv cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor, la data de 31.05.2017.

Ulterior, prin Încheierea din 26.05.2017, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Suceava – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 386 alin. (1) din Codul penal.

Totodată, prin Sentința penală nr. 182 din 31.05.2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Suceava – Secția penală a respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, formulate de inculpat și de partea civilă, și a admis schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu.

În cuprinsul hotărârii judecătorești menționate, la pagina 13, instanța a reținut că “schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu le-a fost adusă la cunoștință inculpatului și apărătorului acestuia în ședința din data de 26 aprilie 2017, aceștia având la dispoziție două termene pentru a-și pregăti apărarea, ultimul termen fiind acordat apărătorului inculpatului strict sub acest aspect“.

Ai nevoie de Decizia nr. 250/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu