25 Iunie, 2019

Categorie : HR & Muncă

Servicii de prevenire şi protecţie

Organizarea activităţilor de prevenire şi protecţie este realizată de către angajator, în următoarele moduri: a) prin asumarea de către angajator a atribuţiilor pentru realizarea măsurilor prevăzute de lege; b) prin desemnarea unuia sau mai multor lucrători pentru a se ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie; c) prin înfiinţarea unuia sau mai multor servicii interne de prevenire şi protecţie; d) prin apelarea la servicii externe de prevenire şi protecţie. Legea nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, cu modificările și completările ulterioare, prevede obligații ale angajatorului referitoare la servicii de protecție și prevenire. Angajatorul desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate (art. 8). De asemenea, angajatorul va stabili numărul de lucrători desemnaţi în funcţie de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de ...

continuare →

Protecţia salariaţilor prin servicii medicale

Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, stabilește că angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a muncii (art. 186-191). Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronală. Durata muncii prestate de medicul de medicină a muncii se calculează în funcţie de numărul de salariaţi ai angajatorului, potrivit legii. Medicul de medicină a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de muncă încheiat cu un angajator sau cu o asociaţie patronală. Medicul de medicină a muncii este independent în exercitarea profesiei sale. Sarcinile principale ale medicului de medicină a muncii constau în: a) prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale; b) supravegherea efectivă a condiţiilor de igienă şi sănătate în muncă; c) asigurarea controlului medical al salariaţilor atât la angajarea în muncă, cât ...

continuare →

Cât este taxa pentru acreditarea furnizorilor de servicii privind forţa de muncă, pentru anul 2012?

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a stabilit cuantumul taxei pentru acreditarea furnizorilor de servicii specializate pentru stimularea ocupării forţei de muncă pentru anul 2012, care este în valoare de 357,13 lei. Taxa se achită pentru fiecare serviciu prestat, iar sumele încasate din aceasta se fac venit la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă va duce la îndeplinire aceste prevederi, care se găsesc în ordinul emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, nr. 805/2012. Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial 502 din 23 iulie 2012. ...

continuare →

Formarea profesională a salariaţilor

Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale: a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă; b) obţinerea unei calificări profesionale; c) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază; d) reconversia profesională determinată de restructurări socio-economice; e) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale; f) prevenirea riscului şomajului; g) promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale. Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale. Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme (art. 193, Codul Muncii): a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate; b) stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă; c) stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate; d) ...

continuare →

Drepturile salariaţilor în caz de fuziune sau divizare a firmei

Tema pe care o punem în discuţie priveşte protejarea drepturilor salariaţilor – salarii şi alte drepturi decurgând din contractul individual de muncă, în caz de modificare a structurii organizaţiei prin fuziune sau divizare. Mai concret, cine răspunde pentru creanţele salariaţilor şi ce drept de opoziţie au la îndemână aceştia din urmă. Reglementări generale referitoare la fuziune şi/sau divizare Sediul materiei este dat de dispoziţiile art. 243 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Capitolul special care tratează despre fuziunea şi divizarea societăţilor a fost modificat, recent, prin Ordonanţa guvernului nr. 2/2012 pentru a se pune de acord cu prevederile Directivei 2009/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 septembrie 2009 de modificare a directivelor 77/91/CEE, 78/855/CEE şi 82/891/CEE ale Consiliului şi a Directivei 2005/56/CE în ceea ce priveşte obligaţiile de raportare şi întocmire a documentaţiei necesare în cazul fuziunilor şi divizărilor reduce formalităţile aplicabile operaţiunilor de fuziune şi divizare ...

continuare →

Contracte speciale de formare profesională

Sunt considerate contracte speciale de formare profesională următoarele contracte: 1. contractul de calificare profesională 2. contractul de adaptare profesională Contractul de calificare profesională Contractul de calificare profesională este cel în baza căruia salariatul se obligă să urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calificări profesionale (art. 202, Codul Muncii). Pot încheia contracte de calificare profesională salariaţii cu vârsta minimă de 16 ani împliniţi, care nu au dobândit o calificare sau au dobândit o calificare ce nu le permite menţinerea locului de muncă la acel angajator. Contractul de calificare profesională se încheie pentru o durată cuprinsă între 6 luni şi 2 ani. Pot încheia contracte de calificare profesională numai angajatorii autorizaţi în acest sens de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (art. 203). Procedura de autorizare, precum şi modul de atestare a calificării profesionale se stabilesc prin lege specială. Contractul ...

continuare →

Concediul legal anual şi concediul medical

“Un lucrător a cărui incapacitate de muncă a survenit în timpul concediului său anual plătit are dreptul de a recupera ulterior perioada de concediu cu o durată echivalentă aceleia a concediului său medical. Acest drept este acordat independent de momentul la care a survenit incapacitatea de muncă”. Astfel s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene – în cauza C-78/11 -  ca răspuns la o întrebare preliminară formulată de instanţele spaniole. În extrasul de presă privind această hotărâre, se arată că Directiva privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru recunoaşte oricărui lucrător dreptul la concediu anual. Referirea priveşte Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 3). Dreptul la concediu anual rezultă din articolul 7 alineatul (1) din această directivă. În Spania, perioadele de concediu trebuie stabilite ...

continuare →