13 Decembrie, 2019

Avocatul general: Facebook. Comentariu calomnios a cărui nelegalitate a fost constatată

Avocatul general Szpunar, a propus CJUE prin concluziile sale din data 04.06.2019 în cauza C- (18/18) să statueze că Facebook poate fi obligată să caute și să identifice toate comentariile identice cu un comentariu calomnios a cărui nelegalitate a fost constatată, precum și comentarii echivalente în măsura în care acestea din urmă provin de la același utilizator.

În speță, dreptul Uniunii invocat nu reglementează aspectul dacă Facebook poate fi obligată să elimine comentariile în cauză la nivel mondial

Ce a declanşat litigiul principal ce a condus la o astfel de concluzie? 

Doamna Eva Glawischnig-Piesczek, care era deputată în Nationalrat (Consiliul Național austriac), președintă a grupului parlamentar die Grünen („Verzii”) și purtător de cuvânt al acestui partid la nivel federal, a solicitat instanțelor austriece să pronunțe o ordonanță privind măsuri provizorii prin care să oblige Facebook să oprească publicarea unui comentariu calomnios.

Astfel, un utilizator al Facebook a publicat, pe pagina sa personală, un articol al revistei austriece de informații online oe24.at intitulat „Verzii: în favoarea menținerii unui venit minim pentru refugiați”. Această publicare a avut ca efect generarea pe Facebook a unei „imagini în miniatură” a site-ului oe24.at, cuprinzând titlul și un scurt rezumat ale acestui articol, precum și o fotografie a doamnei Glawischnig-Piesczek.

Acest utilizator a publicat în plus, cu privire la articolul respectiv, un comentariu degradant referitor la doamna Glawischnig-Piesczek, , reproșându-i că ar fi o „trădătoare de neam mizerabilă”, o „idioată coruptă” și membră a unui „partid fascist”.

Informațiile respective puteau fi consultate de orice utilizator al Facebook.

Întrucât Facebook nu a reacționat la cererea sa de a șterge acest comentariu, doamna Glawischnig-Piesczek a formulat o acțiune la Handelsgericht Wien (Tribunalul Comercial din Viena, Austria) și a solicitat acestei instanțe să pronunțe o ordonanță privind măsuri provizorii prin care să oblige Facebook Ireland să înceteze să publice și/sau să distribuie fotografii cu reclamanta atunci când în mesajul care le însoțește apar afirmații identice și/sau având „conținut echivalent”, și anume că reclamanta ar fi o „trădătoare de neam mizerabilă” și/sau o „coruptă idioată” și/sau membră a unui „partid fascist”.

La 07.12.2016, Handelsgericht Wien (Tribunalul Comercial din Viena) a pronunțat ordonanța privind măsuri provizorii solicitată.

Ulterior, Facebook Ireland a blocat accesul în Austria la informația publicată inițial.

Sesizată în apel, Oberlandesgericht Wien (Tribunalul Regional Superior din Viena, Austria) a confirmat ordonanța pronunțată în primă instanță în ceea ce privește susținerile identice.

Astfel, această instanță nu a admis cererea Facebook Ireland având ca obiect limitarea ordonanței privind măsurile provizorii la Republica Austria.

În schimb, instanța menționată a statuat că obligația de a înceta difuzarea afirmațiilor având un conținut echivalent le privea numai pe cele aduse la cunoștința Facebook Ireland de către reclamanta din litigiul principal, de terți sau în alt mod.

Instanțele de primul și de al doilea grad de jurisdicție și-au întemeiat deciziile pe articolul 78 din UrhG și pe articolul 1330 din ABGB, considerând, printre altele, că comentariul publicat cuprindea afirmații care aduceau o atingere excesivă onoarei reclamantei și lăsau să se înțeleagă că aceasta ar fi avut un comportament infracțional, fără a furniza cea mai mică dovadă în această privință. În plus, potrivit acestor instanțe, în ceea ce privește afirmațiile formulate împotriva unei personalități politice, fără legătură cu o dezbatere politică sau de interes general, orice trimitere la dreptul la libertatea de exprimare ar fi de asemenea inadmisibilă.

Cele două părți din litigiul principal au formulat acțiuni la Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), care a considerat că afirmațiile în discuție urmăreau să aducă atingere onoarei reclamantei, să o insulte și să o defăimeze.

Întrucât instanța de trimitere a fost chemată să se pronunțe cu privire la aspectul dacă somația de încetare poate fi de asemenea extinsă, la nivel mondial, la afirmațiile cu formulare identică și/sau cu conținut echivalent de care Facebook nu are cunoștință, Oberster Gerichtshof a solicitat CJUE – prin intermediul mai multor întrebări preliminare- să interpreteze în acest context directiva privind comerțul electronic[1].

Potrivit acestei directive, un furnizor de servicii de hosting (și, așadar, un administrator al unei platforme de rețea socială, precumFacebook) nu este în principiu responsabil pentru informațiile stocate de terți pe serverele sale în cazul în care nu are cunoștință de caracterul lor nelegal. Cu toate acestea, odată informat cu privire la nelegalitatea lor, el trebuie să le elimine sau să blocheze accesul la acestea. În plus, directiva prevede că nu i se poate impune unui furnizor de servicii de hostingo obligație generală de supraveghere a informațiilor pe care le stochează sau o obligație generală de a căuta în mod activ faptele sau circumstanțele care indică activități ilicite. 

Ce trebuie să cunoaștem referitor la o trimitere preliminară? 

Trimiterea preliminară permite instantelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze CJUE întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii.

Reținem că CJUE nu soluționează litigiul național, însă instanta națională are obligația de a soluționa cauza conform deciziei CJUE.

Decizia CJUE este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanțe naționale care sunt sesizate cu o problemă similară. 

Care au fost concluziile avovatului general din data de 04.06.2019? 

În concluziile din data de 04.06.2019, avocatul general Maciej Szpunar a considerat că directiva privind comerțul electronic nu se opune ca un furnizor de servicii de hostingcare administrează o platformă de socializare, precum Facebook, să fie obligat, printr-o somație, să caute și să identifice, printre toate informațiile difuzate de utilizatorii acestei platforme, informațiile identice cu cea calificată drept ilicită de o instanță care a emis această somație.

Potrivit avocatului general, această abordare permite asigurarea unui just echilibru între drepturile fundamentale în cauză, și anume protecția vieții private și a drepturilor referitoare la personalitate, cea a libertății de a desfășura o activitate comercială, precum și cea a libertății de exprimare și de informare.

Pe de o parte, ea nu necesită mijloace tehnice sofisticate, susceptibile să reprezinte o povară extraordinară.

Pe de altă parte, ținând seama de ușurința reproducerii informațiilor în mediul internetului, ea se dovedește necesară pentru a asigura protecția eficientă a vieții private și a drepturilor referitoare la personalitate.

În cadrul somației, furnizorul de servicii de hosting poate fi de asemenea obligat să caute și să identifice informațiile echivalente celei calificate drept ilicită numai printre informațiile difuzate de utilizatorul care a difuzat această informație.

O instanță care se pronunță cu privire la eliminarea unor astfel de informații echivalente trebuie să garanteze că efectele somației sale sunt clare, precise și previzibile. Astfel, aceasta trebuie să evalueze comparativ drepturile fundamentale în cauză și să țină seama de principiul proporționalității.

O obligație de identificare a informațiilor echivalente care provin de la orice utilizator nu ar asigura un just echilibru între drepturile fundamentale în cauză.

Pe de o parte, căutarea și identificarea unor astfel de informații ar necesita soluții costisitoare. Pe de altă parte, punerea în aplicare a acestor soluții ar conduce la o cenzură, astfel încât libertatea de exprimare și de informare ar putea fi restrânsă în mod sistematic.

În plus, potrivit avocatului general, întrucât directiva nu reglementează domeniul de aplicare teritorial al unei obligații de eliminarea informațiilor difuzate prin intermediul unei platforme de socializare, aceasta nu se opune ca un furnizor de servicii de hosting să fie obligat să elimine astfel de informații la nivel mondial.

Pe de altă parte, domeniul de aplicare teritorial nu este reglementat nici de alte dispoziții ale dreptuluiUniunii, în măsura în care, în speță, doamna Glawischnig-Piesczek nu se prevalează de dreptul Uniunii, ci de dispozițiile generale ale dreptului civil austriac în materie de atingeri aduse vieții private și drepturilor referitoare la personalitate, inclusiv calomnia,care nu sunt armonizate. Atât aspectul efectelor extrateritoriale ale unei somații care impune o obligație de eliminare, cât și cel al domeniului de aplicare teritorial al unei astfel de obligații ar trebui să facă obiectul unei analize efectuate în special în lumina dreptului internațional public și privat.

De asemenea, avocatul general consideră că directiva nu se opune ca un furnizor de servicii de hosting să fie obligat să elimine informațiile echivalente celei care a fost calificată drept ilicită,din moment ce i-au fost semnalate de persoana în cauză, de terți sau în alt modîntrucât într-un astfel de caz obligațiade eliminare nu implică o supraveghere generală a informațiilor stocate.

În fine, reținem că, concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru CJUE.

Misiunea avocaților generali este de a propune CJUE, în deplină independență, o soluție juridică în cauza care le este atribuită.

Judecătorii CJUE urmează să delibereze în această cauză. Hotărârea va fi pronunțată la o dată ulterioară.


[1]    Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 08.06.2000 privind anumite  aspecte  juridice  ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO  2000,L 178, p. 1, Ediţie specială 13/vol. 29, p. 257).


comentarii

Despre autor  ⁄ Mădălina Moceanu

Mădălina Moceanu este specialist cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul dreptului, ea colaborând atât cu societăţi din mediul privat, cât şi cu societăţi din mediul public. Totodată, este autoarea/coautoarea a zece cărţi de specialitate în domeniul dreptului. Contact: madalinamoceanu@yahoo.com

Fara comentarii

Scrie un comentariu