Inspecţia fiscală este reglementată prin dispoziţiile art. 94 – art. 109^4 din Codul de procedură fiscală al României, cu modificările şi completările ulterioare şi are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora.
Inspecţia fiscală are ca şi atribuţii:
• analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
• sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.
• verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;
• discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;
• solicitarea de informaţii de la terţi;
• stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale;
• stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora;
• verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;
• dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;
• efectuarea de investigaţii fiscale;
• aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale;
• aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.
Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege.
În Monitorul Oficial, Partea I, nr. 254 din 08/05/2013 a fost publicat Ordinul ANAF nr. 467/2013 privind condiţiile şi modalităţile de suspendare a inspecţiei fiscale. Până la apariţia acestui act normativ, şi-a produs efecte Ordinul ANAF nr. 14/2010 privind condiţiile şi modalităţile de suspendare a inspecţiei fiscale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010.
Conform prerogativelor stabilite la art. 2 din Ordinul ANAF nr. 467/2013, activitatea de inspecţie fiscală poate fi suspendată când este îndeplinită una din următoarele condiţii, ori de câte ori sunt motive justificate şi numai dacă apariţia acesteia nu permite finalizarea inspecţiei fiscale, astfel:
- pentru efectuarea unuia sau mai multor controale încrucişate, în vederea verificării suspiciunilor identificate în legătură cu documentele şi operaţiunile impozabile ale contribuabilului supus inspecţiei fiscale;
- pentru ducerea la îndeplinire a unor măsuri cuprinse în „Dispoziţia privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală” care sunt în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale în derulare;
- pentru emiterea unei decizii a Comisiei fiscale centrale;
- pentru efectuarea unei expertize, conform Codului de procedură fiscală, în vederea determinării stării de fapt fiscale;
- pentru efectuarea de cercetări specifice în vederea identificării unor persoane sau stabilirii realităţii unor tranzacţii;
- la solicitarea scrisă a contribuabilului, ca urmare a apariţiei unei cauze justificate, confirmată de echipa de inspecţie fiscală. Pe parcursul unei inspecţii fiscale contribuabilul poate solicita suspendarea acesteia numai o singură dată;
- pentru solicitarea unor informaţii suplimentare de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene sau din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale;
- pentru solicitarea elaborării şi prezentării dosarului preţurilor de transfer sau a dosarului tranzacţiei, după caz;
- la solicitarea structurii din cadrul ANAF care coordonează activitatea de inspecţie fiscală, pentru valorificarea unor informaţii din documente (rezultate din alte acţiuni de inspecţie fiscală; primite de la alte instituţii ale statului; obţinute de la terţi);
- pentru soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unui act administrativ fiscal emis anterior, pentru acelaşi contribuabil, care poate influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs;
- pentru solicitarea de informaţii sau documente de la alte instituţii sau terţi, în legătură cu obiectul inspecţiei fiscale, ori pentru finalizarea altor acţiuni de control la acelaşi contribuabil care pot influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs;
- în cazul în care, la data prevăzută pentru începerea inspecţiei fiscale, reprezentantul legal al contribuabilului nu este prezent la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale şi nici nu a desemnat un împuternicit să îl reprezinte în relaţia cu organele fiscale;
- când finalizarea inspecţiei fiscale depinde, în tot sau în parte, de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, ca urmare a atacării unei decizii emise în soluţionarea contestaţiilor, prin care s-a dispus desfiinţarea unui act administrativ fiscal;
- pentru emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în legătură cu un act administrativ fiscal, emis anterior, pentru acelaşi contribuabil, care poate influenţa rezultatele inspecţiei fiscale în curs;
- pentru efectuarea verificărilor la ceilalţi membri ai grupului fiscal unic.
A doua parte a acestui subiect poate fi citită AICI.
Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate pe Lege5.ro – noul serviciu online de documentare legislativă realizat de Indaco Systems. Află totul despre Lege5 Online de AICI.
