Părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.

În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

Pentru a ajunge la la excepţia de neconatituţionalitate pe care o semnalăm, vom detalia şi alte prevederi din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.

Dispoziţii din ordonanţă

– Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie.

– Dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.

– Dacă nu se precizează altfel, termenul dobândă din prezenta ordonanță privește atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.

– În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.

– Potrivit Art. 3 din actul normativ:

  • alin. (1) – rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României.
  • (2)Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
  • (21)În raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale.
  • (3)În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabilește potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.

Critica de neconstituţionalitate

Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) și alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, excepţia fiind ridicată de Societatea V. P.- S.R.L., , în contradictoriu cu F.S.C. – S.A. într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia a susținut, în esență, următoarele :

– Prevederile art. 3 alin. (21) din Ordonanță contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2), deoarece, dacă se realizează o analogie asupra faptului că persoanele juridice, inclusiv profesioniștii, ar trebui să beneficieze de același tratament ca justițiabilii, acestora ar trebui să li se aplice prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, și nu cele ale art. 3 alin. (21) din același act normativ.

– Autoarea excepției invocă, de asemenea, și neconstituționalitatea art. 3 alin. (1) din același act normativ, care este o normă de trimitere, și susține că aceste prevederi de lege, care reglementează posibilitatea stabilirii unui nivel al ratei dobânzii de referință în temeiul hotărârilor Consiliului de administrație al Băncii BNR, contravin dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul separației puterilor în stat, în sensul că numai Parlamentul este unica autoritatea legiuitoare a țării și, prin excepție, Guvernul. În situația de față, însă, Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României i se permite să facă derogări de la lege, autoarea excepției sesizând faptul că nivelul ratei dobânzii de referință a fost stabilit prin Circulara nr. 17 din 6 mai 2015, deci nici măcar prin hotărâre.

Motivarea deciziei Curţii Constituţionale

CCR a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, pentru argumente din care reţinem următoarele.

– Banca Națională a României reprezintă o instituție publică independentă învestită de legiuitor cu atribuții și prerogative privind controlul și supravegherea activității bancare în România și a instituțiilor de credit care desfășoară a astfel de activitate.

– În conformitate cu art. 48 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul BNR, această instituție emite regulamente, ordine, norme și circulare, pentru a pune în aplicare și a impune respectarea prevederilor legale. De asemenea, în conformitate cu art. 35 din actul normativ precitat, guvernatorul Băncii Naționale a României emite ordine și decizii și dispune măsuri pentru executarea dispozițiilor legale, a hotărârilor consiliului de administrație, precum și a altor reglementări privind Banca Națională a României.

– Raportat la criticile formulate, potrivit art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. Dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie, iar dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinire obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.

– Curtea constată că, în realitate, autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că instanța de fond a aplicat “în mod tendențios” prevederile Ordonanței Guvernului nr. 13/2011, obligând societatea la plata unor dobânzi penalizatoare, deși în cauză este vorba, în opinia sa, de dobânzi contractuale, context în care susține că instanța de judecată a făcut o aplicare greșită a normelor substanțiale de drept civil. Susține, de asemenea, că persoanele juridice, inclusiv profesioniștii, ar trebui să beneficieze de același tratament ca persoanele fizice, iar raportat la speță, consideră că ar trebui să li se aplice prevederile art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, potrivit cărora rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale, și nu cele ale art. 3 alin. (21) din același act normativ.

– Curtea constată că argumentele invocate de autoarea excepției nu privesc vicii de neconstituționalitate intrinsecă ale reglementării criticate, ci au în vedere, de fapt, modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanța de judecată, ceea ce, potrivit jurisprudenței constante a instanței de contencios constituțional, excedează competenței Curții Constituționale.

– Art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 prevede că rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a BNR, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al BNR. Curtea reține că rata dobânzii de politică monetară reprezintă rata dobânzii utilizată pentru principalele operațiuni de piață monetară ale BNR și este o parte a politicii monetare a BNR.

– În opinia autoarei excepției, Consiliul de administrație al BNR a derogat chiar și de la art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, în sensul că nu a stabilit nivelul ratei dobânzii de referință a BNR prin hotărâre, ci printr-un act subsecvent, și anume prin Circulara nr. 17 din 6 mai 2015.

– Așa cum reiese din preambulul Circularei nr. 17 din 6 mai 2015, Banca Națională a României a hotărât că, începând cu data de 7 mai 2015, nivelul ratei dobânzii de referință a BNR este de 1,75% pe an.

– Or, în acest context, Curtea reține că circulara reprezintă o reglementare specifică dată în aplicarea dispozițiilor legilor în acest domeniu special, aspect ce se circumscrie modalității de reglementare a actelor normative pe care Banca Națională a României este abilitată să le elaboreze, ținând seama de obiectivul fundamental și atribuțiile acestei instituții, astfel cum acestea sunt prevăzute în art. 2 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României.

Decizia nr. 181/2020 a CCR, publicată în Monitorul Oficial nr. 706 din 6 august 2020.

www.lege5.roRapid actualizată, platforma legislativă Indaco Lege5 este instrumentul ideal pentru urmărirea modificărilor legislative, mai ales în contexul decretării stării de urgență pe teritoriul României

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here