Tratamentul aplicabil provizioanelor în cazul contabilităţii unui ONG

Provizioanele nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului. Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care: o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior; este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.

Provizioanele în cazul contabilităţii unui ONG

Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei. Spre deosebire de acestea:

1. datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la sau expediate de furnizori şi care au fost facturate, sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii; şi

2. cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate sau nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor (de exemplu, sumele aferente concediului plătit). Deşi uneori este necesară o estimare a valorii sau exigibilităţii acestor datorii, elementul de incertitudine este – în general mult mai redus decât în cazul provizioanelor.

Angajamentele entităţilor sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.

Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare. Se vor recunoaşte ca provizioane doar acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii (de exemplu, modul de desfăşurare a activităţii în viitor).

Exemple de astfel de obligaţii sunt amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative, produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acţiunile viitoare ale entităţii.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt: litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte; cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor; acţiunile de restructurare; pensii şi obligaţii similare; impozite; alte provizioane.

Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.

Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii: vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii; închiderea unor sedii ale entităţii; modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere; reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor entităţii. Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu apar reflectate ca datorie în relaţia cu statul.

Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate. Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în considerare toate informaţiile disponibile.

Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente. Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion.

Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de către o terţă parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat.

Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri. Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost iniţial recunoscut.

Provizioanele prezentate în bilanţ la „Alte provizioane” trebuie descrise în notele explicative, dacă acestea sunt semnificative.

Reguli contabile

Cu ajutorul contului 151 „Provizioane” se ţine evidenţa provizioanelor pentru litigii, pentru restructurare, pensii şi obligaţii similare, a provizioanelor pentru impozite, precum şi a altor provizioane, potrivit dispoziţiilor legale. Contabilitatea se ţine distinct pentru activităţile fără scop patrimonial, pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite. Contul 151 „Provizioane” este un cont de pasiv. Soldul creditor al contului reprezintă provizioanele constituite.

Operaţiunile contabile

1. Înregistrarea în contabilitatea ONG a operaţiunii privind valoarea provizioanelor constituite, conform documentelor justificative:

2. Înregistrarea în contabilitatea ONG a operaţiunii privind sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor, conform documentelor justificative:

Documentele contabile

1. documentaţia din care să rezultă obligaţiile instituite de legiuitor în sarcina asociaţiilor, fundaţiilor sau a altor organizaţii de acest fel, partide politice, patronate, organizaţii sindicale, culte religioase;

2. documentaţia întocmită de compartimentul de contabilitate, de taxe şi impozite care să motiveze necesitatea înregistrării unui provizion;

3. nota de contabilitate;

4. situaţii de calcul.

Baza legală aplicabilă şi specifică

1. Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii şi fundatii, cu modificările şi completările ulterioare;

2. Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

3. OMFP nr. 1969/2007 privind aprobarea reglementarilor contabile pentru persoanele juridice fara scop patrimonial, cu modificările şi completările ulterioare;

4. OMFP nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, cu modificările şi completările ulterioare.