7 Decembrie, 2016

UPDATE: Soluţii practice de rezolvare a problemelor legate de „indexarea” şi „majorarea” impozitelor şi taxelor locale

Într-un material anterior am început să dezbatem problematica neajunsurilor din cadrul prevederilor legale prin care se reglementează „indexarea” şi „majorarea” impozitelor şi taxelor locale, oferind, totodată, şi o serie de soluţii practice de rezolvare. Este cunoscut faptul că orice text de lege poate fi interpretat şi aplicat corect, „în litera şi spiritul legii”, numai în condiţiile în care acesta este elaborat pe baza unor noţiuni clare şi precise, care nu lasă loc la ambiguităţi, la interpretări diferite, contradictorii.

Identificarea şi eliminarea acestor neajunsuri este esenţială atât pentru stabilirea măsurilor care trebuie adoptate pentru îmbunătăţirea reglementărilor respective, cât şi pentru a asigura interpretarea şi aplicarea corectă a oricărei prevederi legale. În articolul de faţă continuăm tratarea acestor aspecte.

Sublinierile din textele de lege aparţin autorului şi au scopul de a evidenţia aspectele esenţiale care trebuie avute în vedere în clarificarea problemelor în discuţie.

* Nota nr. 5 la pct. 222 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea art. 287.

Prin alin. (2) al pct. 222 din Normele metodologice pentru aplicarea „Art. 287. Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene” din Codul fiscal se prevede:

(2) Hotărârile adoptate au la bază nivelurile impozitelor şi taxelor locale stabilite în sumă fixă conform prevederilor Codului fiscal, precum şi impozitele şi taxele locale determinate pe bază de cotă procentuală, potrivit dispoziţiilor acestuia. Hotărârea de majorare se aplică numai pentru anul fiscal pentru care s-a aprobat. În anul fiscal următor se vor avea în vedere impozitele şi taxele locale actualizate cu rata inflaţiei conform prevederilor art. 292 din Codul fiscal coroborate cu cele din prezentele norme”

Formularea „În anul fiscal următor se vor avea în vedere impozitele şi taxele locale actualizate cu rata inflaţiei …” este greşită din cauză că:

- actualizate impozitelor şi taxelor locale cu rata inflaţiei se fac o dată la 3 ani, nu în fiecare an;

- lasă loc la interpretarea, greşită, că actualizarea cu rata inflaţiei se face în fiecare an, ceea ce conduce şi la formularea (greşită) „În anul fiscal următor se vor avea în vedere impozitele şi taxele locale actualizate cu rata inflaţiei …”

* Nota nr. 6 la discrepanţa dintre excepţiile de la aplicarea majorării prevăzute prin art. 287, faţă de cele prevăzute prin pct. 222, alin. () din Normele metodologice pentru aplicarea art. 287.

Între prevederile „Art. 287. Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene” din codul fiscal şi cele din „Norme metodologice pentru aplicarea art. 287” există serioase neconcordanţe în ceea ce priveşte impozitele şi taxele locale exceptate de la majorare.

În timp ce prin Codul fiscal, art. 287, se prevede că sunt exceptate de la majorare „taxele prevăzute la art. 295 alin. (11) lit. c) şi d)”, prin „Normele metodologice pentru aplicarea art. 287” se prevede că sunt exceptate de la majorare şi alte numeroase şi importante taxe asupra mijloacelor de transport, respectiv „taxele prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5), redate în Anexa nr. 1.1.

Tabelul de mai jos pune în evidenţă şi mai bine aceste discrepanţe.

Codul fiscal:

Art. 287. Majorarea impozitelor şi taxelor locale de consiliile locale sau consiliile judeţene

Norme metodologice pentru aplicarea art. 287:

(1) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea autorităţii executive, poate stabili cote adiţionale la impozitele şi taxele locale prevăzute în prezentul titlu, în funcţie de următoarele criterii: economice, sociale, geografice, precum şi de necesităţile bugetare locale, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 295 alin. (11) lit. c) şi d).

 

„222. (1) Consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau consiliile judeţene, după caz, în termenul prevăzut la art. 288 alin. (1) din Codul fiscal, pot majora anual impozitele şi taxele locale prevăzute de Codul fiscal, în funcţie de condiţiile specifice zonei, fără discriminare între categoriile de contribuabili, cu excepţia taxelor prevăzute la art. 263 alin. (4) şi (5) şi la art. 295 alin. (11) lit. b), c) şi d) din acelaşi act normativ, cu până la 20% .

În Anexa nr. 1 sunt prezentate Taxele „exceptate de la majorare” prevăzute în plus prin „Normele metodologice pentru aplicarea art. 287”, faţă de cele prevăzute prin art. 287 din Codul fiscal. Click aici!

* Nota nr. 7 la art. 290 din Codul fiscal.

1. Articolul 290 a fost abrogat prin pct. 258 din „Legea nr. 343 din 17 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 662 din 1 august 2006, în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007.

2. Cu toate că de la data de 1 ianuarie 2007 (adică de la data abrogării art. 290 din Codul fiscal), Normele metodologice pentru aplicarea Codului fiscal au fost modificate de mai multe ori, în Normele metodologice pentru aplicare a art. 290 din Codul fiscal acest art. 290 apare neabrogat şi în prezent, având şi Norme metodologice de aplicare cu nu mai puţin de 6 puncte, respectiv cu punctele de la nr. 240 la nr. 245.

Codul fiscal:

 „Art. 292. Indexarea impozitelor şi taxelor locale

(1) În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează o dată la 3 ani, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare.”

(2) Sumele indexate se iniţiază în comun de Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, emisă până la data de 30 aprilie, inclusiv, a fiecărui an”.

* Nota nr. 8 la art. 292 din Codul fiscal.

Din prevederile art. 292 din Codul fiscal rezultă clar, precis şi la modul imperativ că orice impozit local şi orice taxă locală, care constă într-o anumită sumă în lei (deci numai cele stabilite în lei, nu şi cele stabilite în cote procentuale), sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, se indexează, obligatoriu, o dată la 3 ani, ţinând cont de evoluţia ratei inflaţiei de la ultima indexare.

Mai precis, indexarea „o dată la 3 ani este obligatorie pentru Ministerul Finanţelor Publice, pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor, pentru Guvern şi pentru consiliile locale.

Competenţa de indexare prevăzută prin art. 292 din Codul fiscal se poate modifica numai şi numai printr-un act normativ de modificare a Codului fiscal.

* Nota nr. 9 la art. 292 din Codul fiscal.

În “textul art. 292 înscris în Codul fiscal” alin. (3) este abrogat, în timp ce în „textul art. 292 din Codul fiscal înscris în Normele metodologice pentru aplicarea art. 292” alin. (3) apare ca fiind în vigoare.

Codul fiscal:

Art. 293. Elaborarea normelor

Elaborarea normelor pentru prezentul titlu se face de către Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Norme metodologice pentru aplicarea art. 293:

256. […](5) Formularele cu regim special, prevăzute la alin. (3), intră sub incidenţa prevederilor:

a) Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 19 decembrie 1997;

b) Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 989/2002 privind tipărirea, înserierea şi numerotarea formularelor cu regim special, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 31 iulie 2002;

c) Ordinului ministrului finanţelor publice şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1993/461/2004 privind aprobarea modelelor formularelor cu regim special în domeniul creanţelor bugetare locale publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 69 din 20/01/2005.[…]”

* Nota nr. 10 la art. 293 din Codul fiscal:

1. Hotărârea Guvernului nr. 831/1997 a fost abrogată prin „Hotărârea Guvernului nr. 105 din 18 februarie 2009 privind abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi a normelor metodologice privind întocmirea şi utilizarea acestora”, publicată în monitorul Oficial  nr. 105 din 20 februarie 2009, începând cu data de 20 februarie 2009.

2. Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 989/2002 a fost abrogat prin „Ordinul Ministrului finanţelor publice nr. 2226 din 27 decembrie 2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată”, publicat  în Monitorul Oficial  nr. 1056 din 30 decembrie 2006, începând cu data de 1 ianuarie 2007.

3. Ordinul ministrului finanţelor publice şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 1993/461/2004 a fost abrogat prin „Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2.052 bis din 30 noiembrie 2006şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. Nr. 1.528 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru stabilirea, constatarea, controlul, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor venituri ale bugetelor locale”, publicat  în Monitorul oficial  nr. 1032 din 27 decembrie 2006

Existenţa unor reglementări, în Normele metodologice pentru aplicarea Codului fiscal, pe baza unor acte normative abrogate de mai mult timp, unele de peste 6 ani:

- denotă faptul că Normele metodologice pentru aplicarea Codului fiscal nu sunt puse de acord permanent (în acelaşi timp) cu modificarea Codului fiscal;

- generează grave confuzii în interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor Codului fiscal.

* Concluzii.

Din cele de mai sus se desprinde concluzia că numeroasele şi gravele erori care se fac în interpretarea şi în aplicarea prevederilor Codului fiscal şi a Normelor metodologice de aplicare a acestuia cu privire la indexarea şi la majorareaimpozitelor şi taxelor locale sunt cauzate, în principal, de existenţa unor noţiuni, termeni, expresii şi prevederi neclare, confuze, susceptibile de interpretări diferite, chiar contradictorii şi insuficiente în reglementare.

* Bibliografie :

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial  nr. 927/2003;

- Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial  nr. 112/2004;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.514/2006 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile în anul fiscal 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 noiembrie 2006;

- Hotărârea Guvernului nr. 956 din 19 august 2009 privind nivelurile pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi amenzile aplicabile începând cu anul fiscal 2010”, publicată în Monitorul Oficial  nr. 633 din 24 septembrie 2009;

- Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative;

- Hotărârea Guvernului nr. 1.361/2006 privind conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a proiectelor de acte normative supuse aprobării Guvernului;

- Cartea europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin „Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg pe 15 octombrie 1985”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.

Despre autor  ⁄ Grigorie Lăcriţa

Este evaluator în specialitatea evaluare economică şi financiară a întreprinderilor şi expert contabil, membru al Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Cercetător de prestigiu şi profund cunoscător al fiscalităţii în practică, dr. N. Grigorie – Lăcriţa a încheiat şi executat mai multe contracte de cercetare ştiinţifică cu diferiţi agenţi economici din ţară şi străinătate, pe probleme de interes major, soluţiile oferite fiind susţinute de aceştia, de organizaţiile lor patronale şi sindicale, în îmbunătăţirea anumitor prevederi legale.

Fara comentarii

Scrie un comentariu