6 Decembrie, 2016

Trimiterile prin hyperlink la opere protejate: Ce riscaţi sub aspect legal?

Proprietarul unui site de internet poate, fără autorizarea titularilor de drepturi de autor, să facă trimitere prin hyperlink-uri la opere protejate disponibile în mod liber pe un alt site. Citiţi mai jos de unde a pornit această hotărâre dată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).

Anumite articole de presă redactate de mai mulți jurnalişti suedezi au fost publicate în acces liber pe site-ul internet al Göteborgs-Posten. Retriever Sverige, o societate suedeză, exploatează un site de internet care le furnizează clienţilor săi link-uri care pot fi accesate (hyperlink-uri) către articole publicate pe alte site-uri de internet, între care site-ul Göteborgs-Posten. Retriever Sverige nu a solicitat însă jurnaliştilor în cauză autorizaţia de a crea hyperlink-uri către articolele publicate pe site-ul Göteborgs-Posten.

Curtea de Apel din Svea, Suedia, a sesizat Curtea de Justiţie pentru a stabili dacă furnizarea unor astfel de linkuri constituie un act de comunicare publică în sensul dreptului Uniunii. În cazul unui răspuns afirmativ, stabilirea de hyperlink-uri nu ar fi posibilă fără autorizarea titularilor de drepturi de autor. Astfel, dreptul Uniunii prevede că autorii au dreptul exclusiv de a autoriza sau de a interzice orice comunicare publică a operelor lor.

În hotărârea pronunţată pe 13 februarie, Curtea consideră că furnizarea unor linkuri care pot fi accesate către opere protejate constituie un act de comunicare. Astfel, un asemenea act este definit ca punerea unei opere la dispoziţia publicului, astfel încât acesta să o poată accesa (chiar dacă nu utilizează această posibilitate). În plus, se poate considera că potenţialii utilizatori ai site-ului exploatat de Retriever Sverige constituie un public, având în vedere că numărul lor este nedeterminat şi destul de important.

Curtea aminteşte însă că respectiva comunicare trebuie să se adreseze unui public nou, cu alte cuvinte unui public care nu a fost luat în considerare de titularii de drepturi de autor la momentul autorizării comunicării iniţiale. Potrivit Curţii, un asemenea „public nou” lipseşte în cazul site-ului exploatat de Retriever Sverige. Astfel, având în vedere că operele propuse pe site-ul Göteborgs-Posten erau în liber acces, utilizatorii site-ului Retriever Sverige trebuie consideraţi ca făcând parte din publicul luat deja în considerare de jurnalişti la momentul autorizării publicării articolelor pe site-ul Göteborgs-Posten. Această constatare nu este repusă în discuţie de împrejurarea că internauţii care accesează link-ul au impresia că opera le este afişată de pe site-ul Retriever Sverige, deși provine în realitate de la Göteborgs-Posten.

Curtea concluzionează că proprietarul unui site de internet, precum cel al Retriever Sverige, poate, fără autorizarea titularilor de drepturi de autor, să facă trimitere prin hyperlink-uri la opere protejate disponibile în mod liber pe un alt site.

ATENŢIE! Situaţia ar fi însă diferită în ipoteza în care un hyperlink le-ar permite utilizatorilor site-ului pe care se găseşte acest link să eludeze măsurile restrictive luate de site-ul pe care se găseşte opera protejată pentru a restrânge accesul publicului numai la abonaţii săi, întrucât în această ipoteză utilizatorii menţionaţi nu ar fi fost luaţi în considerare ca public potenţial de titularii de drepturi de autor atunci când au autorizat comunicarea iniţială.

În sfârşit, Curtea declară că statele membre nu au dreptul de a conferi o protecţie mai amplă titularilor de drepturi de autor prin extinderea noţiunii „comunicare publică”. Astfel, acest fapt ar avea drept efect crearea unor diferenţe legislative şi, prin urmare, a unei insecurităţi juridice, în timp ce directiva în discuţie urmăreşte tocmai remedierea acestor probleme.

Hotărârea sintetizată mai sus a fost dată în cauza C-466/12 Nils Svensson şi alţii/ Retriever Sverige AB, iar textul integral poate fi consultat pe site-ul Curia unde se afişează în ziua pronunţării.

Ce regim are trimiterea preliminară?

Trimiterea preliminară permite instanţelor din statele membre ca, în cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, să adreseze Curţii întrebări cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu soluţionează litigiul naţional. Instanţa națională are obligaţia de a soluţiona cauza conform deciziei Curţii. Această decizie este obligatorie, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale care sunt sesizate cu o problemă similară.

Reglementări legale

În sistemul comunitar, reglementarea este dată prin Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informaţională. Directiva a fost publicată în Jurnalul Oficial Seria L nr. 167, p. 10, Ediţie specială, 17/vol. 1.

În legislaţia românească, în Monitorul Oficial nr. 60/1996 a fost publicată Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

––(P)––

Lege5 Online
 vă oferă posibilitatea de a căuta orice dosar aflat în instanţă (baza ECRIS). Trebuie doar să introduceţi numărul dosarului sau numele unei părţi implicate în dosar.

Clienţii Lege5 Online
 au posibilitatea de a urmări dosare. Mai exact, puteţi să primiţi notificări pe e-mail atunci când urmează o nouă şedinţă sau când apare o decizie în dosar.

Căutaţi dosare aflate în instanţă AICI.

Aflaţi mai multe despre Lege5 Online de AICI. De asemenea, Lege5 este disponibil şi în variantele Desktop şi Mobile.

Foto articol:
 Sxc.hu

comentarii

Despre autor  ⁄ Eugen Staicu

Eugen Staicu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu