20 Octombrie, 2017

Ce drepturi au recuperatorii de creanţe

O societate privată de recuperare a creanţelor, a încheiat cu bănci contracte de cesiune de creanţă, în temeiul cărora a dobândit drepturi de creanţă născute din contracte de credit de consum încheiate de băncile cedente cu consumatori. Întemeindu‑se pe contractele sale de cesiune, firma Gelvora a iniţiat măsuri de recuperare împotriva debitorilor, în anumite cazuri în paralel cu proceduri de executare silită desfăşurate de executori judecătoreşti, în temeiul unor hotărâri judecătoreşti definitive.
 
Practica despre care vorbim are loc în Lituania şi anumite neclarităţi legislative –  legat de eventuale practici neloiale din partea recuperatorului –au fost trimise la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, ca întrebări preliminare, în vederea judecării cauzei de mai jos.

Patru consumatori au formulat o cale de atac, la Oficiul lituanian pentru protecţia consumatorului(în continuare “Oficiul”), împotriva societăţii private de recuperare a creanţelor, Gelvora. Oficiul a sancţionat Gelvora pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale privind interzicerea practicilor comerciale considerate neloiale.

Oficiul a constatat că practicile comerciale ale societăţii Gelvora încălcau articolul 3 alineatul 1 din Legea privind interzicerea practicilor comerciale neloiale faţă de consumatori și i‑a aplicat o amendă.

Gelvora a sesizat Tribunalul Administrativ Regional din Vilnius cu o acţiune în anularea deciziei Oficiului.

Prin hotărârea din 2015, această instanţă a respins acţiunea Gelvora ca nefondată.

Tribunalul a constatat, printre altele, că relaţiile dintre debitori şi Gelvora erau relaţii între un comerciant şi consumatori şi a considerat că această societate era un comerciant care furnizează consumatorilor un produs sau un serviciu, şi anume administrarea de debite.

Gelvora a declarat apel împotriva acestei decizii la Curtea Supremă Administrativă a Lituaniei, care a apreciat să soluţia litigiului cu care a fost sesizată depinde de interpretarea Directivei privind practicile comerciale neloiale. În aceste condiţii, Curtea Supremă Administrativă a Lituaniei a hotărât să suspende judecarea cauzei şi să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
  1. „Raportul juridic dintre o societate care a dobândit un drept de creanţă printr‑un contract de cesiune de creanţă şi debitorul persoană fizică a cărui datorie îşi are temeiul într‑un contract de credit de consum, în cazul în care societatea pune în aplicare măsuri de recuperare, intră în domeniul de aplicare al Directivei [privind practicile comerciale neloiale]?
  2. În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, noţiunea «produs» utilizată la articolul 2 litera (c) din Directiva [privind practicile comerciale neloiale] include măsurile de recuperare a creanţei dobândite ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanţă de la debitorul persoană fizică a cărui datorie îşi are temeiul într‑un contract de credit de consum încheiat cu creditorul iniţial?
  3. Raportul juridic dintre o societate care a dobândit un drept de creanţă printr‑un contract de cesiune de creanţă şi debitorul persoană fizică a cărui datorie se întemeiază pe un contract de credit de consum, care a fost deja obligat să o plătească printr‑o hotărâre judecătorească ce a dobândit autoritate de lucru judecat şi care a fost încredinţată executorului judecătoresc în vederea executării, în cazul în care societatea efectuează în paralel măsuri de recuperare, intră în domeniul de aplicare al Directivei [privind practicile comerciale neloiale]?
  4. În cazul unui răspuns afirmativ la cea de a treia întrebare, noţiunea «produs» utilizată la articolul 2 litera (c) din Directiva [privind practicile comerciale neloiale] include măsurile de recuperare a creanţei dobândite ca urmare a încheierii unui contract de cesiune de creanţă de la debitorul persoană fizică a cărui datorie îşi are temeiul într‑un contract de credit de consum încheiat cu creditorul iniţial, la a cărei plată acest debitor a fost deja obligat printr‑o hotărâre judecătorească ce a dobândit autoritate de lucru judecat şi care a fost încredinţată executorului judecătoresc în vederea executării?”
 
Soluţia CJUE
Prin intermediul celor patru întrebări formulate, care au fost analizate împreună, instanţa de trimitere a solicitat în esenţă să se stabilească dacă raportul juridic dintre o societate privată de recuperare a creanţelor şi debitorul care nu şi‑a îndeplinit obligaţia de plată într‑un contract de credit de consum şi a cărui datorie a fost cesionată acestei societăţi intră în domeniul de aplicare al Directivei privind practicile comerciale neloiale şi, în caz afirmativ, dacă practicile pe care le desfăşoară o astfel de societate pentru a efectua recuperarea creanţei sale intră sub incidenţa noţiunii „produs” în sensul articolului 2 litera (c) din această directivă. Instanţa de trimitere a solicitat în continuare să se stabilească dacă acest răspuns rămâne identic în cazul în care existenţa datoriei a fost confirmată printr‑o hotărâre judecătorească, iar această hotărâre a fost transmisă unui executor judecătoresc în vederea executării.

