Tratamentul TVA în Normele la Codul fiscal, după ultimele modificări

Avem în vedere modificările şi completările la Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aduse prin Hotărârea Guvernului nr. 284/2017, publicată în Monitorul oficial nr. 319/2017 şi aflată în vigoare începând cu data de 4 mai.

Reamintim că Normele la Codul fiscal au fost aprobate prin H.G. nr. 1/2016.

Persoane impozabile

Regula generală, la care vom vedea modificările la Norme, prevede că este impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice, oricare ar fi scopul sau rezultatul acesteia şi dacă se înscrie în activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

În legătură cu sublinierea de mai sus, Normele modificate precizează că în cazul în care bunurile imobile sunt deţinute în devălmăşie de o familie, unul dintre soţi va fi desemnat să exercite toate drepturile şi să îndeplinească toate obligaţiile, din punct de vedere al TVA, inclusiv obligaţia de înregistrare în scopuri de TVA, dacă aceasta există, pentru vânzarea acestor bunuri imobile.

Această modificare a fost considerată necesară, aşa cum se motivează în Nota de fundamentare, pentru că numai în situaţia în care nu se poate stabili cota-parte care revine fiecăruia dintre soţi, unul dintre aceştia va îndeplini eventualele obligaţii privind TVA în cazul vânzării. În situaţia in care soţii deţin cote-părţi din bunul imobil, fiecare dintre soţi se consideră că efectuează o livrare şi aplică regimul TVA corespunzător.

Locul prestării unor servicii

La 1 ianuarie 2017 au intrat în vigoare prevederile art. 13b din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, astfel cum a fost modificat şi completat prin Regulamentul de punere in aplicare (UE) nr. 1042/2013, prin care se defineşte bunul imobil pentru aplicarea unitară la nivelul UE a prevederilor legate de serviciile efectuate în legătură cu un bun imobil. În consecinţă, în Norme au fost introduse precizări care preiau trimiterea la Regulamentul comunitar (vezi Documentarul de la sfârşitul materialului).

Codul fiscal prevede, în art. 278 alin. (4) lit. (b), că locul prestării este locul unde sunt situate bunurile imobile, pentru prestările de servicii efectuate în legătură cu bunurile imobile, inclusiv serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari, de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu funcţie similară, precum tabere de vacanţă sau locuri amenajate pentru camping, de acordare de drepturi de utilizare a bunurilor imobile, pentru servicii de pregătire şi coordonare a lucrărilor de construcţii, precum serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care asigură supravegherea pe şantier.

Situaţia menţionată constituie excepţie de la regulile generale care prevăd:

  • “(1) În vederea aplicării regulilor referitoare la locul de prestare a serviciilor

a) o persoană impozabilă care desfăşoară şi activităţi sau operaţiuni care nu sunt considerate impozabile în conformitate cu art. 268 alin. (1) – (4) este considerată persoană impozabilă pentru toate serviciile care i-au fost prestate;
b) o persoană juridică neimpozabilă care este înregistrată în scopuri de TVA este considerată persoană impozabilă.

  • (2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

Ajustarea bazei de impozitare

Materia din Codul fiscal vizată este dată de art. 287 lit. (b), unde se prevede că baza de impozitare se reduce în cazul refuzurilor totale sau parţiale privind cantitatea, calitatea ori preţurile bunurilor livrate sau ale serviciilor prestate, precum şi în cazul desfiinţării totale ori parţiale a contractului pentru livrarea sau prestarea în cauză ca urmare a unui acord scris între părţi sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti definitive/definitive şi irevocabile, după caz, sau în urma unui arbitraj.

În sensul acestor dispoziţii, Normele modificate precizează că desfiinţarea unui contract reprezintă orice modalitate prin care părţile renunţă la contract de comun acord sau ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti sau a unui arbitraj. În cazul bunurilor, dacă desfiinţarea contractului presupune şi restituirea bunurilor deja livrate, nu se consideră că are loc o nouă livrare de la cumpărător către vânzătorul iniţial. În cazul prestărilor de servicii, art. 287 lit. b) din Codul fiscal se aplică numai pentru servicii care nu au fost prestate, desfiinţarea unui contract care are ca obiect prestări de servicii având efecte numai pentru viitor în ce priveşte reducerea bazei de impozitare.

O altă modificare priveşte modificarea bazei de impozitare în cazul în care contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate nu se poate încasa ca urmare a falimentului beneficiarului sau ca urmare a punerii în aplicare a unui plan de reorganizare admis şi confirmat printr-o sentinţă judecătorească, prin care creanţa creditorului este modificată sau eliminată. Art. 287 lit. d) dispune că ajustarea este permisă începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de confirmare a planului de reorganizare, iar, în cazul falimentului beneficiarului, începând cu data pronunţării hotărârii judecătoreşti de închidere a procedurii prevăzute de legislaţia insolvenţei, hotărâre rămasă definitivă/definitivă şi irevocabilă, după caz. În cazul în care ulterior pronunţării hotărârii judecătoreşti de confirmare a planului de reorganizare sunt încasate sume aferente creanţelor modificate sau eliminate prin planul de reorganizare, se anulează ajustarea efectuată, corespunzător sumelor respective prin decontul perioadei fiscale în care acestea sunt încasate.

În aplicarea acestor dispoziţii, Normele modificate prevăd că ajustarea prevăzută la art. 287 lit. d) din Codul fiscal se efectuează în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a pronunţat hotărârea judecătorească de confirmare a planului de reorganizare, respectiv hotărârea judecătorească de închidere a procedurii prevăzute de legislaţia insolvenţei, sub sancţiunea decăderii. Ajustarea este permisă chiar dacă s-a ridicat rezerva verificării ulterioare, conform Codului de procedură fiscală. În cazul persoanelor care aplică sistemul TVA la încasare se operează anularea taxei neexigibile aferente livrărilor de bunuri/prestărilor de servicii realizate.

Baza de impozitare pentru import

În temeiul art. 289 Cod fiscal, baza de impozitare pentru importul de bunuri este valoarea în vamă a bunurilor, stabilită conform legislaţiei vamale în vigoare, la care se adaugă orice taxe, impozite, comisioane şi alte taxe datorate în afara României, precum şi cele datorate ca urmare a importului bunurilor în România, cu excepţia taxei pe valoarea adăugată care urmează a fi percepută.

Modificările la norme privesc o situaţie punctuală, şi anume în cazul bunurilor care au fost achiziţionate din afara Uniunii Europene şi care înainte de a fi importate pe teritoriul UE sunt supuse unor lucrări sau evaluări asupra bunurilor mobile corporale, pentru evitarea dublei impozitări, atunci când beneficiarul serviciilor este o persoană impozabilă stabilită în România, inclusiv o persoană juridică neimpozabilă înregistrată în scopuri de TVA, pentru serviciile prestate înainte ca bunurile să fie importate se aplică prevederile art. 278 alin. (2) din Codul fiscal (vezi Caseta foto).

Contravaloarea acestor servicii nu va fi inclusă în baza de impozitare a importului de bunuri. Ambalajele sau alte bunuri utilizate în legătură directă cu bunurile asupra cărora au fost realizate lucrările sau bunurile încorporate în acestea sunt accesorii serviciilor realizate şi nu sunt tratate ca livrări de bunuri separate, ci ca fiind parte a serviciului prestat. Baza de impozitare a taxei pentru aceste servicii cuprinde şi eventualele taxe, impozite, prelevări care sunt percepute pentru importul bunurilor accesorii serviciilor.

Documentar

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011

  • Articolul 13b

În aplicarea Directivei 2006/112/CE, următoarele sunt considerate „bunuri imobile”:
(a) orice parte specifică a pământului, situată la suprafaţa acestuia sau sub aceasta, în legătură cu care se pot dobândi drepturi de proprietate sau de posesie;
(b) orice clădire sau construcţie fixată pe pământ sau în pământ, deasupra sau sub nivelul mării, care nu poate fi uşor demontată sau deplasată;
(c) orice element care a fost instalat şi face parte integrantă dintr-o clădire sau construcţie, fără de care clădirea sau construcţia este incompletă, cum ar fi uşi, ferestre, acoperişuri, scări şi ascensoare;
(d) orice element, echipament sau maşină instalată permanent într-o clădire sau construcţie, care nu poate fi deplasată fără distrugerea sau modificarea clădirii sau a construcţiei.

Casetă foto

Codul fiscal

  • Art. 278. Locul prestării de servicii

[…]
(2) Locul de prestare a serviciilor către o persoană impozabilă care acţionează ca atare este locul unde respectiva persoană care primeşte serviciile îşi are stabilit sediul activităţii sale economice. Dacă serviciile sunt furnizate către un sediu fix al persoanei impozabile, aflat în alt loc decât cel în care persoana îşi are sediul activităţii sale economice, locul de prestare a serviciilor este locul unde se află respectivul sediu fix al persoanei care primeşte serviciile. În absenţa unui astfel de loc sau sediu fix, locul de prestare a serviciilor este locul unde persoana impozabilă care primeşte aceste servicii îşi are domiciliul stabil sau reşedinţa obişnuită.

Ai nevoie de Codul Fiscal? Poti cumpara actul la zi in format .PDF sau MOBI de AICI!
comentarii

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu