26 Iunie, 2019

Categorie : HR & Muncă

Reglementările ale Codului muncii privind salarizarea

Legea nr. 40/2011, prin care a fost modificată şi completată Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii a afectat şi prevederile referitoare la salarizare, fapt pentru care, în cele ce urmează facem trimiterile de rigoare. Legea nr. 40/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 225 din 31 martie şi a intrat în vigoare la 30 aprilie 2011. Titlul IV al Codului muncii, cuprinzând reglementările referitoare la salarizare prevede, în capitolul destinat dispoziţiilor generale, că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, plata salariilor trebuind să fie făcută înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor. ● Prin completările aduse de Legea nr. 40/2011, în articolul 157 un prim alineat se referă la nivelurile salariale minime care se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile. ● Salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat, în timp ce, în forma anterioară, Codul muncii prevedea că “salariile se stabilesc ...

continuare →

Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor

Prezentăm aceste precizări din Codul muncii (adoptat prin Legea nr.53/2003, cu modificările şi completările ulterioare), astfel cum acest act normativ a fost recent modificat şi completat Legea nr. 40/2011, în vigoare de la 30 aprilie a.c. ■ Concediul de odihnă.Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. Acest drept nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. Potrivit modificărilor la Cod aduse prin Legea  nr.40/2011, durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile, şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual. ● Concediul de odihnă ...

continuare →

Codul muncii despre repausuri periodice

Legea nr.53/2003 prin care s-a aprobat Codul muncii, astfel cum a fost modificată şi completată, ultima dată, prin Legea nr. 40/2011 (în vigoare de la 30 aprilie a.c.) dedică un capitol aparte repausurilor periodice. Potrivit art. 1291, perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă. ■ Pauza de masă şi repausul zilnic În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate. Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu ...

continuare →

Timpul de muncă şi timpul de odihnă

Din modificările aduse Codului muncii prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003, atragem atenţia, în materialul de faţă, asupra prevederilor referitoare la timpul de muncă şi timpul de odihnă, cu menţionarea elementelor de noutate aduse de actul normativ de modificare, în vigoare de la 30 aprilie a.c. ■ Durata timpului de muncă Codul muncii defineşte timpul de muncă drept orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. Repartizarea ...

continuare →

Regimul muncii cu zilieri

Parlamentul a aprobat Legea nr.52/2011, publicată în Monitorul oficial nr. 276 din 20 aprilie 2011, privind exercitarea unor activităţi cu caracer ocazional desfăşurate de zilieri. Legea reglementează modul în care zilierii pot executa activităţi cu caracter ocazional, prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare. În înţelesul legii, zilierul este persoana, cetăţean român sau străin, ce are capacitate de muncă şi care desfăşoară activităţi necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar. Legea prevede că durata activităţii ocazionale care poate fi exercitată cel puţin o zi, corespunzător cu 8 ore de muncă, fără a depăşi 12 ore, respectiv 6 ore pentru lucrătorii minori care au capacitate de muncă. Chiar dacă părţile convin un număr mai mic de ore de activitate, plata zilierului se va face pentru echivalentul a cel puţin 8 ore de muncă. Nicio persoană nu poate fi angajată zilier dacă nu ...

continuare →

Contractul de muncă şi protecţia angajatului

În cazul în care un angajat îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre, pentru soluţionarea unui litigiu privind un contract de muncă se aplică legea ţării în care acesta îşi exercită cea mai importantă parte a obligaţiilor profesionale. În susţinerea acestui principiu, în cauza C-29/10 Heiko Koelzsch vs. statul Luxemburg, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene  a avut în vedere obiectivul de a se asigura o protecţie adecvată angajatului în calitate de parte contractantă aflată în poziţia cea mai defavorizată. Convenţia de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale în materie civilă şi comercială prevede că, în principiu, contractul de muncă este guvernat de legea aleasă de părţi. Totuşi, această alegere nu poate avea ca rezultat privarea angajatului de protecţia minimă care îi este asigurată prin normele imperative ale legii care ar fi fost aplicabilă în absenţa alegerii (articolul 6). Astfel, în cazul în care părţile nu au ales ...

continuare →

Contractul individual de muncă cu timp parţial

După modificarea Codului muncii, prin Legea nr.40/2011, în vigoare de la 30 aprilie a.c., ne-am propus să prezentăm principalele noutăţi introduse prin acest act normativ, urmărind temele de interes direct pentru angajaţi şi angajatori. În materialul de faţă ne ocupăm de contractul individual de muncă. Legea nr. 40/2011 a fost publicată în Monitorul oficial nr.225 din 30 martie 2011. Potrivit Codului muncii, este considerat salariat cu fracţiune de normă salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil. Prin modificările aduse de OUG nr.55/2006, aprobată de Parlament prin legea nr. 94/2007, angajatorul poate încadra salariaţi cu fracţiune de normă prin contracte individuale de muncă pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, denumite contracte individuale de muncă cu timp parţial. Contractul individual de muncă cu timp parţial se încheie numai ...

continuare →