26 Septembrie, 2017

Când nu există consimțământul salariatului se poate modifica locul și felul muncii ca o măsură de protecție?

Prin contestația formulată de contestatoarea A.M. în contradictoriu cu intimata SC F. SRL s-a solicitat ca instanța de judecată să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 56/14.01.2009, să se dispună reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei, să fie obligată intimata la plata față de contestatoare a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate, cât și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 14.01.2009 și până la data reintegrării efective, acordarea contestatoarei a daunelor morale și  obligarea intimatei la cheltuielile de judecată ocazionate de acest litigiu.
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a solicitat incuviințarea probei cu înscrisuri.
 
Ce apărări concrete a formulat intimata în cauză?
Intimata a formulat întâmpinare ce a fost depusă la dosarul cauzei prin care aceasta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Intimata a arătat în întâmpinare că decizia nr. 56/14.01.2009 a fost emisă ca o măsură de protecție a salariatei, deoarece nu a operat o modificare temporară a locului și felului muncii, ci o modificare unilaterală atât a drepturilor salariale, cât și a locului și felului muncii.
 
Ce a decis instanţa de judecată în cazul mai sus menţionat și cum a argumentat instanța hotărârea respectivă?
Prin sentința civilă nr.2373/20.03.2009, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte contestația formulată de contestatoarea A.M. în contradictoriu cu intimata SC F. SRL, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.56/14.01.2009: s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei; a fost obligată intimata la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate, cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 14.01.2009 și până la data reintegrării efective, față de contestatoare; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea contestatoarei de acordare a daunelor morale și a fost obligată intimata la plata a 3000 lei cheltuieli de judecată față de contestatoare.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:
  • Prin decizia nr.56/2009 s-a dispus, începând cu data de 14.01.2009, modificarea locului și felului muncii fără consimțământul contestatoarei din funcția de inspector resurse umane în funcția de operator dispecer.
  • Din cuprinsul deciziei nu rezultă că angajatorul a modificat temporar locul și felul muncii fără consimțământul salariatei.
  • S-a reținut totodată că prin art.2 din decizia 56/2009 angajatorul a modificat drepturile salariale ale contestatoarei de la suma de 2377 Iei pe lună la suma de 760 Iei pe lună. S-a statuat în consecință că prin această modificare a drepturilor salariale angajatorul a încălcat prevederile art.41 din Codul Muncii întrucât a dispus o modificare a elementului salariu fără acordul salariatei.
  • S-a conchis astfel că, angajatorul a emis decizia cu nerespectarea prevederilor art.41[1] și art.48[2] din Codul Muncii.
  • S-a înlaturat susținerea angajatorului din întâmpinare în sensul că decizia a fost emisă ca o măsură de protecție a salariatei, deoarece nu a operat o modificare temporară a locului și felului muncii, ci o modificare unilaterală atât a drepturilor salariale, cât și a locului și felului muncii.
  • Drept urmare, Tribunalul Bucuresti a constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 56 din 14.01.2009.
Capetele de cerere accesorii nu au fost admise în raport de prevederile art.78 Codul Muncii și soluția adoptată de instanță asupra primului capat din cererea de chemare în judecată.

Astfel s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate, reactualizate cât și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 14.01.2009 și până la data reintegrării efective.

S-a apreciat că prin probele administrate în cauză, contestatoarea nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit prin fapta ilicită a angajatorului de a-i schimba locul, felul muncii și drepturile salariale.
 
Dacă hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către intimată şi, în caz afirmativ, hotărârea a fost confirmată sau infirmată de instanţa superioară? Cum a argumentat instanța superioară hotărârea respectivă?
Da, sentinţa instanţei de fond a fost atacată cu recurs de către  intimată, iar curtea de apel a reţinut că acesta este neîntemeiat, drept pentru care l-a respins, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă instanţa superioară a avut în vedere următoarele considerente:
  • (…) prima instanta a realizat o interpretare corectă a actului juridic dedus judecății, respectiv a deciziei contestate cât și a normelor de drept material incidente în cauză.
  • Prin decizia contestată s-a dispus încadrarea contestatoarei într-o funcție inferioară ca salarizare, ca pregătire profesională (din cea de inspector resurse umane, în cea de operator dispecer), concretizând în fapt cum legal a apreciat Tribunalul București o măsură de modificare unilaterală a contractului de muncă al acesteia, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esențiale: funcția (postul și felul muncii) și salariul, în condițiile în care în cauză nu este incidentă niciuna dintre situațiile de excepție care să permită angajatorului să modifice unilateral contractul de muncă conform art.48 Codul muncii.
  • Ori, în speță nu se regăsește așa cum s-a arătat niciuna dintre situațiile prevăzute de textul legal menționat, întrucât în ipoteza art.48 Codul muncii stipulat ca temei al deciziei contestate, măsura modificării unilaterale a contractului individual de muncă are caracter temporar. În cauză, însă măsura dispusă are caracter permanent și putea fi dispusă numai cu acordul părților, acord inexistent în cazul salariatei, contestatoare în prezenta cauză.
  • De altfel, diminuarea capacității de muncă a salariatului poate justifica modificare temporară a contractului individual de muncă de către angajator ca măsură de protecție a primului, în sensul schimbării într-o funcție conformă stării sale de sănătate. Această ipoteză, nu se regăsește de asemenea în speța dedusă judecății, întrucât este evident că angajatorul nu a modificat contractul de muncă al intimatei ca o măsură de protecție socială a acesteia, dată fiind starea de graviditate în care se afla salariata, întrucât nu avea  cunoștință de această stare, cum însăși recurenta invocă în calea de atac promovată, pretinzând și încălcarea dispozițiilor art.3 alin.1 și 2 din Ordonanta nr.96/2003 de către contestatoare prin lipsa informării scrise a angajatorului despre starea de graviditate, atestată prin document medical al medicului de familie.
  • Decizia contestată nu cuprinde nicio motivație în fapt, iar motivarea în drept menționată nu poate fi încadrată în nici una dintre măsurile prevăzute de Codul muncii ca justificând modificarea unilaterală a contractului individual de muncă.
  • Angajatorul nu putea modifica felul muncii și salariul angajatei nici în situația necorespunderii profesionale (având în vedere că prin motivele de recurs se invocă și anumite deficiențe în activitatea profesională a contestatoarei), întrucât și în acest caz modificarea locului de muncă este posibilă numai cu consimțământul expres al salariatului cu privire la acceptarea noului loc de muncă propus (art.64 alin.3 Codul muncii).
  • Nu pot fi primite nici criticile recurentei referitoare la modul de soluționare a capătului de cerere privind daunele morale solicitate, întrucât prima instanță a respins acest capat de cerere, cu motivația neîntrunirii condițiilor impuse de prevederile art.269 din Codul muncii.
 
Extras din Decizia nr. 7323/R/10.12.2009 , Curtea de Apel București


Art.41  din Codul Muncii:
(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.

(2) Cu titlu de excepție, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:

  • a) durata contractului;
  • b) locul muncii;
  • c) felul muncii;
  • d) condițiile de muncă;
  • e) salariul;
  • f) timpul de muncă și timpul de odihnă.

Art.48  din Codul Muncii: Angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.

Ai nevoie de Codul Muncii? Îl poți obține în varianta actualizată, în format .PDF sau MOBI apăsând AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu