24 Iunie, 2019

Baza de calcul al CASS datorate de angajatori

Prezentăm, mai jos, o argumentare pentru modificările aduse la Codul fiscal prin O.G. nr. 4/2017, legat de contractul individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, cu precizări privind mecanismul şi legalitatea acestor reglementări. 

Reamintim că, prin alin. (2) al art. 140 din Codul fiscal, în noua redactare dată prin Ordonanţa nr. 4/2017 s-a introdus o excepție la modul de determinare a bazei lunare de calcul al CASS datorate de angajatori sau persoanele asimilate acestora, în cazul în care nivelul câștigului lunar brut, realizat în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, este sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului. 

Considerentele de mai jos au fost elaborate de CCR, cu prilejul analizei unei obiecții de neconstituționalitate, în momentul în care urma să fie aprobată, prin lege, Ordonanța Guvernului nr. 4/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În acest material, din motive de spaţiu nu mai reluăm susţinerile în sprijinul obiecţiei de neconstituţionalitate, rezumându-ne la considerentele prin care CCR a respins obiecţia şi a susţinut modificările aduse de ordonanţă la Codul fiscal. (vezi Documentarul de la sfârşit) 

- Anterior modificării prin Ordonanța Guvernului nr. 4/2017, art. 140 din Codul fiscal avea următorul cuprins: “Pentru persoanele prevăzute la art. 136 lit. c), baza lunară de calcul pentru contribuția de asigurări sociale o reprezintă suma câștigurilor brute prevăzute la art. 139, realizate de persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor asupra cărora se datorează contribuția individuală”, În – Modificarea legislativă constă în aceea că este reglementată, prin alin. (2) al art. 140 din Codul fiscal, în noua redactare, o excepție de la acest mod de determinare a bazei lunare de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate de angajatori sau persoanele asimilate acestora, în cazul în care nivelul câștigului lunar brut prevăzut la art. 139 din Codul fiscal, realizat în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, este sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului. În acest caz, venitul luat în calcul la determinarea bazei lunare de calcul al contribuției de asigurări sociale este salariul minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, și nu suma câștigurilor brute.

- Pornind de la analiza Guvernului, care a relevat creșterea numărului contractelor de muncă cu timp parțial/asiguraților cu contracte de muncă cu timp parțial, s-a constatat necesitatea implementării unor măsuri în scopul descurajării angajatorilor, care în încercarea de a reduce sarcina fiscală, încheie contracte de muncă cu timp parțial în situații în care activitatea desfășurată ar presupune un program normal de muncă. În acest fel, angajatorul datorează contribuții sociale utilizând o bază de calcul diminuată față de cea reală, iar angajatului îi este afectat dreptul la pensie, dar și nivelul de trai. Totodată, printr-o astfel de practică sunt generate inechități față de angajatorii care au un comportament fiscal corect și încheie contracte individuale de muncă cu timp normal, asigurând, astfel, angajaților proprii salariul minim brut pe țară, ceea ce le asigură și prestații în sistemul de pensii”.

- În Nota de fundamentare se mai reține și că “trebuie avută în vedere necesitatea implementării unor măsuri fiscale prin care să se descurajeze munca nedeclarată și să se stimuleze încheierea de contracte de muncă cu timp normal, precum și asigurarea nivelului salariului minim pentru toți salariații, inclusiv pentru cei cu timp parțial de lucru și cei cu plata în acord, în scopul protejării acestor categorii de salariați prin prisma drepturilor de pensii și de ocrotire a sănătății în conformitate cu principiul fundamental ce stă la baza sistemului național de sănătate, acela al solidarității”.

- Din perspectiva angajaților, modificarea bazei de calcul al contribuțiilor sociale apare ca fiind de natură a le proteja interesele, în sensul de a stimula încheierea de contracte de muncă cu timp normal/de a asigura nivelul salariului minim pentru toți salariații, indiferent de tipul contractului de muncă (cu timp normal/cu timp parțial).

- Din perspectiva angajatului, măsura este menită a garanta o încadrare corectă, cât privește tipul de contract de muncă, și plata, în consecință, a unei contribuții de asigurări sociale corespunzătoare, fiind evident că nu mai există un interes al angajatorului pentru încheierea de contracte de muncă ce să permită plata unui salariu mai mic decât salariul minim brut pe țară garantat în plată.

- Persoanele fizice au în continuare posibilitatea de a se angaja prin încheierea unor contracte de muncă cu timp parțial, în condițiile prevederilor legale reglementate prin legislația muncii, respectiv prin Codul muncii, dispoziții asupra cărora nu s-a intervenit, angajatorii analizând oportunitatea încheierii unor astfel de contracte în funcție de natura activității desfășurate și de conținutul economic real al acesteia. Tot astfel, legiuitorul a avut în vedere situația specifică a unor categorii de angajați (considerate vulnerabile din punct de vedere economic și social), cărora li se aplică în continuare regula generală în privința determinării bazei de calcul al contribuției de asigurări sociale, sens în care vom detalia la următorul punct.

- Normele criticate se aplică indiferent de tipul de contract de muncă, pentru angajații care obțin venituri al căror nivel este sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată și care nu se află în categoriile identificate ca fiind “vulnerabile” de către legiuitor. Tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor, în raport cu salariații care obțin un câștig brut peste acest nivel, sub aspectul bazei de calcul al contribuțiilor de asigurări sociale, reprezintă proiecția unei măsuri de politică fiscală menită, practic, să asigure salariul minim brut pe țară garantat în plată pentru toți angajații, cu excepția celor aflați în situațiile speciale identificate expres. Astfel, tocmai pentru a nu se crea inechități, măsura nu se aplică în cazul în care angajații realizează în cursul aceleiași luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puțin egală cu salariul minim brut pe țară.

- Cât privește situațiile speciale în care se află salariații pentru care angajatorul nu este obligat la plata CAS și a CASS la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, au fost considerate vulnerabile din punct de vedere economic și social anumite categorii de persoane fizice, cum ar fi cele care în mod evident nu ar putea încheia un contract de muncă cu timp normal: elevi, studenți, persoane cu dizabilități, cu precizările făcute de legiuitor pentru fiecare categorie, ucenicii, cu aceleași precizări, și, de asemenea, pensionarii care au ca sursă de venit pensia acordată din sistemul public de pensii. Potrivit Notei de fundamentare, “măsura propusă se aplică, astfel, în mod uniform pentru situații egale fără a genera inegalități de tratament față de persoanele aflate în afara grupului vulnerabil considerat ca grup-țintă”, fiind, prin urmare, în acord cu principiul egalității în drepturi, astfel cum a fost interpretat în jurisprudența constantă a Curții și care presupune un tratament egal pentru situații care, în raport cu scopul urmărit de legiuitor, nu sunt diferite.

Pentru toate detaliile, vedeţi Decizia nr. 24/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 126 din 18 februarie 2019. 

Documentar

Ordonanța Guvernului nr. 4/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Articolul I. -

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1. Articolul 140 se modifică și va avea următorul cuprins:

«Articolul 140. – Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate de angajatori sau persoane asimilate acestora, prevăzute la art. 136 lit. c)

(1) Pentru persoanele prevăzute la art. 136 lit. c), baza lunară de calcul pentru contribuția de asigurări sociale o reprezintă suma câștigurilor brute prevăzute la art. 139, realizate de persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor asupra cărora se datorează contribuția individuală.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul câștigului lunar brut prevăzut la art. 139, realizat în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parțial, al cărui nivel este sub nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, venitul luat în calcul la determinarea bazei lunare de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate de angajatori sau persoanele asimilate acestora este salariul minim brut pe țară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.

(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică persoanelor prevăzute la art. 136 lit. c), pe perioada în care salariații acestora se află în una dintre următoarele situații:

a) sunt elevi sau studenți, cu vârsta până la 26 de ani, aflați într-o formă de școlarizare;

b) sunt ucenici, potrivit legii, în vârstă de până la 18 ani;

c) sunt persoane cu dizabilități cărora prin lege li se recunoaște posibilitatea de a lucra mai puțin de 8 ore pe zi;

d) au calitatea de pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, cu excepția pensionarilor pentru limită de vârstă care beneficiază de pensii de serviciu în baza unor legi/statute speciale, precum și a celor care cumulează pensia pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii cu pensia stabilită în unul dintre sistemele de pensii neintegrate sistemului public de pensii;

e) realizează în cursul aceleiași luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puțin egală cu salariul minim brut pe țară.

(4) În aplicarea prevederilor alin. (3), angajatorul solicită documente justificative persoanelor fizice aflate în situațiile prevăzute la alin. (3) lit. a), c) și d), iar în cazul situației prevăzute la alin. (3) lit. e), procedura de aplicare se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.»

2. La articolul 158, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

«(3) Prevederile art. 140 alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.»

Articolul II. -

Prin derogare de la prevederile art. 4 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art. I intră în vigoare la data de 1 august 2017 și se aplică începând cu veniturile aferente lunii august 2017.”

Ai nevoie de Decizia nr. 24/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu