7 Decembrie, 2016

Verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit

Prin Ordinul preşedintelului ANAF nr. 283/2012, publicat în Monitorul oficial nr. 158 din acest an, a fost modificat OPANAF nr. 3294/2011 privind competenţa de exercitare a verificării situaţiei fiscale personale.

Ordinul, în vigoare de la data de 9 martie a.c., prevede că în înţelesul prevederilor cap. III “Dispoziţii speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit” al titlului VII “Inspecţia fiscală” din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, structura competentă din cadrul aparatului central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în efectuarea verificării situaţiei fiscale personale, pe întregul teritoriu al ţării, este Direcţia verificări fiscale.

Pentru efectuarea verificării fiscale prealabile documentare, a verificării fiscale şi a reverificării persoanelor fizice supuse impozitului pe venit, competenţa revine direcţiei generale a finanţelor publice judeţene în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al persoanei fizice verificate.

În cazul persoanelor fizice al căror domiciliu fiscal se află pe raza municipiului Bucureşti competenţa în efectuarea verificării situaţiei fiscale personale revine administraţiei finanţelor publice a sectorului în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al persoanei fizice verificate.

Dispoziţiile speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit, la care se face trimitere în ordin, sunt prevăzute în Capitolul III al titlului VII din Codul de procedură fiscală, capitol care a fost introdus în Cod prin Ordonanţa de urgenţă nr. 117/2010, cu efecte de la 1 ianuarie 2012.

În ce priveşte verificarea persoanelor fizice, organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de titlul III din Codul fiscal.

Prin situaţie fiscală personală se înţelege totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a contribuabilului pe perioada verificată. Verificarea constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală personală a contribuabilului.

Dacă organul fiscal constată o diferenţă semnificativă între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală personală, acesta continuă verificarea prin comunicarea avizului de verificare şi stabileşte baza impozabilă ajustată prin utilizarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate. Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit este o diferenţă mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 lei.

În situaţia în care organul fiscal constată diferenţe semnificative, acesta solicită contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.

Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt următoarele:

- metoda sursei şi cheltuirii fondului. Metoda constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării;

- metoda fluxurilor de trezorerie. Metoda constă în analiza conturilor bancare şi a fluxurilor de numerar pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestora cu sursele de venit şi utilizarea lor;

- metoda patrimoniului. Metoda constă în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârşitul perioadei.

Prin Procedura aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 248/2011 (cu completările şi modificările aduse prin H.G. nr. 773/2011) s-a reglementat, începând cu 1 septembrie 2011, aplicarea metodelor indirecte pe care le-am menţionat.    

Obligaţia de păstrare a secretului fiscal se aplică funcţionarilor publici implicaţi în procedura de verificare a situaţiei fiscale personale.
Verificarea se desfăşoară la sediul organului fiscal sau, la cererea persoanei supuse verificării, la domiciliul său sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistenţă.
Avizul de verificare trebuie să cuprindă temeiul juridic al verificării, data de începere a verificării, perioada ce urmează a fi supusă verificării, posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării (amânarea se poate solicita o singură dată, pentru motive justificate), solicitarea de informaţii şi înscrisuri relevante pentru verificare.
Rezultatul verificării se consemnează într-un raport scris în care se prezintă constatările din punct de vedere faptic şi legal. Raportul stă la baza emiterii deciziei de impunere sau, după caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajustează baza impozabilă.

Potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010, prevederile capitolului III “Dispoziţii speciale privind verificarea persoanelor fizice supuse impozitului pe venit”, din Codul de procedură fiscală se aplică pentru veniturile realizate începând cu anul fiscal 2011.

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu