Nou scut legislativ pentru oțelul european

Uniunea Europeană își ridică un nou scut în fața dezechilibrelor comerciale globale.

Potrivit  unui comunicat din 8 iunie 2026, Consiliul UE a adoptat un regulament strategic menit să protejeze piața europeană a oțelului, în linie cu Planul de acțiune pentru oțel și metale din 2025. Noua legislație este gândită să oprească valul de importuri ieftine provocate de producția excesivă de pe piața mondială și va lua locul actualului sistem de protecție, care își pierde valabilitatea la 30 iunie 2026.

Oțelul - sub asediul dezechilibrelor globale

Oțelul rămâne, potrivit comunicatului Consiliului UE, coloana vertebrală a economiei europene, fiind un material indispensabil atât pentru securitatea economică și industriile strategice, inclusiv cea de apărare, cât și pentru tranziția ecologică.

Cu aproximativ 300.000 de angajați direcți, industria siderurgică din UE este al treilea cel mai mare producător la nivel mondial.

Cu toate acestea, sectorul se află sub o presiune fără precedent. Datele din comunicatul Consiliului UE arată că supracapacitatea globală a atins niveluri nesustenabile, fiind preconizată să urce la o cifră alarmantă de 721 de milioane de tone până în 2027 – volum ce depășește de peste cinci ori consumul anual al întregii Uniuni Europene. În contextul în care alte piețe globale au impus măsuri comerciale restrictive, piața comună europeană a devenit principala destinație pentru excesul mondial de oțel. Consecințele au fost severe: o prăbușire a ratei de utilizare a capacității de producție europene la doar 67% în 2024, costuri de fabricație ridicate și o pierdere cumulată de 100.000 de locuri de muncă și 65 de milioane de tone de capacitate de producție din 2007 până în prezent. Mai mult, aceste presiuni amenințau capacitatea industriei de a susține financiar eforturile vitale de decarbonizare.

Mecanismele noului pachet juridic: Contigente revizuite și trasabilitate strictă

Pentru a restabili echilibrul și a asigura o concurență loială, noul regulament introduce instrumente comerciale recalibrate și mecanisme de control mult mai riguroase:

Sistem revizuit de contingente tarifare (CT)

Noul regulament introduce un sistem revizuit de contingente tarifare (TRQ) care diminuează drastic volumele de oțel permise la import fără taxe, reducând plafonul anual global de la aproximativ 33 de milioane de tone la doar 18.345.922 de tone (o scădere de 47%). Pentru a minimiza riscul de deturnare a comerțului și a bloca afluxul de oțel ieftin, legislația majorează concomitent taxele aplicabile volumelor care depășesc aceste limite: tariful vamal în afara cotelor este ridicat la 50% (față de pragul anterior de 25%). Această suprataxă se aplică automat la nivel centralizat de către Comisia Europeană în secunda în care cotele trimestriale, monitorizate în timp real și împărțite strict pe 30 de categorii specifice de produse, sunt complet epuizate.

Flexibilitate operațională

Deși normele sunt mai stricte, legiuitorul a prevăzut mecanisme care permit reportarea contingentelor neutilizate de la un trimestru la altul în cadrul aceluiași an calendaristic. Această concesie vizează menținerea unei aprovizionări optime pentru industriile din aval (care folosesc oțelul ca materie primă) și respectarea obligațiilor asumate de UE în cadrul comerțului internațional.

Carry-over:  Dacă o țară exportatoare sau grupul de țări din cota globală reziduală nu epuizează volumul alocat pentru un trimestru, restul de tone este transferat electronic de către DG TAXUD în trimestrul următor.

Termen de expirare anual: Toate cantitățile reportate se resetează și expiră definitiv la sfârșitul anului calendaristic, fiind interzisă transferarea stocurilor de cote de la un an la altul.

Regula plafonării (Anti-surge): Pentru a preveni destabilizarea pieței prin acumularea excesivă de cote reportate, regulamentul introduce o clauză de salvgardare. Utilizarea volumelor transferate dintr-un trimestru anterior este adesea plafonată în noul trimestru la maximum 10% sau 15% din volumul de bază alocat acelei categorii, restul oțelului fiind supus taxei de 50% dacă se înregistrează un aflux brusc de importuri.

Excepția din Trimestrul 4: Mecanismul de reportare este complet blocat în ultimul trimestru al perioadei de reglementare, tocmai pentru a împiedica importatorii să facă stocuri masive scutite de taxe la final de an.

Principiul "Melt and Pour"

Principiul „Melt and Pour” (clauza de trasabilitate „topire și turnare”) reprezintă o inovație juridică majoră în noul regulament UE, care obligă importatorii să identifice și să dovedească prin documente țara în care oțelul a fost topit și turnat pentru prima dată în formă solidă. Acest nivel sporit de transparență blochează practicile de eludare prin care oțelul originar din țări vizate de sancțiuni sau restricții masive (precum Rusia sau China) era procesat sumar ori laminat în state terțe intermediare pentru a i se masca proveniența reală și a fenta taxele. 

Sfera de aplicare globală: Obligația se aplică tuturor importurilor de oțel din afara Uniunii Europene. Statele din Spațiul Economic European (Islanda, Liechtenstein, Norvegia) sunt scutite de plata suprataxei de 50%, dar au obligația tehnică de a respecta regulile de raportare „Melt and Pour”.

Calendarul de implementare: Deși regulamentul general de reducere a cotelor intră în vigoare la 1 iulie 2026, Comisia Europeană a lansat o consultare publică țintită (până pe 2 iulie) pentru a stabili formatul exact al dovezilor solicitate. Normele tehnice finale vor fi adoptate prin Act de Punere în Aplicare până la 31 august 2026, clauza devenind obligatorie la controlul vamal din 1 octombrie 2026.

Rigurozitate documentară: Importatorii vor fi obligați să prezinte certificate de fabrică (Mill Certificates) detaliate până la nivel de șarjă de producție. Orice neconcordanță sau lipsă a trasabilității de la cuptorul de topire inițial duce la respingerea automată a declarării în cadrul contingentului gratuit și aplicarea tarifului penalizator de 50%.

Mecanism de revizuire dinamică

Comisia Europeană primește prerogative consolidate de a evalua periodic eficacitatea măsurilor și de a propune ajustări rapide în funcție de evoluția piețelor internaționale.

Referitor la acest pachet de măsuri, Michael Damianos, Ministrul Energiei, Comerțului și Industriei al Republicii Cipru, a subliniat imperativul noii abordări:

Oțelul este indispensabil pentru baza industrială a Europei, pentru tranziția sa verde și pentru securitatea sa. Prin adoptarea de astăzi, UE pune în aplicare un cadru mai solid pentru a răspunde distorsiunilor pieței globale, a proteja concurența loială și a oferi o mai mare certitudine atât producătorilor de oțel, cât și industriilor din aval.

Decuplarea de Rusia și pașii următori

Pe lângă instrumentele pur comerciale, noul cadru are și o profundă valență geopolitică. Printr-o declarație comună care însoțește regulamentul, Consiliul, Parlamentul European și Comisia și-au reafirmat angajamentul de a elimina dependențele economice față de Federația Rusă. Documentul subliniază necesitatea diversificării surselor de aprovizionare și eliminarea treptată, dar fermă, a produselor siderurgice rusești de pe piața unică.

Din perspectivă procedurală, textul legislativ urmează să fie publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, dispozițiile sale devenind aplicabile începând cu 1 iulie 2026. Această tranziție rapidă asigură continuitatea protecției juridice a pieței după expirarea vechiului regim de salvgardare la finalul lunii iunie, marcând trecerea Uniunii Europene către o doctrină comercială mult mai protectivă cu propriile interese industriale.

Arhitectura Juridică și Calendarul Tehnic de Tranziție

Noul regulament al Parlamentului și Consiliului se va aplică, în principal, de la 1 iulie 2026 (art. 14). 

Actualul sistem de protecție a pieței oțelului este bazat pe Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/159 al Comisiei, care instituie măsuri de salvgardare (contingente tarifare + taxă de 25% pentru importurile peste cote), regulament care expiră la 30 iunie 2026.

Noul regulament, modifică, de asemenea, şi Regulamentul (UE) 2020/2170 (art. 13), în ceea ce privește tratamentul anumitor bunuri originare din Regatul Unit aduse în Irlanda de Nord.

În esență, regulamentul cuprinde următoarele:

1. Temei și competență: Se întemeiază pe articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, adică pe politica comercială comună, domeniu de competență exclusivă a Uniunii. A fost adoptat prin procedura legislativă ordinară (propunere a Comisiei, poziție a Parlamentului, decizie a Consiliului), cu respectarea pașilor formali (inclusiv transmiterea proiectului către parlamentele naționale). Din această perspectivă, competența și procedura sunt corect fundamentate.

2. Scopul regulamentului: Scopul declarat este să combată efectele negative ale supracapacității globale de producție asupra pieței oțelului din Uniune. Preambulul arată că:

• oțelul este esențial pentru competitivitatea economică, pentru industriile strategice (inclusiv apărare) și pentru tranziția către o economie cu emisii reduse;
• supracapacitatea globală a ajuns la niveluri foarte ridicate și se îndreaptă spre peste 700 de milioane de tone, de câteva ori peste consumul anual al Uniunii;
• vechiul regim de salvgardare (instituit printr-un regulament din 2019) expiră la 30 iunie 2026, iar situația de piață justifică un nou instrument, mai ferm.

3. Mecanismul principal: contingente și taxă de 50%: Regulamentul deschide, anual, contingente tarifare ale Uniunii pentru importul de produse din oțel enumerate în anexa I, pe categorii de produse. Volumul total și repartiția pe categorii sunt prevăzute în anexa II. Regula de bază este următoarea:

• importurile în limitele contingentelor beneficiază de taxele vamale obișnuite (sau de preferințele tarifare, după caz);
• importurile care depășesc contingentul sau nu se încadrează în niciun contingent sunt supuse unei taxe suplimentare de 50% din valoare. Această taxă de 50% este mult mai ridicată decât nivelul de 25% aplicat în vechiul regim și are un caracter descurajator pentru importurile peste cote.

Regulile se aplică tuturor importurilor de produse din anexa I, inclusiv celor provenite din țări cu care Uniunea are acorduri de liber schimb sau care beneficiază de preferințe autonome, cu două excepții:

• produse originare din Islanda, Liechtenstein și Norvegia;
• produse originare din țări pentru care se aplică măsuri bilaterale de salvgardare în temeiul articolului 6.

4. Gestionarea contingentelor și reportarea volumelor neutilizate: Contingentele sunt:

• deschise pe perioade anuale, de la 1 iulie până la 30 iunie anul următor;
• administrate trimestrial de Comisie și statele membre, în baza normelor vamale existente.

Pentru perioada 1 iulie 2026 – 30 iunie 2027, regulamentul prevede expres că volumele neutilizate într-un trimestru se reportează în trimestrul următor din același an de aplicare. Începând cu perioada următoare, Comisia va decide, prin acte de punere în aplicare, dacă și în ce condiții se reportează volumele neutilizate, ținând seama de:

• presiunea importurilor (de exemplu, concentrarea unui volum foarte mare de importuri fără taxe într-un trimestru);
• gradul de utilizare a contingentelor (în special dacă depășește 80%);
• eventuale probleme de aprovizionare pentru utilizatorii din aval (industrii care folosesc oțelul ca materie primă).

Acest mecanism permite o anumită flexibilitate, dar în limite controlate, pentru a evita atât blocajele de aprovizionare, cât și valurile bruște de importuri.

5. Obligația de trasabilitate „topire și turnare” (melt and pour): Regulamentul introduce o obligație nouă pentru importatori: la momentul importului, aceștia trebuie să prezinte dovezi verificabile (de exemplu, certificate de fabrică) care să arate în ce țară oțelul sau fierul a fost produs inițial în stare lichidă și apoi turnat în prima formă solidă. Aceasta este țara de „topire și turnare”. Comisia va stabili, prin acte de punere în aplicare, tipurile de dovezi acceptate, ținând cont de situația întreprinderilor mici și mijlocii și de evitarea unor sarcini administrative disproporționate. Primul astfel de act trebuie adoptat până la 31 august 2026. Obligația efectivă de prezentare a dovezilor se aplică de la 1 octombrie 2026. Scopul este să se împiedice ocolirea măsurilor prin prelucrări minime în țări terțe, care ar masca originea reală a oțelului.

6. Repartizarea contingentelor pe țări și măsuri bilaterale de salvgardare: Comisia va stabili, prin acte de punere în aplicare, cum se împart contingentele pe țări, ținând seama de:

• cotele de piață ale importurilor în 2013;
• structura importurilor pe categorii în perioada 2022–2024;
• existența și conținutul acordurilor de liber schimb;
• măsuri distorsionante adoptate de țări terțe;
• eventuale încălcări ale convențiilor Organizației Internaționale a Muncii sau ale acordurilor multilaterale de mediu;
• acorduri internaționale privind contingentele sau supracapacitatea;
• necesitatea diversificării surselor de aprovizionare;
• situația unor țări candidate la aderare aflate în situații de securitate excepționale;
• informațiile obținute prin mecanismul „topire și turnare”.

În paralel, articolul 6 permite Comisiei să adopte, prin acte de punere în aplicare, măsuri bilaterale de salvgardare pentru importurile de produse acoperite de regulament, provenite din țări cu care Uniunea are acorduri de liber schimb. Aceste măsuri trebuie să fie conforme cu acordurile respective și să țină seama de interesul Uniunii.

7. Delegarea către Comisie pentru ajustarea volumelor totale: Comisia primește împuternicirea de a adopta acte delegate prin care poate modifica volumele totale ale contingentelor, cu condiția ca acestea să rămână între 14,4 milioane de tone și 22,2 milioane de tone. La stabilirea acestor modificări, Comisia trebuie să țină seama, între altele, de:

• evoluția cererii;
• schimbările în cotele de piață ale importurilor;
• evoluția supracapacității globale;
• parcursul de decarbonizare al sectorului siderurgic din Uniune;
• măsurile adoptate de țări terțe care afectează importurile de oțel;
• eventuale probleme de disponibilitate a ofertei pentru anumite produse;
• obiectivele politicii de securitate și apărare a Uniunii;
• efectele de „excludere” nedorită în anumite contingente.

Există și o procedură de urgență, care permite intrarea în vigoare imediată a unor acte delegate, cu posibilitatea Parlamentului și Consiliului de a se opune ulterior.

8. Evaluări periodice și posibile extinderi ale domeniului de aplicare: Regulamentul obligă Comisia să efectueze, la termene precise (2026, 2027, 2028, 2029 și ulterior), evaluări privind:

• necesitatea de a include noi produse din oțel sau produse care conțin oțel;
• oportunitatea de a folosi țara de „topire și turnare” ca bază pentru accesul la contingente;
• eficacitatea generală a regulamentului, inclusiv impactul asupra industriei din amonte și din aval, asupra prețurilor și asupra parcursului de decarbonizare. Pe baza acestor evaluări, Comisia poate propune modificări legislative Parlamentului și Consiliului.

9. Modificarea unui alt regulament și intrarea în vigoare: Prin articolul 13, regulamentul modifică Regulamentul (UE) 2020/2170, care privește tratamentul anumitor bunuri originare din Regatul Unit aduse în Irlanda de Nord, pentru a le integra în noul cadru de contingente. Articolul 14 prevede că:

• regulamentul intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;
• se aplică, în principal, de la 1 iulie 2026;
• anumite dispoziții (legate de stabilirea dovezilor „topire și turnare”, de distribuirea contingentelor și de măsurile bilaterale de salvgardare) se aplică de la data intrării în vigoare;
• obligația efectivă de prezentare a dovezilor „topire și turnare” se aplică de la 1 octombrie 2026;
• folosirea informațiilor „topire și turnare” în distribuirea contingentelor se aplică de la 1 octombrie 2027.

Atenţie!  Regulament adoptat politic de Parlament și Consiliu nu este încă publicat în Jurnalul Oficial al UE. Prin urmare, nu este încă în vigoare și nu produce efecte juridice directe asupra operatorilor sau statelor membre. După publicare, va deveni  obligatoriu în întregime şi direct aplicabil în toate statele membre, inclusiv în România, fără a necesita transpunere.