21 Iulie, 2019

Anularea înregistrării în scop de TVA

Materialul de mai jos semnalează o decizie a CCR care pune în discuţie dispoziţiile din Codul fiscal privind refuzul ANAF de înregistrare a unei firme în scop de TVA şi căile legale de atac.

Decizia nr. 567/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 311 din 22 aprilie 2019. 

CCR a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 316 alin. (9) și alin. (11) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită anularea unui act administrativ emis în temeiul Legii nr. 227/2015, respectiv a unei decizii privind anularea înregistrării în scopuri de TVA. 

Motivarea excepției de neconstituționalitate

Autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție, deoarece în cuprinsul acestora se face trimitere directă la criterii și la termene stabilite (sau care vor fi stabilite) prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Însă, acest ordin este, prin excelență, un act administrativ care poate avea doar rolul de a organiza executarea unei legi sau de a executa în concret o lege, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Astfel, prin emiterea unui ordin care să conțină criterii și termene prin care să poată fi analizate intenția și capacitatea unei persoane impozabile de a desfășura activitate economică se permite puterii executive să creeze și să adauge la lege, atribut care aparține însă exclusiv puterii legislative, cu excepția delegării legislative. 

Obiectul excepției de neconstituționalitate

Astfel cum reiese din încheierea de sesizare, sunt criticate reglementările din Codul fiscal, cu următorul cuprins:

“(9) În aplicarea prevederilor alin. (8), prin ordin al președintelui A.N.A.F., se stabilesc criterii pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA a societăților cu sediul activității economice în România, înființate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care sunt supuse înmatriculării la registrul comerțului. Organele fiscale competente stabilesc, pe baza acestor criterii, dacă persoana impozabilă justifică intenția și are capacitatea de a desfășura activitate economică, pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA. Prin excepție de la prevederile alin. (8), organele fiscale competente nu vor înregistra în scopuri de TVA persoanele impozabile care nu îndeplinesc criteriile stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F.

[...]

(11) Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol:

[...]

h) dacă persoana impozabilă, societate cu sediul activității economice în România, înființată în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, supusă înmatriculării la registrul comerțului, nu justifică intenția și capacitatea de a desfășura activitate economică potrivit criteriilor și în termenele stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F.” 

Reglementările actuale

Ulterior încheierii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată în prezenta cauză, dispozițiile criticate au fost modificate prin Legea nr. 177/2017 privind aprobarea O.U.G. nr. 3/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, păstrându-se soluția legislativă atât în ceea ce privește regula privind înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, în condițiile legii, cât și cu privire la excepția de la această regulă, respectiv cu privire la neînregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile, societate cu sediul activității economice în România, înființată în baza Legii societăților nr. 31/1990, care prezintă risc fiscal ridicat, precum și cu privire la anularea înregistrării unei persoane în scopuri de TVA, iar criteriile pentru evaluarea riscului fiscal se stabilesc prin ordin al președintelui ANAF. Astfel, în prezent, dispozițiile art. 316 alin. (9) și alin. (11) lit. h) din Codul fiscal prevăd că “prin excepție de la prevederile alin. (8), organele fiscale competente nu înregistrează în scopuri de TVA persoana impozabilă, societate cu sediul activității economice în România, înființată în baza Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prezintă risc fiscal ridicat. Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se stabilesc criteriile pentru evaluarea riscului fiscal. [...] (11) Organele fiscale competente anulează înregistrarea unei persoane în scopuri de TVA, conform prezentului articol: [...] h) dacă persoana impozabilă, societate cu sediul activității economice în România, înființată în baza Legii societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, supusă înmatriculării la registrul comerțului, prezintă risc fiscal ridicat. Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se stabilesc criteriile pentru evaluarea riscului fiscal.” 

De ce a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că nemulțumirea autoarei acesteia constă în faptul că textul criticat lasă posibilitatea Agenției Naționale de Administrare Fiscală de a stabili criterii pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA a societăților cu sediul activității economice în România, înființate în baza Legii nr. 31/1990, care sunt supuse înmatriculării la registrul comerțului, respectiv anumite criterii în funcție de care se determină, în concret, dacă aceste persoane cad sau nu sub incidența legii. Astfel, se consideră că, prin posibilitatea emiterii unui ordin care să conțină criterii și termene prin care să poată fi analizate intenția și capacitatea unei persoane impozabile de a desfășura activitate economică, se permite puterii executive să creeze și să adauge la lege, ceea ce este contrar art. 1 alin. (4) din Constituție.

CCR a respins critica de neconstituţionalitate pentru considerente din care reţinem următoarele. 

- În ceea ce privește anularea înregistrării unei persoane în scopuri de TVA, condițiile și operațiunile sunt prevăzute la art. 316 alin. (11) și (12) din Codul fiscal.

- Excepția de a nu înregistra în scopuri de TVA persoana impozabilă, societate cu sediul activității economice în Romania, înființată în baza Legii societăților nr. 31/1990 s-a circumscris la riscul fiscal ridicat pe care îl prezintă, legiuitorul ordinar dând președintelui ANAFatribuția de stabilirea criteriilor pentru evaluarea riscului fiscal ridicat.

- În aplicarea acestor prevederi, președintele ANAF a emis Ordinul nr. 3.840/2015 privind stabilirea criteriilor pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA, publicat în Monitorul Oficial al nr. 5 din 5 ianuarie 2016 (în prezent abrogat).

- Ulterior, în aplicarea prevederilor criticate în prezenta cauză au fost emise alte acte normative, iar la data soluționării prezentei excepții evaluarea riscului fiscal, respectiv criteriile pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA sunt reglementate prin Ordinul nr. 2.856/2017, publicat în Monitorul Oficial nr. 780 din 3 octombrie 2017. Potrivit art. 5 din acest ordin, criteriile pentru evaluarea riscului fiscal în cazul persoanelor impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de TVA potrivit art. 316 din Codul fiscal sunt prevăzute în anexa nr. 5 și 6, după caz. Astfel, se au în vedere/analiză următoarele: sediul social al persoanei impozabile analizate, aspecte cu privire la insolvență/faliment, inactivate fiscală, inactivitate temporară la registrul comerțului, respingere/anulare înregistrare în scopuri de TVA, obligații fiscale restante, contravenții, infracțiuni, venituri, rezidență fiscală, cont bancar, activitate desfășurată, terți, servicii contabile, salariați, neconcordanțe, după caz.

- De asemenea, Codul fiscal, în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 108 alin. (2), prevede posibilitatea unor autorități publice de a adopta acte normative în organizarea executării acestui cod, astfel că prin art. 5 din Legea nr. 227/2015 se prevede că Ministerul Finanțelor Publice are atribuția elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a Codului fiscal, iar în înțelesul acestui cod, prin norme se înțelege norme metodologice, instrucțiuni și ordine.

- ANAF are atribuția și obligația ca, în aplicarea prevederilor Codului fiscal, să emită acte normative de tipul celor prevăzute de textul art. 316 alin. (9) din Codul fiscal cu privire la stabilirea criteriilor pentru evaluarea riscului fiscal, pe baza căruia se stabilește dacă persoana impozabilă justifică intenția și are capacitatea de a desfășura activitate economică, pentru a fi înregistrată în scopuri de TVA sau, dimpotrivă, pentru anularea înregistrării unei persoane în scopuri de TVA, fără ca prin acest aspect să fie încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat. 33. Față de critica autoarei excepției de neconstituționalitate, raportată la art. 1 alin. (4) din Constituție, având în vedere faptul că toate elementele esențiale cu privire la înregistrarea persoanelor impozabile în scopuri de TVA, respectiv anularea înregistrării unei persoane în scopuri de TVA, care cad sub incidența Legii nr. 227/2015, sunt prevăzute prin norme de rang legal, precum și faptul că Agenția Națională de Administrare Fiscală are atribuția și obligația ca, în aplicarea prevederilor Codului fiscal, să emită acte normative de tipul celor prevăzute de textul criticat cu privire la stabilirea criteriilor pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a principiului separației și echilibrului puterilor în stat, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

- Criteriile pentru condiționarea înregistrării în scopuri de TVA stabilite prin ordin al președintelui ANAF sunt transparente, sunt publicate în Monitorul Oficial, iar controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare, în condițiile prevăzute de lege, ocazie cu care se poate verifica dacă acestea sunt în concordanță cu normele legale în a căror aplicare sunt adoptate.

- În măsura în care se consideră că actele administrative cu caracter normativ adaugă la lege sau se abat de la litera și spiritul legii, se poate declanșa controlul judecătoresc pe calea acțiunii directe în anulare, în virtutea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența de soluționare aparținând secțiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalului, curții de apel sau instanței supreme, după caz.

Ai nevoie de Decizia nr. 567/2018? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu