Decizia nr. 25/2021 a fost publicată în Monitorul Oficial. Potrivit Deciziei, Înalta Curte admite recursul în interesul legii privind competenţa instanţei civile de a soluţiona litigii având ca obiect anularea documentului constatator care conţine informaţii referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractant asociat şi la eventualele prejudicii, în condiţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.
Prin Hotărârea nr. 17 din 15 septembrie 2021, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 514 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării, pe calea recursului în interesul legii, asupra următoarei probleme de drept:
„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 166 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a dispoziţiilor art. 971 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, controlul de legalitate a documentului constatator care conţine informaţii referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractant asociat şi la eventualele prejudicii se realizează de instanţa de contencios administrativ potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de instanţa civilă în condiţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare?”
Principalele coordonate ale divergenţelor de jurisprudenţă
Unele instanţe au apreciat că documentul constatator la care se referă art. 166 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, respectiv art. 971 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 este un act administrativ individual al cărui regim juridic este guvernat de prevederile Legii nr. 554/2004, în timp ce alte instanţe au considerat că acest act ţine de executarea contractului administrativ, iar regimul juridic aplicabil acţiunii în anulare este guvernat de prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.
Într-o opinie jurisprudenţială se consideră că documentul constatator evocat este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât produce efecte juridice, fiind însoţit de interdicţia legală de a participa la o procedură de achiziţie publică timp de 3 ani, astfel că desfiinţarea actului este de competenţa instanţei de contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004.
Într-o altă opinie jurisprudenţială s-a apreciat că documentul constatator ţine de executarea contractului administrativ, iar regimul juridic aplicabil acţiunii în anulare este guvernat de prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În susţinerea acestei opinii s-a argumentat că documentul constatator este emis în executarea contractului de achiziţie publică, fiind consecinţa executării acestuia şi o etapă obligatorie pentru autoritatea contractantă în legătură cu modul de finalizare a contractului, astfel că nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Astfel, competenţa materială de soluţionare a acţiunii în anulare revine instanţei civile, conform art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016. Totodată, a fost avut în vedere faptul că dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 şi ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială de soluţionare a litigiilor decurgând din contractele administrative, au forţă juridică superioară prevederilor art. 166 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, respectiv prevederilor art. 971 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 925/2006.
Potrivit deciziei, Înalta Curte admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Iaşi şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 166 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 395/2016, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv a dispoziţiilor art. 971 din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare a litigiilor având ca obiect anularea documentului constatator care conţine informaţii referitoare la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractantul asociat şi la eventualele prejudicii aparţine instanţei civile, în condiţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Decizie devine obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
