Camere de închiriat pentru turişti: cum se face impozitarea?

Reglementarea este dată prin dispoziţiile din Codul fiscal privind stabilirea impozitului pe venitul determinat pe baza normei anuale de venit, precum şi în acte normative de aplicare.

Pentru început, două precizări. Mai întâi, aceea că aceste reguli au fost introduse în Codul fiscal prin Ordonanţă de urgenţă nr. 125/2011, dispoziţiile fiind aplicabile începând cu 30.12.2011. În ce priveşte persoanele vizate, art. 62¹ din Codul fiscal precizează că datorează un impozit pe venitul stabilit ca normă anuală de venit contribuabilii care realizează venituri din închirierea în scop turistic a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare cuprinsă între una şi 5 camere inclusiv.

Norma anuală de venit corespunzătoare unei camere de închiriat se determină de direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, după caz, pe baza criteriilor stabilite prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului care răspunde turism.

Propunerile privind nivelul normelor anuale de venit se transmit anual de către ministerul care răspunde de activitatea în turism – în prezent Ministerul Economiei –, în cursul trimestrului IV, dar nu mai târziu de data de 30 noiembrie a anului anterior celui în care urmează a se aplica normele anuale de venit, Ministerului Finanţelor Publice.

Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, după caz, publică normele anuale de venit, în cursul trimestrului IV al anului anterior celui în care urmează a se aplica.

Contribuabilii care se încadrează în acest regim au obligaţia să depună la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 31 ianuarie inclusiv, declaraţia privind venitul estimat/norma de venit pentru anul în curs.

În cazul în care contribuabilii încep să realizeze în cursul anului, după data de 31 ianuarie inclusiv, venituri din închirierea camerelor situate în locuinţe proprietate personală, având o capacitate de cazare în scop turistic cuprinsă între una şi 5 camere inclusiv, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului aceştia au obligaţia completării şi depunerii declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit pentru anul fiscal în curs.

Pe baza declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit, administraţia financiară stabileşte impozitul anual datorat şi emite decizia de impunere.

Impozitul anual datorat se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra normei anuale de venit, impozitul fiind final. Impozitul anual datorat se virează integral la bugetul de stat.

Plata impozitului se efectuează în cursul anului către bugetul de stat, în contul impozitului anual datorat, în două rate egale, astfel: 50% din impozit până la data de 25 iulie inclusiv şi 50% din impozit până la data 25 noiembrie inclusiv. Pentru declaraţiile privind venitul estimat/norma de venit depuse în luna noiembrie sau decembrie, impozitul anual datorat se stabileşte prin decizie de impunere anuală, pe baza declaraţiei privind venitul estimat/norma de venit şi se plăteşte în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

În aplicarea acestor dispoziţii din Codul fiscal, este în vigoare Ordinul nr. 22/28/2012 al ministrului dezvoltării regionale şi turismului şi al ministrului finanţelor publice, actul fiind publicat în Monitorul oficial nr. 22 din 11 ianuarie 2012.

Ordinul comun priveşte criteriile de stabilire a normei anuale de venit corespunzătoare unei camere de închiriat în scop turistic situate în locuinţa proprietate personală, deci spaţii altele decât cele care constituie structuri de primire turistică, potrivit legislaţiei specifice, şi care spaţii reprezintă oferirea posibilităţii de şedere pentru o perioadă de minimum 24 de ore şi maximum 30 de zile într-un an calendaristic oricărei persoane care călătoreşte în scop turistic în afara mediului său obişnuit de viaţă.

Normele anuale de venit stabilite pe categorii de localităţi, în funcţie de amplasamentul locuinţei, sunt ajustate cu coeficienţii de corecţie, corespunzător următoarelor criterii:

– posibilităţile de acces la resursele turistice ale persoanelor care călătoresc în scop turistic: numai cu mijloace proprii de transport, existenţa mijloacelor de transport în comun, rutiere şi feroviare etc.;

– situarea locuinţei în mediul urban sau rural;

– materialele de construcţii din care sunt construite clădirile în care sunt situate camerele: beton, cărămidă, lemn etc.;

– dotarea camerelor cu instalaţii de apă, de canalizare, electrice şi de încălzire, proprii sau comune;

– există echiparea sanitară destinată turiştilor pusă în exclusivitate la dispoziţia acestora sau nu, după caz;

– suprafaţa camerei închiriate în scop turistic;

– numărul maxim de locuri de cazare dintr-o cameră.

Normele anuale de venit ajustate cu coeficienţii de corecţie nu pot să difere cu mai mult de 30% de nivelul normelor anuale generale, transmise de ministerul tutelar.

Categoriile de localităţi în care sunt amplasate locuinţele proprietate personală sunt diferenţiate potrivit legislaţiei în materie astfel:

– staţiuni turistice de interes naţional, cu excepţia celor de pe litoralul Mării Negre;

– staţiuni turistice de interes local, cu excepţia celor de pe litoralul Mării Negre;

– staţiuni balneare, climatice şi balneoclimaterice, cu excepţia celor de pe litoralul Mării Negre;

– localităţi din Delta Dunării şi de pe litoralul Mării Negre;

– alte localităţi.

Contribuabilii au obligaţia să completeze fişa capacităţii de cazare cu informaţiile necesare, în vederea stabilirii de către organul fiscal competent a impozitului anual datorat. Fişa capacităţii de cazare reprezintă formular tipizat şi constituie anexă la declaraţia privind venitul estimat/norma de venit.

Norma anuală de venit se reduce proporţional astfel încât să reflecte perioada din anul calendaristic pe parcursul căreia închirierea a fost efectuată, ţinând cont de data la care au intervenit situaţii precum:

– începerea realizării de venituri din închirierea în scop turistic;

– încetarea realizării de venituri din închirierea în scop turistic;

– întreruperile temporare datorate unor accidente, spitalizării şi altor cauze obiective, inclusiv cele de forţă majoră, dovedite cu documente justificative.

În cazul încetării sau întreruperii temporare în cursul anului, contribuabilul va notifica evenimentul organului fiscal competent în termen de 15 zile de la data producerii acestuia, în vederea recalculării plăţilor stabilite în contul impozitului anual datorat.