13 Decembrie, 2018

Categorie : HR & Muncă

Sănătatea şi securitatea în muncă

Prezentăm reglementările referitoare la obligaţiile angajatorului şi ale angajaţilor privind sănătatea şi securitatea în muncă, astfel cum se regăsesc în Titlul V din Codul muncii recent modificat şi completat prin Legea nr. 40/2011, publicată în M.Of. nr. 225 din 31 martie şi intrată în vigoare la 30 aprilie a.c. Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă. Faptul că, pentru îndeplinirea acestor obligaţii, angajatorul apelează la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonerează de răspundere în acest domeniu. Pe de altă parte, obligaţiile salariaţilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu pot aduce atingere responsabilităţii angajatorului. În prevederile cu caracter general din Codul muncii se precizează, de asemenea, că măsurile privind securitatea şi sănătatea în muncă nu pot să determine, în nici un caz, obligaţii financiare pentru salariaţi. ● În cadrul propriilor responsabilităţi, angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru ...

continuare →

Indemnizaţii în valută pentru personalul trimis temporar în străinătate

In urma materialului prezentat, recent, despre Decizia ICCJ nr.1/2011 (publicată în M.Of.nr.335/2011) privind recursul în interesul legii pe interpretarea reglementărilor în materie de diurnă în străinătate, reluăm, în cele ce urmează, precizările din HG nr. 518/1995 privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar. Reamintim că H.G. nr. 518/1995, cu modificările şi completările ulterioare (publicată în M.Of. nr.154/1995) se referă, în principal, la ministere, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi alte instituţii publice. Prevederile hotărârii se aplică şi personalului din regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, care se deplasează temporar în străinătate pentru aducerea la îndeplinire a acţiunilor menţionate în actul normativ. Totodată, se recomandă agenţilor economici, alţii decât cei menţionaţi anterior, precum şi fundaţiilor, asociaţiilor şi altora asemenea, să aplice în mod corespunzător prevederile acestei hotărâri. Indemnizaţiile în valută se ...

continuare →

Diurna pentru personalul român trimis în străinătate

Prezentarea acestei teme este prilejuită de o recentă decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, pe fond, pune în discuţie aplicarea, în virtutea prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel naţional, în cazul personalului trimis în străinătate de către societăţile comerciale cu capital privat a dispoziţiilor referitoare la nivelul diurnei. ■ Actul normativ la care se face trimitere în cuprinsul deciziei ICCJ este Hotărârârea Guvernului nr. 518/1995 (cu modificările şi completările ulterioare) privind unele drepturi şi obligaţii ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar. ● Hotărârea stabileşte: - tipurile de misiuni temporare cărora li se aplică prevederile; - obligaţiile ministerelor, ale celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, precum şi alte instituţii publice, care trimit personal în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar; - drepturile care se acordă personalului trimis în străinătate în condiţiile hotărârii de guvern, respectiv o indemnizaţie ...

continuare →

Reglementările ale Codului muncii privind salarizarea

Legea nr. 40/2011, prin care a fost modificată şi completată Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii a afectat şi prevederile referitoare la salarizare, fapt pentru care, în cele ce urmează facem trimiterile de rigoare. Legea nr. 40/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 225 din 31 martie şi a intrat în vigoare la 30 aprilie 2011. Titlul IV al Codului muncii, cuprinzând reglementările referitoare la salarizare prevede, în capitolul destinat dispoziţiilor generale, că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, plata salariilor trebuind să fie făcută înaintea oricăror alte obligaţii băneşti ale angajatorilor. ● Prin completările aduse de Legea nr. 40/2011, în articolul 157 un prim alineat se referă la nivelurile salariale minime care se stabilesc prin contractele colective de muncă aplicabile. ● Salariul individual se stabileşte prin negocieri individuale între angajator şi salariat, în timp ce, în forma anterioară, Codul muncii prevedea că “salariile se stabilesc ...

continuare →

Concediul de odihnă anual şi alte concedii ale salariaţilor

Prezentăm aceste precizări din Codul muncii (adoptat prin Legea nr.53/2003, cu modificările şi completările ulterioare), astfel cum acest act normativ a fost recent modificat şi completat Legea nr. 40/2011, în vigoare de la 30 aprilie a.c. ■ Concediul de odihnă.Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor. Acest drept nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. Durata minimă a concediului de odihnă anual este de 20 de zile lucrătoare. Potrivit modificărilor la Cod aduse prin Legea  nr.40/2011, durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabileşte în contractul individual de muncă, cu respectarea legii şi a contractelor colective aplicabile, şi se acordă proporţional cu activitatea prestată într-un an calendaristic. Sărbătorile legale în care nu se lucrează, precum şi zilele libere plătite stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihnă anual. ● Concediul de odihnă ...

continuare →

Codul muncii despre repausuri periodice

Legea nr.53/2003 prin care s-a aprobat Codul muncii, astfel cum a fost modificată şi completată, ultima dată, prin Legea nr. 40/2011 (în vigoare de la 30 aprilie a.c.) dedică un capitol aparte repausurilor periodice. Potrivit art. 1291, perioada de repaus reprezintă orice perioadă care nu este timp de muncă. ■ Pauza de masă şi repausul zilnic În cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariaţii au dreptul la pauză de masă şi la alte pauze, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern. Tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate. Pauzele, cu excepţia dispoziţiilor contrare din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din regulamentul intern, nu ...

continuare →

Timpul de muncă şi timpul de odihnă

Din modificările aduse Codului muncii prin Legea nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003, atragem atenţia, în materialul de faţă, asupra prevederilor referitoare la timpul de muncă şi timpul de odihnă, cu menţionarea elementelor de noutate aduse de actul normativ de modificare, în vigoare de la 30 aprilie a.c. ■ Durata timpului de muncă Codul muncii defineşte timpul de muncă drept orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil şi/sau ale legislaţiei în vigoare. Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă, durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani, durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână. Repartizarea ...

continuare →