9 Decembrie, 2016

Verificarea fiscală a persoanelor fizice – ce informaţii trebuie să ştim?

Un ordin recent emis de ANAF stabileşte că Direcţia verificări fiscale este structura competentă din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în efectuarea activităţilor de analiză de risc şi selectare a persoanelor fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare, pe întregul teritoriu al ţării.

Ordinul preşedintelului ANAF nr. 3751/2013 a fost publicat în Monitorul oficial nr. 765/09.12.2013.

Activităţile în competenţa Direcţiei de verificări fiscale sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 248/2011 privind aprobarea Procedurii de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate, cu modificările şi completările ulterioare.

Reamintim că H.G. nr. 248/2011 este în vigoare cu modificările aduse prin H.G. nr. 773/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 620 din 01/09/2011.

Verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit, prevăzută la art. 1091 din Codul de procedură fiscală, reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate.

În acest scop, organul fiscal va proceda, în principal, la:

- solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii de la autorităţi şi instituţii publice;
- analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate;
- confruntarea informaţiilor obţinute prin administrarea mijloacelor de probă cu cele din declaraţiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificată sau, după caz, de plătitorii de venit ori terţe persoane;
- solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată şi/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;
- discutarea constatărilor organului fiscal cu persoana fizică verificată şi/sau cu împuterniciţii acesteia;
- stabilirea, dacă este cazul, a diferenţei de bază de impozitare ajustată, prin utilizarea metodelor indirecte, prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi a obligaţiilor fiscale corespunzătoare acesteia;
- dispunerea măsurilor asigurătorii, în condiţiile legii.

Perioada pentru care se determină starea de fapt fiscală
a persoanei fizice verificate este perioada impozabilă definită de Codul fiscal.

Perioada supusă verificării
este perioada de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale.

Metodele indirecte

Metodele indirecte utilizate pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt următoarele:

-
metoda sursei şi cheltuirii fondului;
- metoda fluxurilor de trezorerie;
- metoda patrimoniului.

Revine organului fiscal să hotărască ce metodă anume va folosi pentru ajustarea bazei impozabile, în funcţie de situaţia constatată, sursele de informaţii şi înscrisurile identificate sau documentele obţinute. Utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, în funcţie de complexitatea, dificultăţile, sursele de informaţii şi de perioada verificată.

Metoda sursei şi cheltuirii fondului constă în compararea cheltuielilor efectuate de o persoană fizică cu veniturile declarate în perioada verificată. Orice cheltuială în exces faţă de valoarea declarată a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat.

Pentru reconstituirea venitului obţinut atât din surse impozabile, cât şi din surse neimpozabile, care este luat în considerare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se au în vedere fluxurile de numerar. Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociază cheltuielile şi veniturile persoanei fizice, determinându-se astfel în întregime numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul încasat din orice sursă.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării.

Metoda fluxurilor de trezorerie constă în analiza intrărilor şi ieşirilor de sume în/din conturile bancare, precum şi a intrărilor şi ieşirilor de sume în numerar, pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestor mişcări cu sursele de venit şi utilizarea acestora.

Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea disponibilităţilor băneşti din conturile bancare şi evidenţiate în documente sau folosite la plata cu numerar cu toate veniturile din surse impozabile depuse în conturile bancare ori folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli în perioada supusă controlului.

Metoda patrimoniului
permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoană fizică verificată, analizând creşterea, respectiv descreşterea patrimoniului net al acesteia.

Metoda constă în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unei perioade impozabile, după ajustarea cu cheltuielile efectuate şi veniturile neimpozabile. Se consideră că pentru orice perioadă impozabilă venitul unei persoane fizice este folosit pentru elemente de cheltuieli, inclusiv pentru creşterea patrimoniului net sau pentru scăderea obligaţiilor.

Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârşitul perioadei. Se vor lua în considerare efectele pe care le au asupra patrimoniului net achiziţionarea de active, reducerea de obligaţii şi cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile.

Analiza de risc şi selectarea persoanelor care se vor supune verificării fiscale

Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice, organele fiscale efectuează următoarele activităţi preliminare:

- analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituţii ori autorităţi publice;
- a selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare.

Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată de organele fiscale pentru a identifica riscurile de nedeclarare a veniturilor impozabile, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le comunica organelor fiscale competente pentru selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare. Analiza de risc constă în următoarele activităţi:

- definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare;
- stabilirea surselor de date specifice acestui grup;
- culegerea şi formalizarea informaţiilor;
- elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului;
- stabilirea riscului minim acceptat de administraţia fiscală;
- procesarea şi elaborarea listei persoanelor care depăşesc riscul minim;
- propuneri pentru efectuarea verificării fiscale prealabile documentare.

Selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile documentare se face din lista persoanelor care depăşesc riscul minim acceptat de administraţia fiscală, în funcţie de nivelul riscului şi de capacitatea de efectuare a verificărilor fiscale prealabile documentare.

Verificarea fiscală prealabilă documentară

Verificarea fiscală prealabilă documentară se efectuează asupra persoanelor fizice selectate, fără notificare.

Pe perioada desfăşurării activităţii de verificare fiscală prealabilă documentară, organele fiscale pot solicita terţilor, inclusiv plătitorilor de venit sau oricăror autorităţi sau instituţii publice, în condiţiile legii, informaţii ori documente pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice supuse verificării.

Verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea tuturor veniturilor declarate de persoana fizică supusă verificării sau de plătitorii de venit dintr-o perioadă impozabilă, pe de o parte, cu situaţia fiscală personală din aceeaşi perioadă impozabilă, pe de altă parte.

Verificarea fiscală

În cazul în care rezultatul verificării fiscale prealabile documentare reprezintă o diferenţă semnificativă între veniturile realizate de persoana fizică, calculate în baza situaţiei fiscale personale, şi veniturile declarate de aceasta sau de plătitorii de venit, conform art. 1091 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal comunică avizul de verificare persoanei fizice care a făcut obiectul verificării fiscale prealabile documentare. Avizul este însoţit de un extras din raportul de verificare fiscală prealabilă documentară ce conţine concluziile verificării, care au stat la baza luării deciziei de continuare a procedurii de verificare.

Prin avizul de verificare, persoana fizică este înştiinţată că are dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică. Avizul de verificare se comunică persoanei fizice în conformitate cu dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură fiscală. Avizul de verificare este însoţit de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale.

Notă: Actele normative menţionate în acest articol pot fi consultate gratuit în Lege5 Online. Atenţie: Actele normative sunt disponibile gratuit în forma publicată în Monitorul Oficial. Doar abonaţii Lege5 au acces la forma consolidată a acestora.

comentarii

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu