23 August, 2017

Categorie : HR & Muncă

Cât este taxa pentru acreditarea furnizorilor de servicii privind forţa de muncă, pentru anul 2012?

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a stabilit cuantumul taxei pentru acreditarea furnizorilor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă pentru anul 2012, care este în valoare de 357,13 lei. Taxa se achită pentru fiecare serviciu prestat, iar sumele încasate din aceasta se fac venit la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va duce la îndeplinire aceste prevederi, care se găsesc în ordinul emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, nr. 805/2012. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial 502 din 23 iulie 2012. ...

continuare →

Formarea profesională a salariaţilor

Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale: a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă; b) obţinerea unei calificări profesionale; c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază; d) reconversia profesională determinată de restructurări socio-economice; e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale; f) prevenirea riscului şomajului; g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale. Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale. Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme (art. 193, Codul Muncii): a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate; b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă; c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate; d) ...

continuare →

Drepturile salariaţilor în caz de fuziune sau divizare a firmei

Tema pe care o punem în discuţie priveşte protejarea drepturilor salariaţilor – salarii şi alte drepturi decurgând din contractul individual de muncă, în caz de modificare a structurii organizaţiei prin fuziune sau divizare. Mai concret, cine răspunde pentru creanţele salariaţilor şi ce drept de opoziţie au la îndemână aceştia din urmă. Reglementări generale referitoare la fuziune şi/sau divizare Sediul materiei este dat de dispoziţiile art. 243 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Capitolul special care tratează despre fuziunea şi divizarea societăţilor a fost modificat, recent, prin Ordonanţa guvernului nr. 2/2012 pentru a se pune de acord cu prevederile Directivei 2009/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a directivelor 77/91/CEE, 78/855/CEE şi 82/891/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2005/56/CE în ceea ce priveşte obligaţiile de raportare şi întocmire a documentaţiei necesare în cazul fuziunilor şi divizărilor reduce formalităţile aplicabile operaţiunilor de fuziune şi divizare ...

continuare →

Contracte speciale de formare profesională

Sunt considerate contracte speciale de formare profesională următoarele contracte: 1. contractul de calificare profesională 2. contractul de adaptare profesională Contractul de calificare profesională Contractul de calificare profesională este cel în baza căruia salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale (art. 202, Codul Muncii). Pot încheia contracte de calificare profesională salariaţii cu vârsta minimă de 16 ani împliniţi, care nu au dobândit o calificare sau au dobândit o calificare ce nu le permite menţinerea locului de muncă la acel angajator. Contractul de calificare profesională se încheie pentru o durată cuprinsă între 6 luni şi 2 ani. Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (art. 203). Procedura de autorizare, precum şi modul de atestare a calificării profesionale se stabilesc prin lege specială. Contractul ...

continuare →

Concediul legal anual şi concediul medical

“Un lucrător a cărui incapacitate de muncă a survenit în timpul concediului său anual plătit are dreptul de a recupera ulterior perioada de concediu cu o durată echivalentă aceleia a concediului său medical. Acest drept este acordat independent de momentul la care a survenit incapacitatea de muncă”. Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene – în cauza C-78/11 -  ca răspuns la o întrebare preliminară formulată de instanţele spaniole. În extrasul de presă privind această hotărâre, se arată că Directiva privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru recunoaşte oricărui lucrător dreptul la concediu anual. Referirea priveşte Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 3). Dreptul la concediu anual rezultă din articolul 7 alineatul (1) din această directivă. În Spania, perioadele de concediu trebuie stabilite ...

continuare →

Încetarea de drept a Contractului individual de muncă

Contractul individual de muncă existent încetează de drept: a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoană fizică, precum şi în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică, de la data la care angajatorul şi-a încetat existenţa conform legii; b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii sau a punerii sub interdicţie a salariatului sau a angajatorului persoană fizică; c) la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; d) ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească definitivă; e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei ...

continuare →

Suspendarea contractului individual de muncă

Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni, conform art. 49, Codul Muncii: - de drept; - prin acordul părţilor; - prin actul unilateral al uneia dintre părţi. Efectele suspendării Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect: - suspendarea prestării muncii de către salariat; - suspendarea plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator. În cazul suspendării contractului individual de muncă se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepţia situaţiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept. Pe durata suspendării pot continua să existe şi alte drepturi şi obligaţii ale părţilor dacă acestea sunt prevăzute prin: - legi speciale; - contractul colectiv de muncă aplicabil; - contractele individuale de muncă sau prin regulamente interne. În cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării, acesta nu va beneficia de niciun drept ...

continuare →