Accident de muncă: cine suportă cheltuielile de recuperare?

Accidentul de muncă reprezinta vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

În acelaşi timp, reprezintă accident de muncă şi accidentul survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers sau accidentul cauzat de activităţi care nu au legatură cu procesul muncii, daca are loc la sediul persoanei juridice, ori în alt loc de muncă organizat de angajator, în timpul programului de muncă şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului.

Potrivit articolului 5, litera f) din Legea securității și sănătății în muncă (Legea nr. 319/ 2006), un eveniment este definit ca:

• accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
• situația de persoană dată dispărută;
• accidentul de traseu ori de circulație, în condițiile în care au fost implicate persoane angajate;
• incidentul periculos;
• cazurile susceptibile de boală profesională sau legată de profesie.

Comunicarea cu autoritățile

Angajatorul are obligația să comunice către inspectoratele teritoriale de muncă toate evenimentele, așa cum sunt definite la art. 5, lit.f) din Legea nr. 319/2006.

Potrivit art. 50 din Legea nr. 346/ 2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale, angajatorul trebuie să comunice asiguratorului accidentele soldate cu incapacitate de muncă sau cu decesul asiguraților, precum și incidentele periculoase, de îndată ce angajatorii au luat cunoștință de producerea acestora.

Valoarea indemnizației și drepturile beneficiarilor

Baza de calcul a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se calculează ca medie a veniturilor brute realizate lunar de către salariat în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului, respectiv a veniturilor stipulate în contractele individuale de asigurare, pe baza cărora s-a stabilit contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale (articolul 19 din Legea nr. 346/2002).

Articolul 33 din aceasi lege precizează următoarele:

„Art. 33. – (1) Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.

(2) În cazul asiguraților prevăzuți la art. 6 (respectiv cei care se asigură individual, ex. PFA), cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.

(3) Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă în cazul urgențelor medico-chirurgicale este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.”

Spre deosebire de Ordonanța de urgență nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, Legea 346/2002 nu menționează nimic de plafonarea indemnizației de incapacitate de muncă în urma unui accident de muncă și, prin urmare, plafonarea nu se aplică.

Persoanele care beneficiază de asigurare de accidente de muncă şi boli profesionale în cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice au dreptul la următoarele, conform articolului 18 din Legea nr. 346/2002 republicată în 8 aprilie 2014 în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 251:

• reabilitare medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
• reabilitare şi reconversie profesională;
• indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă;
• indemnizaţie pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
• compensaţii pentru atingerea integrităţii;
• despăgubiri în caz de deces;
• rambursări de cheltuieli.

Asiguratorul are obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate până când se realizează restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficienţelor de sănătate survenite în urma unui risc asigurat şi pentru prevenirea diminuării ori a pierderii capacităţii de muncă şi a necesităţii de îngrijire permanentă, potrivit articolului 21 din legea asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale 346/2002, republicată 2014.

În acelaşi timp, contravaloarea biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul asiguratorului celor care se află în incapacitate temporară de muncă, ca urmare în exclusivitate a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, se suportă integral din contribuţiile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Articolul 54 din Legea 346/2002 republicată prevede că, până la stabilirea caracterului de muncă al accidentului sau caracterului profesional al bolii, conform documentelor prevăzute la art. 53, contravaloarea serviciilor medicale acordate va fi suportată din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, urmând ca decontarea să se realizeze ulterior din contribuţiile de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, după caz.

Cheltuielile pentru recuperare sunt suportate din bugetul fondului de accidente de muncă şi boli profesionale din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice. Calitatea de asigurator a CNPAS este stabilită în articolul 8 al legii numite anterior.

Cheltuielile pentru prestaţii şi servicii de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se efectueaza pentru următoarele:

• reabilitarea medicală şi recuperarea capacităţii de muncă;
• reabilitarea şi reconversia profesională;
• investigaţii de specialitate şi analize de laborator, necesare stabilirii caracterului de profesionalitate al bolilor;
• indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă;
• indemnizaţia pentru trecerea temporară în alt loc de muncă şi indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă;
• compensaţiile pentru atingerea integrităţii;
• despăgubirile în caz de deces;
• rambursările de cheltuieli;
• activitatea de prevenire a accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;
• servicii medicale acordate în unităţi sanitare cu personalitate juridică şi secţii de boli profesionale sau în sistem ambulatoriu prin cabinetele de medicina muncii aflate în structura spitalelor, inclusiv la Sanatoriul de boli profesionale Avrig, judetul Sibiu, persoanelor care suferă de boli profesionale.

Aceste cheltuieli cu organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale se asigură în limita sumelor aprobate cu această destinaţie în bugetul asigurărilor sociale de stat.

Ai nevoie de Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale? Poţi cumpăra actul la zi, în format PDF, de AICI!