În speţă, din decizia de trimitere reiese că creanţele cesionate societăţii Gelvora au originea în prestarea unui serviciu, şi anume punerea la dispoziţie a unui credit, a cărui contraprestaţie constă în rambursarea creditului prin rate majorate cu o dobândă stabilită în prealabil.

Aşadar, activităţile de recuperare a creanţei precum cele în discuţie în litigiul principal pot fi considerate „produs” în sensul articolului 2 litera (c) din Directiva privind practicile comerciale neloiale.

O astfel de constatare nu este, în continuare, repusă în discuţie de împrejurarea, menţionată în prima și în a treia întrebare preliminară, că măsurile de recuperare sunt adoptate de o persoană juridică ce a dobândit un drept de creanţă faţă de consumator ca urmare a cesiunii acestui drept efectuate de creditorul iniţial şi care acţionează faţă de acest consumator în calitate de comerciant.

Astfel, deşi o societate de recuperare a creanţelor, precum Gelvora, nu furnizează consumatorului un serviciu de credit pentru consum ca atare, nu este mai puţin adevărat că activitatea pe care o desfăşoară, şi anume recuperarea datoriilor care i‑au fost cedate, intră sub incidenţa noţiunii „practică comercială” eventual neloială, în sensul Directivei privind practicile comerciale neloiale, având în vedere că măsurile pe care le adoptă pot influenţa decizia consumatorului privind plata produsului.

În acest context, în documentul intitulat „Orientări privind punerea în aplicare/aplicarea Directivei 2005/29/CE privind practicile comerciale neloiale”, din 25 mai 2016 [SWD(2016) 163 final], Comisia arată că activităţile de recuperare a creanţelor ar trebui să fie considerate practici comerciale postvânzare. În plus, din exemplele citate de Comisie în acest document rezultă că un anumit număr de instanţe naţionale consideră că activităţile societăţilor de recuperare intră în domeniul de aplicare al acestei directive.

Or, pe de o parte, condiţiile de recuperare a unei creanţe datorate de un consumator pot prezenta o asemenea importanţă încât sunt susceptibile să influenţeze în mod determinant decizia consumatorului de a contracta un credit, în special în cazul în care măsurile adoptate în vederea recuperării iau forme precum cea în discuţie în cauza principală.

 Pe de altă parte, înlăturarea aplicării Directivei privind practicile comerciale neloiale în ceea ce priveşte operaţiunile de rambursare a creditului în caz de cesiune de creanţe ar fi susceptibilă să pună sub semnul întrebării efectul util al protecţiei acordate consumatorilor prin această directivă, întrucât comercianţii ar putea fi tentaţi să separe etapa de recuperare pentru a nu fi supuşi dispoziţiilor de protecţie ale directivei menţionate.

Pentru acelaşi motiv, în sfârşit, împrejurarea că exigibilitatea datoriei a fost confirmată printr‑o hotărâre judecătorească şi că societatea de recuperare a creanţelor angajează, în paralel cu această procedură de executare, alte măsuri, autonome, de recuperare nu are nicio consecinţă asupra răspunsului oferit.

Astfel, pe lângă faptul că angajarea unor asemenea măsuri în paralel cu o procedură oficială de executare prin intermediul unui executor judecătoresc este susceptibilă să inducă în eroare debitorul în ceea ce priveşte natura procedurii cu care se confruntă, efectul util al protecţiei garantate consumatorului prin Directiva privind practicile comerciale neloiale impune ca comerciantul care a decis să acţioneze în mod autonom în vederea recuperării datoriilor să fie supus dispoziţiilor acestei directive pentru măsurile pe care le adoptă din proprie iniţiativă în paralel cu o procedură de executare silită.

Având în vedere aceste consideraţii, Curtea a declarat următoarele:
  • Directiva nr. 29/2005 („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) trebuie interpretată în sensul că intră în domeniul său de aplicare material raportul juridic dintre o societate de recuperare a creanţelor şi debitorul care nu şi‑a îndeplinit obligaţia de plată într‑un contract de credit de consum şi a cărui datorie a fost cesionată acestei societăţi. Intră sub incidenţa noţiunii „produs” în sensul articolului 2 litera (c) din această directivă practicile la care recurge o astfel de societate pentru a efectua recuperarea creanţei sale. În această privinţă, este irelevantă împrejurarea că datoria a fost confirmată printr‑o hotărâre judecătorească, iar această hotărâre a fost transmisă unui executor judecătoresc în vederea executării.
 
Decizia CJUE, din 20 iulie 2017, în Cauza C‑357/16 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată de Curtea Supremă Administrativă a Lituaniei, în procedura „Gelvora” UAB împotriva Valstybinė vartotojų teisių apsaugos tarnyba (Oficiul Naţonal pentru Protecţia Drepturilor Consumatorilor, Lituania,), pe de altă parte, în legătură cu decizia acestuia din urmă de a sancţiona societatea menţionată pentru recurgerea la practici comerciale neloiale.
 
comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu