15 August, 2018

Ce a decis Curtea Constituțională referitor la concedierea neîntemeiată / nelegală?

Prin Decizia nr. 679/2017 (decizie publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 99/01.02.2018), cu unanimitate de voturi, Curtea Constituţională a României (CCR) a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea “Nitroporos” – S.R.L.  și a constatat că dispozițiile art. 80 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate. 

Care a fost obiectul excepţiei de neconstituţionalitate analizate de CCR?

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate l-au constituit dispoziţiile art. 80 alin. (1) și (2) din Codul muncii,  dispoziții potrivit cărora:

” (1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

(2) La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.” 

Care au fost criticile formulate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate?

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul a arătat că dispozițiile de lege criticate aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, întrucât nu sunt suficient de clare și predictibile pentru a stabili cu exactitate care sunt toate drepturile de care ar fi beneficiat salariatul, cuantumul majorărilor, indexărilor și actualizărilor aplicate la momentul calculului despăgubirii și momentul de la care se dispune reintegrarea acestuia, iar aprecierea tuturor acestor aspecte este lăsată în competența instanței de judecată. 

Care au fost motivele pentru care CCR a decis că excepţia de neconstituţionalitate respectivă este neîntemeiată?

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a constatat că a mai analizat dispozițiile de lege criticate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 243/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495/01.07.2016, paragraful 16, CCR a reținut că dispozițiile art. 80 alin. (1) din Codul muncii fac parte din secțiunea 7 “Controlul și sancționarea concedierilor nelegale” a capitolului V “Încetarea contractului individual de muncă” și stabilesc că, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. Astfel, dispozițiile de lege criticate reprezintă o concretizare a principiului repunerii părților în situația anterioară deciziei de concediere, aceasta fiind o consecință firească a lipsirii de efecte a deciziei de concediere.

Obligația angajatorului de plată a acestor despăgubiri operează în toate cazurile în care s-a constatat netemeinicia sau nelegalitatea actului de concediere, ope legis. Spre deosebire de aceasta, reintegrarea în funcția deținută anterior poate avea loc numai dacă cel concediat solicită expres acest lucru instanței judecătorești. 
În acest sens, art. 80 alin. (2) din Codul muncii prevede că “La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere”, iar alin. (3) prevede că, “În cazul în care salariatul nu solicită repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere, contractul individual de muncă va înceta de drept la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești.”

Analizând criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. 80 alin. (1) și (2) din Legea nr. 53/2003 în raport cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, CCR, prin Decizia nr. 574/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584/01.08.2016, paragrafele 13-16), a reținut că, potrivit textului din Constituție invocat, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens CCR a precizat că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. CCR a observat, în același timp, că, pentru legiuitor, poate fi dificil să redacteze legi de o precizie totală și a considerat că o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, fără a afecta însă previzibilitatea legii. Raportând aceste considerente la critica de neconstituționalitate analizată, CCR a reținut că dispozițiile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 sunt formulate cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. De asemenea, CCR a apreciat că aspectele referitoare la calculul despăgubirii, momentul cu care se dispune reintegrarea salariatului sau aspectul ce se referă la vechimea în muncă, vizează chestiuni ce țin de aplicarea legii la cazul dedus judecății, ceea ce intră în competența de soluționare a instanței judecătorești, iar nu a Curții Constituționale.

Tot cu privire la aceleași aspecte, Curtea, prin Decizia nr. 243/2016, paragraful 20, a reținut că “în virtutea principiului separației puterilor în stat, Parlamentul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiției. O imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a funcționa, chiar dacă numai cu referire la o anumită categorie de cauze și pentru o anumită perioadă de timp, ar avea drept consecință ruperea echilibrului constituțional dintre aceste autorități.”

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a CCR, considerentele și soluțiile deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în cauza supusă analizei CCR.

 Ai nevoie de Codul muncii? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu