11 Decembrie, 2016

Transformarea unei societăţi: câteva consideraţii privind recunoaşterea cu elemente de extraneitate

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) s-a confruntat cu o întrebare interesantă, în rezolvarea căreia a decis că, în cazul în care un stat membru recunoaşte posibilitatea trasformării unei societăţi, aceasta trebuie să fie acordată şi unei societăţi constituite într-un alt stat membru.

Problema a pornit de la prevederile din dreptul maghiar, care autorizează transformarea societăţilor maghiare – în speţă, transformarea constând în schimbarea sediului social, însoţită de schimbarea dreptului naţional aplicabil –, dar nu permite transformarea unei societăţi constituite potrivit dreptului unui alt stat membru într-o societate maghiară.

Societatea italiană VALE COSTRUZIONI S.r.l. a fost constituită şi înscrisă în registrul comerţului din Roma în anul 2000. La 3 februarie 2006, aceasta a solicitat radierea din registrul menţionat, deoarece dorea să îşi transfere sediul social şi activitatea în Ungaria şi să îşi înceteze activitatea în Italia. La 13 februarie 2006, societatea a fost radiată din registrul italian, în care s-a menţionat că „societatea s-a mutat în Ungaria”.

Ca urmare a acestei radieri, directorul societății VALE COSTRUZIONI şi o altă persoană fizică au constituit societatea VALE Építési Kft. Reprezentantul acesteia din urmă a solicitat unui tribunal comercial maghiar înscrierea sa în registrul comerţului maghiar, cu menţionarea societăţii VALE COSTRUZIONI drept predecesor legal al societăţii VALE Építési Kft.

Această cerere a fost însă respinsă de tribunalul comercial pentru motivul că o societate constituită şi înregistrată în Italia nu poate să își transfere sediul social în Ungaria şi nu poate să fie înscrisă în registrul comerţului în Ungaria ca predecesor legal al unei societăţi maghiare.

Curtea Supremă din Ungaria, care trebuie să se pronunţe cu privire la cererea de înregistrare a societăţii VALE Építési Kft., a solicitat, în acest sens, unele precizări Curţii de Justiţie a UE. Astfel, s-a solicitat Curţii de Justiţie să precizeze dacă reglementarea maghiară care permite transformarea societăţilor maghiare, dar interzice transformarea societăţilor dintr-un alt stat membru în societăţi maghiare este compatibilă cu principiul libertăţii de stabilire.

În acest context, instanţa maghiară doreşte să ştie dacă, la înscrierea unei societăţi în registrul comerţului, un stat membru poate refuza înregistrarea predecesorului acestei societăţi, originar dintr-un alt stat membru.

În hotărârea pronunţată, Curtea aminteşte, mai întâi, că, în lipsa unei definiţii uniforme a societăţilor, dată de dreptul Uniunii, acestea pot exista numai în temeiul legislaţiilor naţionale care reglementează constituirea şi funcţionarea lor.

Astfel, în contextul unei transformări transfrontaliere a unei societăţi, statul membru gazdă este îndreptăţit să stabilească dreptul intern relevant pentru o asemenea operaţiune şi să aplice dispoziţiile dreptului său naţional referitoare la transformările interne care reglementează constituirea şi funcționarea unei societăţi.

Totuși, Curtea subliniază că legislaţia naţională în acest domeniu nu poate fi exceptată de la început de la aplicarea principiului libertăţii de stabilire şi, prin urmare, dispoziţiile care interzic transformarea unei societăţi care îşi are originea într-un alt stat membru, permiţând în acelaşi timp transformarea societăţilor naţionale, trebuie să fie examinate în lumina acestui principiu.

În această privinţă, Curtea constată că, prin faptul că nu prevede decât transformarea unei societăţi care are deja sediul în Ungaria, reglementarea maghiară în cauză instituie, în general, o diferenţă de tratament între societăţi în funcţie de natura internă sau transfrontalieră a transformării.

Or, întrucât este susceptibilă să descurajeze societăţile cu sediul în alte state membre să își exercite libertatea de stabilire, o asemenea diferenţă de tratament constituie o restricţie nejustificată privind exercitarea acestei libertăţi.

În continuare, Curtea arată că, pe de o parte, efectuarea unei transformări transfrontaliere necesită aplicarea consecutivă la această operaţiune juridică a două legislaţii naţionale. Pe de altă parte, Curtea arată că din articolele 49 şi 54 din Tratat referitoare la libertatea de stabilire nu pot fi deduse norme precise care să se poată substitui dispoziţiilor naţionale.

În asemenea condiţii, aplicarea dispoziţiilor naţionale trebuie să se realizeze cu respectarea principiilor echivalenţei şi efectivităţii, care vizează asigurarea proteciei drepturilor conferite justiţiabililor de dreptul Uniunii.

Prin urmare, Curtea constată, în primul rând, că nu poate fi pusă în discuţie aplicarea de către Ungaria a dispoziţiilor dreptului său naţional referitoare la transformări interne care reglementează constituirea şi funcţionarea unei societăţi, precum cerinţele privind întocmirea unui bilanţ și a unui inventar al activelor.

În al doilea rând, dacă un stat membru impune, în cadrul unei transformări interne, o continuitate juridică şi economică strictă între societatea predecesoare care a solicitat transformarea şi societatea succesoare transformată, o astfel de cerinţă poate fi de asemenea impusă în cadrul unei transformări transfrontaliere.

Totuși, Curtea apreciază, în al treilea rând, că dreptul Uniunii se opune refuzului autorităţilor unui stat membru de a menţiona în registrul comerţului, în cazul unei transformări transfrontaliere, societatea din statul membru de origine – drept predecesor legal al societăţii transformate –, dacă o astfel de menţionare a societăii predecesoare se efectuează în cazul transformărilor interne.

În sfârşit, Curtea răspunde că autorităţile statului membru gazdă sunt obligate să ţină seama, la examinarea unei cereri de înregistrare a unei societăţi, de documentele emise de autorităţile statului membru de origine şi prin care se atestă că, la încetarea activităţilor desfăşurate în acest din urmă stat, această societate s-a conformat în mod efectiv legislaţiei naţionale a statului de origine.

Despre autor  ⁄ Mihai Sintescu

Mihai Sintescu este redactor colaborator la LegeStart.ro. Contact: legestart@indaco.ro.

Fara comentarii

Scrie un comentariu