17 Noiembrie, 2019

Accident de circulație cu vătămare corporală: cine despăgubește unitatea sanitară

Răspunsul depinde, desigur, de circumstanțele în speţă. Am ales un exemplu interesant, prin poziţia părţilor implicate, precum şi în legătura cu asiguratorul.  

Titularul și obiectul sesizării 

Tribunalul Argeș – Secția civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: “dacă prin interpretarea dispozițiilor art. 48-49 și art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, în categoria prejudiciilor aduse persoanelor juridice, produse prin accidente de vehicule, sunt incluse prejudiciile produse unităților sanitare prevăzute de art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare“… 

Expunerea succintă a procesului 

- Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Spitalul Universitar de Urgență București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții X și Y, obligarea acestora în solidar la plata sumei de 24.719,40 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare aferente pacientului Y, internat în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București, în perioada 25-29 iunie 2016, plus dobânda legală aferentă debitului principal, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă și integrală a debitului.

- În motivare, reclamantul a arătat că internarea s-a datorat faptei de vătămare corporală din culpă săvârșită de pârâtul X – conducător auto, prin producerea unui accident rutier care a avut drept consecință vătămarea pasagerului din dreapta față – pârâtul Y, căruia i-au fost cauzate leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare circa 150 de zile de îngrijiri medicale.

- Pârâtul Y nu a formulat plângere prealabilă împotriva pârâtului X, astfel că în cauza penală s-a dispus soluția de clasare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală.

- Pârâții X și Y au formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a societății de asigurare A S.A., solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, cu referire la condiția dovedirii prejudiciului, în condițiile în care reclamantul a depus la dosar două deconturi pentru aceeași perioadă de spitalizare, sumele înscrise în aceste documente fiind însumate.

- Pârâtul Y a solicitat respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

- În argumentarea cererii de chemare în garanție, pârâții au arătat că X, conducătorul autoturismului implicat în accident, avea încheiată cu societatea de asigurare A S.A. o poliță de asigurare, iar în conformitate cu prevederile din Legea nr. 136/1995, asigurătorul suportă plata cheltuielilor efectuate de spital pentru îngrijirile medicale acordate persoanei vătămate prin accidentul rutier.

- La data de 2 mai 2017 reclamantul a formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, specificând că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, și pe societatea de asigurare A S.A.

- Chemata în garanție (societatea de asigurări) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, cu motivarea că acoperirea cheltuielilor de spitalizare nu face parte dintre riscurile pe care le preia asigurătorul, potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995. A mai precizat că nu este îndeplinită în cauză condiția vinovăției pârâtului X, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală a acestuia, iar prejudiciul nu este unul cert, existând două deconturi depuse de reclamant pentru aceeași perioadă, însă cu valori diferite.

- Instanța a dispus admiterea în principiu a cererii de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție la plata către reclamant a sumei de 24.719,40 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate pârâtului Y.

- Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la momentul săvârșirii faptei, pentru autoturismul care a produs accidentul rutier, exista o poliță de asigurare de răspundere civilă auto încheiată cu chemata în garanție, în calitate de asigurător.

- În ceea ce privește legea aplicabilă pe fondul cauzei, instanța a constatat că la data producerii evenimentului rutier (24 iunie 2015) intrase în vigoare noul Cod civil, motiv pentru care a analizat, în persoana pârâților X și Y, îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, potrivit art. 1.349 alin. (1) raportat la art. 1.357 alin. (1) din acest act normativ.

- Analizând cererea de chemare în garanție, față de starea de fapt reținută și față de dispozițiile art. 49 lit. a) din Legea nr. 136/1995, aplicabil având în vedere data încheierii poliței de asigurare, potrivit dispozițiilor art. 146 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, instanța a apreciat că în sintagma despăgubiri acordate pentru persoanele aflate în acel vehicul se încadrează și despăgubirile constând în cheltuielile de spitalizare ale persoanei aflate în vehicul, având în vedere că respectivele cheltuieli au fost efectuate în beneficiul ocupantului, iar nu în beneficiul unității spitalicești.

Totodată, potrivit art. 55 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

- Art. 27 din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu modificările și completările ulterioare (denumită, în continuare Norma nr. 23/2014), stabilește ce categorii de prejudicii nu sunt acoperite de polița RCA, cheltuielile de spitalizare nefiind prevăzute în acest articol, ceea ce impune obligarea asigurătorului RCA la plata sumelor datorate de către asigurat către partea civilă, în limitele contractului de asigurare.

Norma a fost abrogată, la data de 23 decembrie 2016, prin art. 44 lit. a) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 39/2016 privind asigurările auto în România, cu modificările și completările ulterioare.

- Împotriva sentinței a declarat apel chemata în garanție, susținând că, în mod greșit, instanța a respins proba cu efectuarea unui raport de expertiză tehnică din care trebuia să rezulte vinovăția celuilalt șofer participant la evenimentul rutier, că nu este îndeplinită condiția vinovăției exclusive a pârâtului X în producerea accidentului din 24 iunie 2015, iar referitor la prejudiciu acesta nu este cert, din calculul efectuat din cele două deconturi rezultând o sumă de 11.499,50 lei.

- Prin Decizia civilă din 2018, Tribunalul Argeș – Secția civilă a respins ca nefondat apelul, pentru următoarele considerente:

● Din conținutul Legii nr. 136/1995 rezultă că persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatriculării au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule și să mențină valabilitatea contractului de reasigurare.

În conformitate cu art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule.

● Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate, ce urmează a fi dovedite.

● Din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de lucrătorii de poliție a rezultat că autoturismul Dacia Logan condus de pârâtul X a virat brusc către banda de urgență, acroșând autoturismul marca Citroen, care s-a răsturnat de mai multe ori, din accident rezultând rănirea pârâtului Y – pasager aflat în autoturismul condus de X, care a avut nevoie de îngrijiri medicale de 150 de zile.

Față de faptul că pârâtul X a avut încheiată o poliță de asigurare cu chemata în garanție și întrucât asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare și răspunde față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, în mod corect prima instanță a obligat chemata în garanție la plata către reclamant a contravalorii îngrijirilor medicale acordate pârâtului Y, prejudiciul fiind cert, lichid și exigibil.

- Prin aceeași decizie s-a dispus și admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de intimatul-pârât X. 

Practica instanţelor 

Înalta Curte a respins cererea privind dezlegarea unei chestiiuni de drept, ca fiind inadmisibilă (Decizia nr. 29/2019  a ÎCCJ, publicată în Monitorul Oficial nr. 591 din 18 iulie 2019). 

Avem, însă, în Decizia pronunţată de ÎCCJ, jurisprudenţa instanţelor.

- Opinia majoritară a instanțelor naționale, exprimată atât teoretic, cât și prin hotărâri definitive pronunțate în materie, este aceea că, în categoria prejudiciilor aduse persoanelor juridice prin accidente de vehicule, sunt incluse și prejudiciile produse unităților sanitare prevăzute de art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

În acest sens s-a reținut că prerogativa unității sanitare de a pretinde și a primi contravaloarea serviciilor medicale prestate de la persoana care, prin faptele sale, a adus daune sănătății altei persoane esterreglementată de dispozițiile amintite din Legea nr. 95/2006. Textul legii nu comportă interpretări și reprezintă, practic, o novație prin schimbare de debitor, în condițiile în care, în temeiul legii, prestatorul serviciilor medicale are dreptul de a recupera contravaloarea acestora, dar nu de la beneficiarul direct, pacientul, ci de la cel care, prin fapta sa, a produs vătămarea care a necesitat îngrijiri medicale.

În cauză, unitatea spitalicească, prestând serviciile medicale, are dreptul, în temeiul legii, la contravaloarea acestora, de la cel care a produs prejudiciul, respectiv contravenientul. Cum acesta din urmă este o persoană aflată sub un contract de asigurare de răspundere civilă delictuală, asigurătorul, în condițiile unei cereri de chemare în garanție, urmează a plăti direct unității medicale contravaloarea serviciilor medicale prestate, acestea intrând în sfera noțiunii cu care operează art. 50 din Legea nr. 136/1995.

- Potrivit Deciziei nr. 22/2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoana care a suferit o vătămare corporală prin fapta altuia nu poate fi obligată, către furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat în cadrul unității medicale respective, potrivit legii, în limitele pachetului de bază ori minimal, după caz, în situațiile în care autorul vătămării nu a fost identificat sau persoana vătămată nu a formulat sau și-a retras plângerea prealabilă ori a intervenit împăcarea părților. Autorul vătămării poate fi chemat în judecată, pe cale civilă separată, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în limitele pachetului de bază ori minimal, în situația în care acesta nu răspunde penal, întrucât a intervenit împăcarea părților.

- Așadar, din dispozițiile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și ale Deciziei nr. 22/2017 rezultă că furnizorul de servicii medicale poate chema în judecată pe autorul accidentului pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare și tratament medical de care a beneficiat persoana vătămată, în limitele pachetului de bază ori minimal, că legislația are în vedere fapta ilicită a autorului accidentului, precum și prejudiciul creat de către acesta furnizorului de servicii medicale, astfel încât trebuie concluzionat că autorul accidentului răspunde față de furnizorul de servicii medicale pentru costurile acestor servicii.

Ai nevoie de Decizia nr. 29/2019? Poți cumpăra actul la zi, în format PDF şi MOBI, de AICI!

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu